ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 954/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub Dosar nr. 3975/107/2013, la Tribunalul Alba, formulată de reclamanții B.N., S.M., P.C.A., T.A. și S.C. împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea și Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat: - obligarea pârâților de rândul 1 - 3 la plata dobânzii legale aferente titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 688/LM/2009, începând cu data rămânerii definitive a acesteia respectiv data de 23 aprilie 2009 și până la data plății efective; - obligarea pârâtului de rândul 4 la virarea sumelor de bani necesare drepturilor bănești mai sus solicitate.

În motivarea acțiunii s-a arătat că, prin Sentința civilă nr. 688/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosar civil nr. 2764/111/2009 s-a admis acțiunea formulată de reclamanți și s-a dispus obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data de 1 februarie 2007 și pe viitor. Prin Decizia civilă nr. 1121 din 17 iunie 2010-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-au respins recursurile formulate, Sentința civilă nr. 688/LM/2009 devenind definitivă și irevocabilă. Cu privire la plata dobânzii și acordarea actualizării sumelor datorate în funcție de indicele de inflație au considerat că pot fi acordate cumulat întrucât sunt două instituții distincte.

În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1088 din vechiul C. civ., art. 1535 din Noul C. civ. și art. 166 C. muncii. Prin Sentința civilă nr. 68/2014 din 15 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Alba, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Prin acțiunea formulată de reclamanți s-a arătat că dobânda pretinsă se referă la folosul de care aceștia au fost lipsiți prin neplata la scadență a sumei datorate ca urmare a eșalonării plății acestor creanțe și suspendării executărilor silite începute, dobânda fiind singura formă de acoperire a prejudiciului cauzat prin întârzierea plății sumelor ce au fost stabilite printr-o hotărâre judecătorească ce nu a mai putut fi pusă în executare și nici nu a fost executată integral de bună voie de către debitor. Prin urmare, dobânzile pretinse prin prezenta acțiune nu reprezintă o corecție a drepturilor salariale stabilite prin hotărâre judecătorească în favoarea reclamanților, nu au o legătură directă cu stabilirea drepturilor salariale, aceste sume fiind în realitate daune produse datorită imposibilității executării unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă.

Nefiind drepturi salariale sau sume ce decurg nemijlocit din drepturile salariale ci pretenții datorate întârzierii executării unor hotărâri judecătorești, competența materială în soluționarea prezentei acțiuni revine judecătoriei, conform dispozițiilor art. 94 lit. j) C. proc. civ. Prin Sentința civilă nr. 2493 din 4 martie 2014, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și în consecință: a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Oradea și Tribunalul Alba și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele considerente: Obiectul cauzei de față îl reprezintă un litigiu de muncă, întrucât sumele de bani pretinse prin acțiunea de față, cu titlu de dobândă legală aplicată drepturilor salariale au tot o natură de drepturi salariale accesorii, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a sumelor de bani privind drepturile salariale stabilite prin Sentința civilă nr. 68S/LM din 23 aprilie 2009 a Tribunalului Bihor. Reclamanții nu au înțeles să solicite aplicarea dobânzii legale, cu titlu de daune datorită imposibilității de executare a unei hotărâri judecătorești, fiind eronată *premis de la care s-a pornit analiza de către Tribunalul Alba. Prezenta cauză reprezintă un litigiu de muncă, încadrat în sfera de competență a tribunalului, prin lege specială; de altfel, conform Noului C. proc.

civ., tribunalul este instanța de drept comun sub aspectul competenței materiale și cum litigiile de muncă nu sunt încadrate în mod expres în sfera de competență a judecătoriilor, competența de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului Alba. Competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Alba, în raport de următoarele considerente: Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de Sentința civilă nr. 688/LM din 23 aprilie 2009 și virarea sumelor de bani necesare drepturilor bănești solicitate. Reclamanții au indicat drept temei de drept al acțiunii, pe lângă dispozițiile legale referitoare la obligații și art. 166 C. muncii care la alin. (4) prevede că, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate conduce la obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Despăgubirile solicitate constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor, pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor. Prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită și câștigul pe care creditorul nu l-a putut realiza. Prin sentința judecătorească rămasă irevocabilă, depusă la dosarul cauzei, în favoarea reclamanților, au fost stabilite drepturi salariale, astfel că, cererea introductivă depusă de aceștia vizează în mod evident un drept tot de natură salarială, un accesoriu celui principal, adică dobânda legală aplicată unor drepturi salariale.

Prin urmare, dobânzile pretinse prin prezenta acțiune reprezintă o corecție a drepturilor salariale stabilite prin hotărâre judecătorească în favoarea reclamanților, și au o legătură directă cu stabilirea drepturilor salariale, aceste sume nefiind daune produse datorită imposibilității executării unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă așa cum s-a susținut în hotărârea de declinare a Tribunalului Alba. Pentru considerentele arătate, cauza va fi trimisă spre competentă și legală soluționare, Tribunalului Alba.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2014. Procesat de GGC - CL