ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 954/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub Dosar nr. 3975/107/2013, la

Tribunalul Alba, formulată de reclamanții B.N., S.M., P.C.A., T.A. și S.C.

împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel

Oradea și Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat:

- obligarea pârâților

de rândul 1 - 3 la plata dobânzii legale aferente titlului executoriu

reprezentat de Sentința civilă nr. 688/LM/2009, începând cu data rămânerii

definitive a acesteia respectiv data de 23 aprilie 2009 și până la data plății

efective;

- obligarea pârâtului

de rândul 4 la virarea sumelor de bani necesare drepturilor bănești mai sus

solicitate.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că, prin Sentința civilă nr. 688/LM/2009 pronunțată de Tribunalul

Bihor, în Dosar civil nr. 2764/111/2009 s-a admis acțiunea formulată de

reclamanți și s-a dispus obligarea pârâților la plata sporului de risc și

suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data de 1 februarie

2007 și pe viitor.

Prin Decizia civilă

nr. 1121 din 17 iunie 2010-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-au respins

recursurile formulate, Sentința civilă nr. 688/LM/2009 devenind definitivă și

irevocabilă.

Cu privire la plata

dobânzii și acordarea actualizării sumelor datorate în funcție de indicele de

inflație au considerat că pot fi acordate cumulat întrucât sunt două instituții

distincte. În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință,

actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor

bănești.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 1088 din vechiul C. civ., art. 1535 din Noul C. civ.

și art. 166 C. muncii.

Prin Sentința civilă

nr. 68/2014 din 15 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Alba, competența de

soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin acțiunea

formulată de reclamanți s-a arătat că dobânda pretinsă se referă la folosul de

care aceștia au fost lipsiți prin neplata la scadență a sumei datorate ca

urmare a eșalonării plății acestor creanțe și suspendării executărilor silite

începute, dobânda fiind singura formă de acoperire a prejudiciului cauzat prin

întârzierea plății sumelor ce au fost stabilite printr-o hotărâre

judecătorească ce nu a mai putut fi pusă în executare și nici nu a fost

executată integral de bună voie de către debitor.

Prin urmare,

dobânzile pretinse prin prezenta acțiune nu reprezintă o corecție a drepturilor

salariale stabilite prin hotărâre judecătorească în favoarea reclamanților, nu

au o legătură directă cu stabilirea drepturilor salariale, aceste sume fiind în

realitate daune produse datorită imposibilității executării unei hotărâri

judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă.

Nefiind drepturi

salariale sau sume ce decurg nemijlocit din drepturile salariale ci pretenții

datorate întârzierii executării unor hotărâri judecătorești, competența

materială în soluționarea prezentei acțiuni revine judecătoriei, conform

dispozițiilor art. 94 lit. j) C. proc. civ.

Prin Sentința civilă

nr. 2493 din 4 martie 2014, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței

sale materiale, invocată din oficiu și în consecință: a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit conflictul

negativ de competență între Judecătoria Oradea și Tribunalul Alba și a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de

competență.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut următoarele considerente:

Obiectul cauzei de

față îl reprezintă un litigiu de muncă, întrucât sumele de bani pretinse prin

acțiunea de față, cu titlu de dobândă legală aplicată drepturilor salariale au

tot o natură de drepturi salariale accesorii, reprezentând contravaloarea

lipsei de folosință a sumelor de bani privind drepturile salariale stabilite

prin Sentința civilă nr. 68S/LM din 23 aprilie 2009 a Tribunalului Bihor.

Reclamanții nu au

înțeles să solicite aplicarea dobânzii legale, cu titlu de daune datorită

imposibilității de executare a unei hotărâri judecătorești, fiind eronată

*premis de la care s-a pornit analiza de către Tribunalul Alba.

Prezenta cauză

reprezintă un litigiu de muncă, încadrat în sfera de competență a tribunalului,

prin lege specială; de altfel, conform Noului C. proc. civ., tribunalul este

instanța de drept comun sub aspectul competenței materiale și cum litigiile de muncă

nu sunt încadrate în mod expres în sfera de competență a judecătoriilor,

competența de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului Alba.

Competența de

soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Alba, în raport

de următoarele considerente:

Prin acțiunea

introductivă reclamanții au solicitat plata dobânzii legale aferente titlului

executor reprezentat de Sentința civilă nr. 688/LM din 23 aprilie 2009 și

virarea sumelor de bani necesare drepturilor bănești solicitate.

Reclamanții au

indicat drept temei de drept al acțiunii, pe lângă dispozițiile legale

referitoare la obligații și art. 166 C. muncii care la alin. (4) prevede că,

întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate

conduce la obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea

prejudiciului produs salariatului.

Despăgubirile

solicitate constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului

suferit de creditor, pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare

a obligației de către debitor.

Prejudiciul suferit

trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită și câștigul pe care creditorul

nu l-a putut realiza.

Prin sentința

judecătorească rămasă irevocabilă, depusă la dosarul cauzei, în favoarea

reclamanților, au fost stabilite drepturi salariale, astfel că, cererea

introductivă depusă de aceștia vizează în mod evident un drept tot de natură

salarială, un accesoriu celui principal, adică dobânda legală aplicată unor

drepturi salariale.

Prin urmare, dobânzile

pretinse prin prezenta acțiune reprezintă o corecție a drepturilor salariale

stabilite prin hotărâre judecătorească în favoarea reclamanților, și au o

legătură directă cu stabilirea drepturilor salariale, aceste sume nefiind daune

produse datorită imposibilității executării unei hotărâri judecătorești rămasă

definitivă și irevocabilă așa cum s-a susținut în hotărârea de declinare a

Tribunalului Alba.

Pentru considerentele

arătate, cauza va fi trimisă spre competentă și legală soluționare,

Tribunalului Alba.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2014.

Procesat de GGC - CL