ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2500/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2500/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
Alba la data de 16 iulie 2013, reclamanții B.N., S.M., S.C., P.C.A. și T.A. au
solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor, Curtea
de Apel Oradea și Ministerul Finanțelor Publice și în temeiul dispozițiilor
art. 1088 din vechiul C. civ., art. 1535 din noul C. civ. și art. 166 C.
muncii, obligarea pârâților de rândul 1 - 3 la plata dobânzii legale aferente
titlului executor reprezentat de Sentința civilă nr. 117/LM din 4 februarie
2008, începând cu data rămânerii definitive a acesteia, respectiv 4 februarie
2008, și până la data plății efective, precum și obligarea pârâtului de rândul
4 la virarea sumelor de bani necesare drepturilor bănești solicitate.
Prin Sentința nr. 722
din 9 aprilie 2014, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis excepția de
necompetență materială a tribunalului și, în consecință, a declinat competența
de soluționare a acțiunii civile în favoarea Judecătoriei Oradea.
S-a apreciat de către
instanță, în esență, că acțiunea având ca obiect daune-interese pentru
întârzierea executării obligației de plată a unor sume de bani, întemeiată pe
dispozițiile art. 1088 C. civ. din 1865, este supusă regulilor procedurale
reglementate de art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ., fiind fără relevanță și
nejustificând competența materială a tribunalului împrejurarea că reclamanții
au invocat, în susținerea acțiunii lor, prevederile art. 166 C. muncii, care
vizează exclusiv instituirea unui termen de prescripție de 3 ani pentru dreptul
la acțiune având ca obiect daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau
în parte a obligațiilor privind plata salariilor.
Prin Sentința nr.
9249 din 3 septembrie 2014, Judecătoria Oradea, secția civilă, a admis excepția
necompetenței materiale a judecătoriei, invocată din oficiu. A declinat, în
favoarea Tribunalului Alba, competența de soluționare a cererii de chemare în
judecată. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat
judecata și a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție
pentru soluționarea acestuia.
A reținut că
prezentul litigiu este un conflict de muncă în sensul art. 266 C. muncii,
dobânda legală având natura unei despăgubiri pentru prejudiciul suferit urmare
a neplății la scadență a unor obligații bănești reprezentând drepturi
salariale. Prin urmare, s-a constatat incidența art. 269 C. muncii coroborat cu
art. 95 pct. 1 C. proc. civ., precum și a art. 127 alin. (1) din cod, dată
fiind calitatea reclamanților, de magistrați la Tribunalul Bihor.
Analizând conflictul
negativ de competență dedus judecății, Înalta Curte constată următoarele:
Chestiunea de drept
supusă analizei o constituie determinarea instanței de judecată, competente
material, să soluționeze cererile, întemeiate pe dispozițiile art. 1088 C. civ.
sau pe cele ale art. 1535 din noul C. civ., având ca obiect acordarea
dobânzilor legale aferente unui titlu executoriu prin care s-au constatat
drepturi salariale. Se constată, în acest sens, că dobânzile corespunzătoare
unor drepturi salariale, stabilite în cadrul unui proces desfășurat anterior în
fața tribunalului de dreptul muncii, reprezintă o corecție a drepturilor
salariale.
În atare condiții, se
reține că operează o extindere a competenței instanței care s-a pronunțat
asupra dreptului salarial principal, adică a tribunalului de dreptul muncii și
asupra dreptului accesoriu, privitor la dobândă, măsura fiind justificată, pe
lângă legătura de conexitate dintre obiectul celor două cereri și pe rațiuni de
mai bună administrare a actului de justiție.
Se mai constată
totodată, din verificarea jurisprudenței constituite la nivelul secției, că la
nivelul instanțelor judecătorești între care s-a ivit prezentul conflict de
competență, respectiv Judecătoria Oradea și Tribunalul Alba, au intervenit mai
multe conflicte negative de competență, care au fost soluționate unitar, prin
mai multe decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Așa fiind, în
respectarea principiului disciplinei jurisdicționale, competența de soluționare
a prezentei cauze va fi stabilită, astfel cum deja s-a statuat prin alte
hotărâri pronunțate în litigii similare din raza aceleiași curți de apel, în
favoarea Tribunalului Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 1 octombrie 2014.
Procesat
de GGC - AZ