ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4098/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2157 din 9 mai 2012, Tribunalul Specializat Cluj a admis în parte cererea formulată de reclamantul F.D.G. în contradictoriu cu pârâta SC E.R.A.R. SA, a obligat pârâta să plătească reclamantului următoarele sume de bani: a) suma de 8.975,48 lei, reprezentând daune materiale (contravaloarea bunurilor și serviciilor medicale plătite SC M.O. SRL și a medicamentelor achiziționate de la SC R.F. SRL) cauzate reclamantului de dl M.A.M., asiguratuln R.C.A. al pârâtei, prin producerea accidentului auto de la data de 3 decembrie 2010; b) suma de 429.970,00 lei (echivalentul a 100.000 euro la cursul din 3 decembrie 2010, 4,2997 lei/1 euro) reprezentând daune morale pentru suferințele cauzate reclamantului de dl M.A.M., asiguratul R.C.A.

al pârâtei, prin producerea accidentului auto de la data de 3 decembrie 2010; c) penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plății sumelor arătate la pct. 2 lit. a) și lit. b) din prezenta hotărâre, calculate începând cu data introducerii acțiunii, 24 august 2011 și până la plata integrală a sumelor arătate la pct. 2 lit. a) și lit. b) din prezenta hotărâre; d) lunar, câte 602,00 lei, începând cu data emiterii deciziei medicale asupra capacității de muncă, 5 iulie 2011, și până la încetarea stării de incapacitate a reclamantului, respingându-se ca neîntemeiate pretențiile suplimentare ale reclamantului F.D.G. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: La 3 decembrie 2010 a avut loc un accident de circulație în municipiul Dej în care au fost implicate două autoturisme: unul condus de defunctul M.A.M.

și unul condus de reclamant. Tribunalul a reținut răspunderea civilă delictuală în condițiile art. 999 C. civ. a defunctului M.A.M. și răspunderea pârâtei în temeiul art. 49, 50, art. 54 alin. (2) și art. 55 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, în speță nefiind contestate nici fapta ilicită, nici existența prejudiciului și nici raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. În speță nu a fost contestat nici raportul contractual născut în baza contractului de asigurare de răspundere civilă R.C.A. - polița de asigurare încheiată de M.D. cu societatea de asigurări parata. În ceea ce privește daunele materiale solicitate de reclamant, tribunalul a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 26 alin. (1) și art. 49 alin. (1) lit. a) și f) din Ordinul C.S.A.

din 2010. Referitor la daunele morale, tribunalul a avut în vedere faptul că aspectele care prezintă relevanță pentru stabilirea întinderii despăgubirii care urmează a fi stabilită în sarcina pârâtei sunt cele de ordin medical referitoare la urmările accidentului din 3 decembrie 2008 care au influențat viața reclamantului: suferințele acestuia (care vor determina sumele cuvenite cu titlu de pretium doloris), numărul și durata procedurilor medicale la care a fost supus reclamantul, incapacitatea adaptativă a reclamantului. Tribunalul a apreciat că acordarea către reclamant a echivalentului în lei a sumei de 100.000 euro, precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 37 din Ordinul C.S.A.

din 2010, apare ca fiind pe deplin justificată, atât prin raportare la suferințele deja trăite de reclamant, cât și prin raportare la dificultățile ulterioare pe care le va suporta reclamantul ca urmare a incapacității sale adaptative. Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri atât reclamantul F.D.G., cât și pârâtele SC E.R.A.R. SA și SC E.R.A.R. SA - sucursala Cluj solicitând admiterea acestora și modificarea hotărârii apelate. Prin Decizia civilă nr. 137 din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelurile. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele: Instanța de fond a reținut în mod corect că nu există un impediment în promovarea cererii de chemare în judecată de către reclamant pentru a obține repararea integrală a prejudiciului suferit.

