ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3509/2014

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 296/C/2012

pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. 1422/62/2011 s-a respins

acțiunea formulată de reclamanta SC C.R. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A.

SRL, reclamanta fiind obligată să plătească pârâtei suma de 5.000 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Împotriva

acestei sentințe reclamanta SC C.R. SRL a declarat apel.

Prin Decizia nr.

172/AP din 27 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosar nr. 14420/62/2011

s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC C.R. SRL împotriva

sentinței civile nr. 296/C din 03 iulie 2012 a Tribunalului Brașov, secția a

ll-a civilă, contencios administrativ și fiscal, pe care a păstrat-o, apelanta

a fost obligată să plătească intimatei SC A. SRL suma de 46.809,63 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C.R. SRL.

Prin Decizia nr.

300 din 30 ianuarie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de reclamanta SC C.R. SRL Chiajna împotriva Deciziei civile nr. 172/Ap

din 27 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, pe care a casat-o în parte și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe pentru soluționarea capătului de cerere privind cheltuielile de

judecată.

Pentru a

pronunța această soluție Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în

esență, că în speță apelul declarat de reclamanta SC C.R. SRL împotriva

sentinței civile nr. 296/C din 03 iulie 2012 a Tribunalului Brașov a fost

respins, soluția dată pe fondul acestui litigiu fiind menținută de Înalta Curte

de Casație și Justiție, casarea vizând doar capătul de cerere având ca obiect

cheltuielile de judecată.

Rejudecând

capătul de judecată privind cheltuielile de judecată, Curtea de Apel Brașov,

secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă

și asigurări sociale, prin Decizia nr. 173/Ap din 16 aprilie 2014, a respins

capătul de cerere privind cheltuielile de judecată și a obligat apelanta să

plătească intimatei suma de 44.809,63 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Curtea a

constatat că intimata pârâtă SC A. SRL a făcut dovada cheltuielilor de judecată

efectuate, depunând factura fiscală din 7 noiembrie 2012. Dată fiind valoarea

și dificultatea litigiului, specificul acestuia, munca efectuată de avocat,

Curtea a apreciat că în speță nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 274 alin.

(3) C. proc. civ.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C.R. SRL solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei atacate și reținând cauza spre rejudecare și

respingerea acordării cheltuielilor de judecată ca neîntemeiate.

Recurenta-reclamantă

își subsumează criticile art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ.

Raportându-se

la motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

recurenta-reclamantă invocă faptul că nu a fost citată nici pentru termenul din

data de 14 aprilie 2014, dată la care s-a luat act de declarația de abținere și

nici pentru termenul din data de 15 aprilie 2014, termen la care s-a precizat

în decizia recurată că au avut loc dezbaterile, împrejurare față de care

consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Din perspectiva

art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurenta-reclamantă arată că deși instanța ce a

rejudecat cauza nu a motivat în niciun fel care sunt motivele de fapt pe baza

cărora și-a format convingerea că recurenta ar trebui obligată la plata sumei

de 44.809,63 lei, cu 2.000 lei mai puțin decât a dispus în soluția inițială.

Precizează

recurenta că aceste cheltuieli de judecată reprezintă onorariu de avocat și au

fost acordate pentru munca avocatului părții adverse depusă în cadrul a 2

termene de judecată dintre care un termen a fost acordat urmare a cererii de

amânare depusă de avocatul părții adverse, că în cuprinsul întâmpinării

formulate de către partea adversă în apel, sunt practic reiterate apărările

acestora formulate pe fondul cauzei, astfel că nu poate fi luată în considerare

o complexitate deosebită a cauzei ce a format obiectul apelului.

Apreciază

recurenta că, în condițiile în care pentru faza procesuală a fondului au fost

acordate cheltuieli de judecată în cuantum de 5.000 lei pentru faza procesuală

a apelului, cu mult mai restrânsă ca durată și complexitate, nu pot fi acordate

cheltuieli de 10 ori mai mari.

Intimata SC A.

SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Înalta Curte,

examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul

este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Critica

subsumată motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu

poate fi primită întrucât pentru termenul de la 15 aprilie 2014 când au avut

loc dezbaterile pe fondul cauzei, procedura de citare cu recurenta-reclamantă SC

C.R. SRL a fost legal îndeplinită aceasta fiind citată la sediul procesual ales

indicat de parte în cererea de apel, dovada de îndeplinire a procedurii de

citare fiind primită sub semnătură și ștampilă, în condițiile art. 153 alin.

(1) teza finală C. proc. civ.

Cât privește

termenul de la 14 aprilie 2014 este de reținut că la acea dată a fost

soluționată o cerere de abținere, caz în care nu se citează părțile.

Critica

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este, de asemenea,

nefondată întrucât hotărârea recurată îndeplinește, sub aspectul motivării,

cerințele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța prezentând

raționamentul pentru care nu a făcut aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.,

raportându-se în mod corect la fundamentul acordării cheltuielilor de judecată

- culpa procesuală și stabilind cuantumul acestora în funcție de criterii

obiective, respectiv valoarea, dificultatea și specificului și munca efectuată

de avocat.

În considerarea

celor ce preced Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este

susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de recurenta-reclamantă SC C.R. SRL prin administrator

judiciar H.M. Expert Ipurl împotriva Deciziei nr. 173 din 16 aprilie 2014

pronunțată de Curtea de Apel Brașov secția I civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi, 11 noiembrie 2014.