ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1549/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 230 S din 3 iulie 2008 Tribunalul Brașov, secția civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul C.C. în contradictoriu cu intimata SC R. SRL. După un prim ciclu procesual, în rejudecare, prin decizia nr. 125 Ap din 12 noiembrie 2013 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis în parte apelul declarat de contestatorul C.C. împotriva sentinței civile nr. 230/S/2008, a Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o în parte în sensul că: a admis în parte acțiunea. A anulat art. 3 din decizia din 7 martie 2008, emisă de intimată.

A atribuit contestatorului în compensare pentru cota de ½, parte din apartamentul nr. X nerestituibil în natură, cota de 10% din întregul apartament nr. Y (adică 20% din cota de ½ din apartamentul nr. Y), intimata urmând să dețină o cotă de 40% din întregul apartament nr. Y, cu valoarea totală de 169.106 RON, situat în imobilul din Brașov, str. A.P. înscris în cartea funciară Brașov, (apartament nr. Y neînscris în cartea funciară), în final contestatorul deținând o cotă de 60% din întregul apartament nr. Y, iar intimata o cotă de 40% din întregul apartament nr. Y. A menținut restul dispozițiilor din decizia din 7 martie 2008. A respins restul pretențiilor din contestație. A păstrat restul dispozițiilor sentinței.

A respins restul pretențiilor din apel. A respins cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recurs. La termenul de judecată din data de 22 mai 2014, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, dat fiind că susținerile recurentului din motivarea căii de atac nu pot fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanță, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., reținând cauza spre soluționare pe acest aspect.

Față de excepția invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va admite ca atare, pentru următoarele considerente: În cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei care face obiectul recursului, ceea ce presupune indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia. Deși se invocă formal încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. și a dispozițiilor Legilor nr. 10/2001 și nr. 165/2013, recurentul contestă în realitate modalitatea în care instanța de apel, evaluând probele administrate a stabilit situația de fapt cu privire la garaj. Or, modul de evaluare a probatoriului și stabilirea situației de fapt de către instanța de apel nu intră sub cenzura instanței de recurs.

Criticile invocate nu sunt susceptibile de a fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs, iar sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. Cum recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ. și cum criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, urmează a se constata nulitatea recursului, conform art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul C.C., împotriva deciziei nr. 125/Ap din 12 noiembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2014.