În ceea ce privește daunele morale, nu prezintă relevanță cuantumul daunelor morale acordate în alte cauze de către instanțele judecătorești, atât timp cât hotărârile judecătorești sunt pronunțate în baza probelor administrate în fiecare dosar în parte. Cu privire la penalități, Curtea a reținut obligația reparării integrale a prejudiciului, în virtutea contractului de asigurare încheiat anterior producerii accidentului, precum și necesitatea instituirii unei măsuri prin care să se asigure, pe de o parte, executarea cât mai rapidă a obligației de plată, raportat la necesitatea reparării integrale a prejudiciului. Instanța de fond a acordat în mod corect suma lunară de 602 lei până la încetarea stării de incapacitate, neavând relevanță termenul de revizuire întrucât în mod evident în situația în care se stabilește că a încetat starea de incapacitate, se va încheia și obligația de plată stabilită în sarcina apelantelor.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtele SC E.R.A.R. SA și SC E.R.A.R. SA - sucursala Cluj, criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate: Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.). Hotărârea nu răspunde aspectelor de nelegalitate și netemeinicie a sentinței așa cum au fost invocate de către pârâte, constituind prin aceasta o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. O motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează practic, cu inexistența motivării. Instanța nu a luat în considerare niciunul din argumentele pe care pârâtele le-au prezentat punctual în susținerea netemeiniciei și nelegalității deciziei atacate.

Singurele răspunsuri la toate problemele invocate se constituie practic în achiesări la hotărârea primei instanțe manifestate prin formule care nu au aptitudinea de a convinge că aceste susțineri au fost efectiv analizate. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Problema inadmisibilității acțiunii. Potrivit dispozițiilor art. 55 alin. (5) din Legea nr. 136/1995 „în situația efectuării plății de către asigurătorul de răspundere civilă direct din contul bancar al persoanei păgubite, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul bancar nu a notificat asigurătorului de răspundere civilă eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii". Reclamantul nu a manifestat în interiorul termenul 30 de zile de la data primirii banilor, noi pretenții decurgând din accidentul auto.

Cuantumul daunelor morale - încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ. coroborate cu dispozițiile Legii nr. 136/1995, respectiv cu dispozițiile Ordinului C.S.A. din 2010. Problema care se ridică efectiv este aceea a stabilirii cuantumului daunelor morale, în condițiile în care nu există dispoziții care să se constituie în criterii minimale pentru individualizarea sumelor raportat la situația concretă din fiecare caz în parte. Nevoia de recompensare a victimei suferinde cu sume foarte mari (care oricum nu au aptitudinea de a șterge traumele îndurate) nu trebuie să înfrângă realitatea socială pe care această recompensare o produce. Netemeinicia penalităților de întârziere - încălcarea dispozițiilor art. 36 teza a doua din Ordinul din 2010. Potrivit art. 36 din Ordinul din 2010 „Despăgubirea se plătește de către asigurătorul R.C.A.

în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească". Reclamantul nu a depus toate documentele necesare pentru stabilirea despăgubirilor odată cu notificarea din 6 iulie 2011. Pe de altă parte, susțin recurentele, obligația acestora de a plăti despăgubirile reclamantului este exigibilă doar de la data pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive. La data luată drept referință de către instanța de judecată, reclamantul nu deținea o creanță certă.

Justificarea perioadei pentru acordarea sumei lunare de 602 lei: decizia medicală prin care se stabilește incapacitatea de muncă a reclamantului are valabilitate doar până la 15 iulie 2013, când este necesară o revizuire a stării reclamantului. Doar în această perioadă se știe cu certitudine că reclamantului i se creează un prejudiciu, prin faptul că este în incapacitate de muncă și nu poate să obțină venituri din muncă. În cauză, intimatul F.D.G. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Analizând recursul, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat și acesta urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Hotărârea atacată, prin considerentele sale a răspuns argumentelor recurentei referitoare la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, la penalitățile în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere, la suma stabilită pentru daunele morale, precum și la faptul că termenul de revizuire a stării de incapacitate de muncă nu prezintă relevanță întrucât în situația în care se stabilește ulterior că aceasta a încetat se va încheia și obligația de plată aferentă. În cauză nu au fost încălcate dispozițiile art. 55 alin. (5) din Legea nr. 136/1995.

