ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 683/2015

Asupra

cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

15246 din 28 noiembrie 2012, Judecătoria Brașov a respins cererea de chemare în

judecată formulată de reclamanta SC T.P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC P.

SA, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de

intervenientul B.I., a constatat că intervenientul B.I. este proprietar al

imobilului teren în suprafață de 825,49 mp, situat în Predeal, str. Trei Brazi

și a obligat reclamanta să plătească intervenientului în interes propriu suma

de 20.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva

acestei hotărâri, a formulat apel reclamanta SC T.P. SRL, care a fost respins

ca nefondat prin Decizia civilă nr. 237/ AP din 11 iunie 2013 a Tribunalului

Brașov, secția I civilă.

Pentru a

decide astfel, tribunalul a reținut, în esență, că prima instanță a făcut o

corectă aplicare a normelor incidente la situația de fapt stabilită, ca urmare

a unei analize judicioase și coroborate a probatoriilor administrate.

Reclamanta

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, care a fost respins ca

nefondat prin Decizia civilă nr. 62/ R din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă

și asigurări sociale; recurenta a fost obligată să plătească intimatului

intervenient B.I. suma de 16.548,20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva

acestei decizii, SC T.P. SA a formulat contestație în anulare, care a fost

respinsă prin Decizia civilă nr. 759/ R din 25 iunie 2014 a Curții de Apel Brașov,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și

asigurări sociale; contestatoarea a fost obligată la plata în favoarea

intimatului-intervenient voluntar cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000

lei.

Împotriva

Deciziei civile nr. 62/R/28.01.2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, în Dosarul nr. 37491/197/2011 și a Deciziei civile nr. 759/ R din 25

iunie 2014, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 259/64/2014, SC T.P.

SRL a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8

C.proc.civ.

În dezvoltarea

criticilor formulate, revizuenta a susținut că deciziile a căror revizuire o

solicită sunt contradictorii cu Sentința civilă nr. 355/ C din 18 decembrie 2013,

pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 4830/62/2013, prin care i-a fost admisă

acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta SC P. SA prin lichidator Expert

Insolvență SPRL și s-a constatat, în ceea ce o privește, inopozabilitatea

Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC P. SA nr. 3 din 09

martie 2007 și a Deciziei nr. 288 din 27 aprilie 2007 a SC P. SA

În acest

sens, autoarea căii de atac a arătat că litigiile ce au format obiect al Dosarelor

nr. 37491/197/2011 și nr. 259/64/2014, pe rolul Curții de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, finalizate prin hotărârile a căror revizuire o solicită, au avut ca

obiect constatarea nulității aceleiași Decizii nr. 288 din 27 aprilie 2007 a SC

P. SA și, având în vedere că sancțiunile nulității și inopozabilității produc

efecte juridice identice față de terți, a apreciat că ultimele două hotărâri

încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi, rămasă definitivă prin

neapelare.

Intimatul

B.I. a invocat excepția tardivității declarării cererii de revizuire a deciziei

civile nr. 62/R din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, în Dosarul nr. 37491/197/2011.

De

asemenea, la termenul de astăzi, în Ședință publică, Înalta Curte, din oficiu,

a invocat excepția inadmisibilității cerererii de revizuire a Deciziei civile

nr. 759/ R din 25 iunie 2014, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr.

259/64/2014.

Analizând

chestiunea regularității declarării căii de atac de retractare împotriva

deciziei civile nr. 62/ R din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă

și asigurări sociale, în Dosarul nr. 37491/197/2011, invocată de intimatul B.I.

și admisibilitatea cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 759/ R din 25

iunie 2014, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 259/64/2014, Înalta Curte

reține următoarele:

Referitor

la excepția tardivității, apreciază că este fondată în considerarea

următoarelor argumente:

În raport

de data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul primei instanțe,

nu sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de Procedură Civilă (în continuare,

N.C.P.C.), ci cele ale Codului de la 1865 (în continuare, C.proc.civ.). Prin

urmare, referirile autoarei căii de atac la art. 509 pct. 8 N.C.P.C. vor fi

înțelese ca privind art. 322 pct. 7 C.proc.civ.

În cauză,

așa cum s-a consemnat anterior, revizuenta și-a întemeiat cererea pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ., care prevăd că revizuirea unei

hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate

cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același

grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate.

