ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1482/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 16 iulie 2013 la Tribunalul Alba reclamanții T.V.A., B.L.M., C.A. și M.F. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea și Ministerul Finanțelor Publice ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați la plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de sentința civilă nr. 535 din 9 aprilie 2010 a Tribunalului Bihor, începând cu data rămânerii definitive a acesteia respectiv data de 9 aprilie 2010 și până Ia data plății efective, precum și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la virarea sumelor de bani necesare drepturilor bănești solicitate.

În drept au invocat dispozițiile art. 1088 din vechiul C. civ., art. 1535 din noul C. civ. și art. 166 C. muncii. Prin sentința civilă nr, 46 din 14 ianuarie 2014 Tribunalul Alba a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Oradea, reținând, în esență, ca acțiunea este o cerere evaluabilă în bani a cărei valoare nu depășește 200.000 RON. S-a mai reținut că dobânzile solicitate nu sunt drepturi salariale, care decurg nemijlocit din drepturile salariale. Ele nu reprezintă o corecție a drepturilor salariale stabilite prin hotărâre judecătorească, ci sunt daune produse reclamanților datorită imposibilității executării unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă.

Prin sentința civilă nr. 3624 din 26 martie 2014 Judecătoria Oradea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba și, constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că dobânda legală are natura unei despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a neplății la scadență a unor obligații bănești și art. 268 alin. (1) lit. c) C. muncii stipulează că obiect al conflictului de muncă îl poate reprezenta și plata unor despăgubiri către salariat. S-a mai reținut că art. 269 C. muncii stipulează că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite potrivit legii, iar cererile referitoare la aceste cauze se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința ori sediul.

S-a reținut de asemenea că reclamanții au optat pentru Tribunalul Alba. Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pentru considerentele ce succed: Prin cererea de chemare în judecată reclamanții și intervenienții au solicitat plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de sentința civilă nr. 535 din 9 aprilie 2010 începând cu data rămânerii definitive a acesteia respectiv data de 9 aprilie 2010 și până la data plății efective, precum și virarea sumelor de bani necesare drepturilor bănești solicitate.

S-a indicat drept temei de drept al acțiunii, pe lângă dispozițiile legale referitoare la obligații și art. 166 C. muncii, care la alin. (4) prevede că, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate conduce la obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Prin sentința civilă nr. 535/2010 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosar civil nr. 7418/111/2009 s-a admis acțiunea formulata de reclamanți și s-a dispus obligarea pârâților la plata diferenței dintre indemnizațiile încasate de reclamanți și procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul D.I.I.C.O.T. și D.N.A. începând cu luna noiembrie 2008 pană la încetarea stării de discriminare.

Reclamanții din cererea de față fac parte din categoria personalului bugetar, cărora li s-au acordat sume de bani cu titlu de drepturi salariale printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar pârâții sunt autorități și instituții publice în sarcina cărora s-a stabilit, prin acea hotărâre, obligația plății creanțelor. Pentru acoperirea prejudiciului suferit prin eșalonarea drepturilor salariale câștigate, prin prezenta acțiune reclamanții au solicitat dobânzi penalizatoare, ce reprezintă câștigul pe care creditorii l-ar fi obținut ca urmare a investirii banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, iar nu actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum, ce are rolul menținerii valorii reaie a obligației monetare la data efectuării plății.

Or, pentru soluționarea justă și pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești temeinice și legale, fără însă a se cerceta pe fond pretenția formulată, se impune a se observa că dobânda și actualizarea sunt două instituții de natură juridică diferită, dobânda reprezentând prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu indicele de inflație urmărind păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești, Raportat la aceste aspecte, dobânzile pretinse prin demersul judiciar cu soluționarea căruia reclamanții au învestit Tribunalul Alba se circumscriu dispozițiilor art. 366 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 privind C. muncii, sumele solicitate fiind corelative drepturilor salariale cuvenite acestora.

Reclamanții și-au fundamentat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile citate, care reglementează modalitatea de plată a salariului, precum și posibilitatea obligării angajatorului la plata daunelor-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, în căzul întârzierii nejustificate a plății salariului sau pentru neplata acestuia. Întrucât hotărârea judecătorească la care au făcut trimitere reclamanții a stabilit drepturi salariale în favoarea acestora, acțiunea formulată în cauză vizează un drept accesoriu, situație în care Tribunalul Alba este competent să soluționeze pricina.

În cauză, natura și obiectul acțiunii, respectiv interesul reclamanților sunt circumscrise, supuse și subrogate dreptului material principal, respectiv diferențelor salariale dispuse prin titlul executoriu pronunțat de tribunal, ca instanță de fond, situație în care dobânzile trebuie raportate Ia aceste prestații pecuniare, existând și raportul cauzal necesar solicitării sumelor accesorii debitului principal, care conduce la aprecierea și calificarea instanței de judecată, cu reținerea și valorificarea inclusiv a cerinței de simetrie jurisdicțională, determinându-se astfel atribuirea justei competențe materiale în favoarea tribunalului, instanță deplin competentă material în judecarea cauzei, astfel cum s-a reținut și în opinia minoritară la Tribunalul Alba.

Pe de altă parte, executarea sau executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționară prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este sau nu un contract. Astfel, daunele interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit. Această modalitate de reparare a prejudiciului (cauzat tot prin fapta angajatorului care nu a achitat de bună voie diferențele salariale datorate) prin analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date nu atrage incidența art. 94 lit. j) C. proc.

civ., cât timp este vorba de o hotărâre judecătorească prin care a fost soluționat un litigiu referitor Ia drepturi salariale ce decurg din derularea unui raport juridic de muncă. Din perspectiva normelor juridice incidente, precum și față de obiectul acțiunii, la stabilirea instanței competente să soluționeze pricina trebuie avute în vedere prevederile art. 269 alin. (1) C. muncii, potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite potrivit C. proc. civ. În contextul arătat, acest act normativ, prin prevederile art. 95 pct. 1 și pct. 4, a acordat competență tribunalelor să judece, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date în competența altor jurisdicții, precum și orice alte cereri date prin lege în competența lor.

Astfel, întrucât se constată că printr-o dispoziție legală expresă s-a stabilit competența materială de soluționare a conflictelor de muncă în favoarea tribunalului, pentru toate considerentele expuse anterior, competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, va fi stabilită în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2014.