ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 683/2015

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 15246 din 28 noiembrie 2012, Judecătoria Brașov a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC T.P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul B.I., a constatat că intervenientul B.I. este proprietar al imobilului teren în suprafață de 825,49 mp, situat în Predeal, str. Trei Brazi și a obligat reclamanta să plătească intervenientului în interes propriu suma de 20.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel reclamanta SC T.P. SRL, care a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 237/ AP din 11 iunie 2013 a Tribunalului Brașov, secția I civilă.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut, în esență, că prima instanță a făcut o corectă aplicare a normelor incidente la situația de fapt stabilită, ca urmare a unei analize judicioase și coroborate a probatoriilor administrate. Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, care a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 62/ R din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale; recurenta a fost obligată să plătească intimatului intervenient B.I. suma de 16.548,20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei decizii, SC T.P.

SA a formulat contestație în anulare, care a fost respinsă prin Decizia civilă nr. 759/ R din 25 iunie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale; contestatoarea a fost obligată la plata în favoarea intimatului-intervenient voluntar cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei. Împotriva Deciziei civile nr. 62/R/28.01.2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 37491/197/2011 și a Deciziei civile nr. 759/ R din 25 iunie 2014, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 259/64/2014, SC T.P. SRL a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C.proc.civ.

În dezvoltarea criticilor formulate, revizuenta a susținut că deciziile a căror revizuire o solicită sunt contradictorii cu Sentința civilă nr. 355/ C din 18 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 4830/62/2013, prin care i-a fost admisă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta SC P. SA prin lichidator Expert Insolvență SPRL și s-a constatat, în ceea ce o privește, inopozabilitatea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC P. SA nr. 3 din 09 martie 2007 și a Deciziei nr. 288 din 27 aprilie 2007 a SC P. SA În acest sens, autoarea căii de atac a arătat că litigiile ce au format obiect al Dosarelor nr. 37491/197/2011 și nr. 259/64/2014, pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, finalizate prin hotărârile a căror revizuire o solicită, au avut ca obiect constatarea nulității aceleiași Decizii nr. 288 din 27 aprilie 2007 a SC P. SA și, având în vedere că sancțiunile nulității și inopozabilității produc efecte juridice identice față de terți, a apreciat că ultimele două hotărâri încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi, rămasă definitivă prin neapelare.

Intimatul B.I. a invocat excepția tardivității declarării cererii de revizuire a deciziei civile nr. 62/R din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 37491/197/2011. De asemenea, la termenul de astăzi, în Ședință publică, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității cerererii de revizuire a Deciziei civile nr. 759/ R din 25 iunie 2014, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 259/64/2014. Analizând chestiunea regularității declarării căii de atac de retractare împotriva deciziei civile nr. 62/ R din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 37491/197/2011, invocată de intimatul B.I.

și admisibilitatea cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 759/ R din 25 iunie 2014, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 259/64/2014, Înalta Curte reține următoarele: Referitor la excepția tardivității, apreciază că este fondată în considerarea următoarelor argumente: În raport de data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul primei instanțe, nu sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de Procedură Civilă (în continuare, N.C.P.C.), ci cele ale Codului de la 1865 (în continuare, C.proc.civ.). Prin urmare, referirile autoarei căii de atac la art. 509 pct. 8 N.C.P.C. vor fi înțelese ca privind art. 322 pct. 7 C.proc.civ.

În cauză, așa cum s-a consemnat anterior, revizuenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ., care prevăd că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Autoarea căii de atac a invocat contrarietatea deciziei civile nr. 62/ R din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, cu Sentința civilă nr. 355/ C din 18 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., termenul pentru declararea cererii de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri. Cum în cererea de revizuire de față, decizia a cărei retractare se solicită este o hotărâre pronunțată în faza procesuală a recursului, termenul de o lună curge de la pronunțare. Potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (3) C.proc.civ., termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.

În considerarea celor anterior expuse, înalta Curte constată că decizia a cărei revizuire se cere a fost pronunțată la 28 ianuarie 2014, că termenul de revizuire a curs de la această dată și s-a împlinit la 28 februarie 2014. Cum cererea de revizuire a fost formulată la 21.07.2014, termenul de o lună prevăzut pentru exercitarea căii extraordinare de atac a fost depășit. Neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancțiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C.proc.civ., respectiv decăderea din dreptul de exercitare a căii extraordinare de atac.

Cum în cauză, cererea de revizuire a fost promovată cu depășirea termenului imperativ de o lună de la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, iar revizuenta nu a solicitat repunerea în termen în condițiile art. 103 alin. (1) C.proc.civ., înalta Curte urmează să admită excepția tardivității și să respingă ca tardiv formulată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 62/ R din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 37491/197/2011.

Referitor la excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulată împotriva Deciziei civile nr. 759/ R din 25 iunie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, Înalta Curte apreciază că este fondată în considerarea următoarelor argumente: Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Astfel, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Potrivit art. 322 alin. (1) C.proc.civ., calea de atac de retractare poate fi exercitată împotriva hotărârilor rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și împotriva hotărârilor date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, în condiții expres și limitativ prevăzute de legiuitor. Din redactarea textului legal evocat se conturează cu evidență voința legiuitorului în sensul de a limita exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii doar împotriva hotărârilor definitive și a hotărârilor instanțelor de recurs care evocă fondul.

Or, decizia civilă nr. 759/ R din 25 iunie 2014 a fost pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 259/64/2014 în soluționarea contestației în anularea Deciziei civile nr. 62/R/28.01.2014, fiind astfel pronunțată nu de o instanță de recurs, ci de o instanță de contestație în anulare. Rezultă astfel, că revizuentul nu are deschisă calea revizuirii împotriva acestei decizii, în condițiile în care nu se încadrează în categoria celor menționate ca fiind susceptibile de retractare pe această cale procesuală. În concluzie, față de considerentele expuse, având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii, în considerarea prevederilor art. 322 alin. (1) C.proc.civ.

coroborat cu art. 137 alin. (1) din același Cod, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac exercitată de revizuentă, invocată din oficiu, cu consecința respingerii cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 759/ R din 25 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibilă. Totodată, având în vedere că revizuentă a căzut în pretenții, iar intimatul B.I. a solicitat și a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în această fază procesuală, înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 274 alin. (1) C.proc.civ., va obliga autoarea căii de atac la plata către acesta a sumei de 2.728 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite excepția tardivității promovării cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 62/R/28.01.2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 37491/197/2011. Admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 759/ R din 25 iunie 2014, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 259/64/2014. Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentă SC T.P. SRL împotriva Deciziei civile nr. 62/ R din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 37491/197/2011.

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentă SC T.P. SRL împotriva Deciziei civile nr. 759/ R din 25 iunie 2014, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 259/64/2014. Obligă revizuenta la plata către intimatul B.I. a sumei 2.728 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2015.