ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1635/2014

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Alba, la data de 16 iulie 2013 sub nr. 3968/107/2013, reclamanții B.N., S.M., S.C.,

P.C.A. și T.A. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 1088 vechiul C. civ.,

art. 1535 noul C. civ. și art. 166 C. muncii, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Justiției, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea, Ministerul Finanțelor Publice,

obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat

de sentința nr. 49 din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea începând cu data

rămânerii definitive a acesteia, respectiv, 20 octombrie 2008 și până la data plății

efective; obligarea pârâtului de la virarea sumelor de bani necesare drepturilor

bănești solicitate.

Prin sentința nr. 43

din 14 ianuarie 2014 pronunțată în Dosar nr. 3968/107/2013, Tribunalul Alba, secția

civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea,

reținând că dobânzile pretinse se referă la folosul de care reclamanții au fost

lipsiți prin neplata la scadență a sumei datorate stabilită prin hotărâre judecătorească

pronunțată într-un litigiu având ca obiect drepturi salariale, sens în care acestea

nu reprezintă o corecție a drepturilor salariale, ci daune datorate imposibilității

de executare a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Ca atare,

competența materială de soluționare a cauzei revine judecătoriei, conform art. 94

lit. j) C. proc. civ. Pe de altă parte, acțiunea reclamanților este evaluabilă în

bani, iar cuantumul pretențiilor se situează sub nivelul sumei de 200.000 RON, aspect

de natură să atragă, de asemenea, competența materială a judecătoriei.

Având în vedere calitatea

reclamanților și competența materială a judecătoriei, tribunalul a apreciat competentă

teritorial a soluționa cauza, față de sediul pârâților de ordinul II și III, Judecătoria

Oradea.

Prin sentința nr.

2525 din 4 martie 2014 pronunțată în același dosar, Judecătoria Oradea, secția civilă,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, a constatat

ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție,

reținând că prezentul litigiu este un conflict de muncă în sensul art. 266 C.

muncii, creanța accesorie, respectiv, dobânda legală, având aceeași natură și același

regim juridic ca și creanța principală, respectiv, aceea de drept salarial, chiar

dacă este solicitată pe cale separată. Prin urmare, devin incidente dispozițiile

legale art. 166 alin. (4), art. 231 și art. 266 C. muncii, în special art. 95 noul

C. proc. civ., care instituie competența de drept comun a tribunalelor în această

materie.

Analizând conflictul negativ

de competență dedus judecății, Înalta Curte constată următoarele:

Chestiunea de drept supusă

analizei o constituie determinarea instanței de judecată competente material să

soluționeze cererile având ca obiect acordarea dobânzilor legale aferente unui titlu

executoriu prin care s-au constatat drepturi salariale, întemeiate pe dispozițiile

art. 1088 C. civ. sau pe cele ale art. 1535 noul C. civ.

Verificarea jurisprudenței

constituite la nivelul secției a relevat că la nivelul instanțelor judecătorești

între care s-a ivit prezentul conflict de competență, Judecătoria Oradea și Tribunalul

Alba, s-au ivit mai conflicte negative de competență, care au fost soluționate unitar,

prin mai multe hotărâri, precum deciziile nr. nr. 954 din 20 martie 2014, nr.

1275 din 11 aprilie 2014 și nr. 1452 și 1453 din 15 mai 2014 ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

În considerentele regulatoarelor

de competență s-a reținut, în esență, că dobânzile corespunzătoare unor drepturi

salariale stabilite în cadrul unui proces desfășurat anterior în fața tribunalului

de dreptul muncii, reprezintă o corecție a drepturilor salariale, astfel cum au

fost stabilite.

În atare condiții, s-a

statuat că operează o extindere a competenței instanței care s-a pronunțat asupra

dreptului salarial principal, adică a tribunalului de dreptul muncii, și asupra

dreptului accesoriu, privitor la dobândă, măsura fiind justificată, pe lângă legătură

de conexitate dintre obiectul celor două cereri, și pe rațiuni de mai bună administrate

a actului de justiție.

Așa fiind, în respectarea

principiului disciplinei jurisdicționale, competența de soluționare a prezentei

a cauzei va fi stabilită, astfel cum deja s-a statuat prin alte hotărâri privind

litigii similare din raza aceleași curți de apel, în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 28 mai 2014.