Autoarea

căii de atac a invocat contrarietatea deciziei civile nr. 62/ R din 28 ianuarie

2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, cu Sentința civilă

nr. 355/ C din 18 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit

art. 324 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., termenul pentru declararea cererii de

revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct.

7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au

fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare;

pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei

hotărâri.

Cum în

cererea de revizuire de față, decizia a cărei retractare se solicită este o

hotărâre pronunțată în faza procesuală a recursului, termenul de o lună curge

de la pronunțare.

Potrivit

dispozițiilor art. 101 alin. (3) C.proc.civ., termenele statornicite pe ani,

luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii

corespunzătoare zilei de plecare.

În considerarea

celor anterior expuse, înalta Curte constată că decizia a cărei revizuire se

cere a fost pronunțată la 28 ianuarie 2014, că termenul de revizuire a curs de

la această dată și s-a împlinit la 28 februarie 2014.

Cum

cererea de revizuire a fost formulată la 21.07.2014, termenul de o lună

prevăzut pentru exercitarea căii extraordinare de atac a fost depășit.

Neexercitarea

dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage

sancțiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C.proc.civ., respectiv decăderea din

dreptul de exercitare a căii extraordinare de atac.

Cum în

cauză, cererea de revizuire a fost promovată cu depășirea termenului imperativ

de o lună de la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, iar

revizuenta nu a solicitat repunerea în termen în condițiile art. 103 alin. (1)

C.proc.civ., înalta Curte urmează să admită excepția tardivității și să

respingă ca tardiv formulată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 62/ R

din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, în Dosarul nr. 37491/197/2011.

Referitor

la excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulată împotriva

Deciziei civile nr. 759/ R din 25 iunie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și

asigurări sociale, Înalta Curte apreciază că este fondată în considerarea

următoarelor argumente:

Unul

dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al

legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul

apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele

procedurale prevăzute de lege, și astfel nu pot exercita decât căile de atac

reglementate legal.

Principiul

enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129

din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi

căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Astfel,

împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de

lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit

art. 322 alin. (1) C.proc.civ., calea de atac de retractare poate fi exercitată

împotriva hotărârilor rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare,

precum și împotriva hotărârilor date de o instanță de recurs atunci când evocă

fondul, în condiții expres și limitativ prevăzute de legiuitor.

Din

redactarea textului legal evocat se conturează cu evidență voința legiuitorului

în sensul de a limita exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii doar

împotriva hotărârilor definitive și a hotărârilor instanțelor de recurs care

evocă fondul.

Or,

decizia civilă nr. 759/ R din 25 iunie 2014 a fost pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă

și asigurări sociale, în Dosarul nr. 259/64/2014 în soluționarea contestației

în anularea Deciziei civile nr. 62/R/28.01.2014, fiind astfel pronunțată nu de

o instanță de recurs, ci de o instanță de contestație în anulare.

Rezultă

astfel, că revizuentul nu are deschisă calea revizuirii împotriva acestei

decizii, în condițiile în care nu se încadrează în categoria celor menționate

ca fiind susceptibile de retractare pe această cale procesuală.

În concluzie,

față de considerentele expuse, având în vedere că inadmisibilitățile se

situează în categoria excepțiilor peremptorii, în considerarea prevederilor

art. 322 alin. (1) C.proc.civ. coroborat cu art. 137 alin. (1) din același Cod,

Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac

exercitată de revizuentă, invocată din oficiu, cu consecința respingerii

cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 759/ R din 25 iunie 2014, pronunțată

de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

de conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibilă.

Totodată,

având în vedere că revizuentă a căzut în pretenții, iar intimatul B.I. a

solicitat și a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în această fază

procesuală, înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 274 alin. (1) C.proc.civ.,

va obliga autoarea căii de atac la plata către acesta a sumei de 2.728 lei, cu

titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

excepția tardivității promovării cererii de revizuire a Deciziei civile nr.

62/R/28.01.2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul

nr. 37491/197/2011.

Admite

excepția inadmisibilității cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 759/ R

din 25 iunie 2014, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 259/64/2014.

Respinge

ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentă SC T.P. SRL împotriva Deciziei

civile nr. 62/ R din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, în Dosarul nr. 37491/197/2011.

Respinge

ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentă SC T.P. SRL

împotriva Deciziei civile nr. 759/ R din 25 iunie 2014, pronunțată de aceeași

instanță în Dosarul nr.

259/64/2014.

Obligă

revizuenta la plata către intimatul B.I. a sumei 2.728 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2015.