Suma acordată de către recurenta pârâtă SC E.R.A.R. SA - sucursala Cluj a reprezentat doar contravaloarea prejudiciului corespunzător distrugerii autoturismul cu număr de înmatriculare. Astfel, nu există niciun impediment în promovarea cererii de chemare în judecată de către reclamantul intimat pentru repararea integrală a prejudiciului suferit și respectiv obligarea pârâtei recurente la plata daunelor materiale și morale. Stabilirea obligației de plată în sarcina recurentei a daunelor morale s-a realizat în temeiul dispozițiilor Legii nr. 136/1995, Ordinului din 2010 și art. 998 - 999 C. civ.

Criteriile avute în vedere pentru stabilirea cuantumului daunelor morale au fost: urmările accidentului din 3 decembrie 2010 care au avut o gravitate deosebită pentru reclamantul intimat, leziunile suferite au necesitat 280 - 290 zile de îngrijiri medicale, au necesitat multiple intervenții chirurgicale, cu consecința unei eventuale infirmități -scurtarea membrului inferior drept. Un alt factor este reprezentat de modificarea nivelului calității vieții sale. Pe lângă imposibilitatea reclamantului - intimat de a desfășura orice activitate care presupune folosirea normală a membrelor inferioare, accidentul a avut urmări asupra moralului reclamantului, care la momentul accidentului avea 37 de ani.

Coeficientul de incapacitate adaptivă, 50 % exprimă gradul de tulburare morfologică și funcțională care apare în adaptarea individului la viața socio-profesională, în desfășurarea activităților de zi cu zi. În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, această problemă constituie o chestiune ce vizează temeinicia deciziei recurate, nefiind posibilă încadrarea acesteia într-unui din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., astfel că nu poate face obiectul prezentului recurs. Înalta Curte reține că instanța a stabilit în mod corect criteriile care au stat la baza stabilirii cuantumului daunelor morale, cele mai importante fiind gravitatea, intensitatea și amploarea suferințelor victimelor accidentelor rutiere.

Potrivit dispozițiilor art. 36 din Ordinul din 2010: "(1) Despăgubirea se plătește de către asigurătorul R.C.A. în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească". De asemenea „în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul R.C.A.

este obligat: a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând oferta de despăgubire potrivit propriilor investigații cu privire la producerea evenimentului asigurat, în cazul în care se dovedește îndeplinirea condițiilor de asigurare și producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie R.C.A; b) fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat în totalitate sau parțial pretențiilor de despăgubire". Sancțiunea pentru nerespectarea acestor obligații este prevăzută la art. 37 din același ordin sub forma unor penalități de întârziere: „Dacă asigurătorul R.C.A.

nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1 % calculată pentru fiecare zi de întârziere". Întrucât recurenta nu a respectat termenele stabilite prin Ordinul din 2010, aceasta va plăti penalizări de întârziere de 0,1 % calculate pentru fiecare zi de întârziere conform dispozițiilor sus-menționate. Art. 36 din Ordinul din 2010 nu face distincție între daunele materiale și daunele morale, astfel că penalizările de întârziere se plătesc indiferent de natura daunelor, dacă nu sunt respectate termenele prevăzute.

Instanța de apel a reținut corect că pârâta - recurentă este obligată să plătească penalități de întârziere datorită neîndeplinirii obligațiilor prevăzute de art. 36 și sancționate de art. 37 din Ordinul din 2010. Suma de 602 lei lunar a fost stabilită începând cu data emiterii deciziei medicale și până la încetarea stării de incapacitate. Aceasta este o măsură legală și în mod evident în situația în care se stabilește că a încetat starea de incapacitate se va încheia și obligația stabilită în sarcina recurentelor pârâte. Așa fiind, nu are relevanță în cauză termenul de revizuire a respectivei decizii medicale. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurentele vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată către intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele SC E.R.A.R. SA Voluntari și SC E.R.A.R. SA - sucursala Cluj împotriva Deciziei civile nr. 137 din 24 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurentele-pârâte SC E.R.A.R. SA Voluntari și SC E.R.A.R. SA - sucursala Cluj la plata sumei de 4250 cheltuieli de judecată către intimatul-redamant F.D.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.