ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1549/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 230 S din 3 iulie 2008

Tribunalul Brașov, secția civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul C.C.

în contradictoriu cu intimata SC R. SRL.

După un prim ciclu

procesual, în rejudecare, prin decizia nr. 125 Ap din 12 noiembrie 2013 Curtea

de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de

conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis în parte apelul declarat de

contestatorul C.C. împotriva sentinței civile nr. 230/S/2008, a Tribunalului

Brașov, pe care a schimbat-o în parte în sensul că: a admis în parte acțiunea.

A anulat art. 3 din decizia din 7 martie 2008, emisă de intimată. A atribuit

contestatorului în compensare pentru cota de ½, parte din apartamentul

nr. X nerestituibil în natură, cota de 10% din întregul apartament nr. Y (adică

20% din cota de ½ din apartamentul nr. Y), intimata urmând să dețină o

cotă de 40% din întregul apartament nr. Y, cu valoarea totală de 169.106 RON,

situat în imobilul din Brașov, str. A.P. înscris în cartea funciară Brașov,

(apartament nr. Y neînscris în cartea funciară), în final contestatorul

deținând o cotă de 60% din întregul apartament nr. Y, iar intimata o cotă de

40% din întregul apartament nr. Y. A menținut restul dispozițiilor din decizia

din 7 martie 2008.

A respins restul

pretențiilor din contestație. A păstrat restul dispozițiilor sentinței. A

respins restul pretențiilor din apel. A respins cererea contestatorului de

obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a formulat recurs.

La termenul de judecată

din data de 22 mai 2014, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, dat

fiind că susținerile recurentului din motivarea căii de atac nu pot fi încadrate

în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu există

motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanță, potrivit

art. 306 alin. (2) C. proc. civ., reținând cauza spre soluționare pe acest aspect.

Față de excepția invocată

din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va admite ca atare, pentru

următoarele considerente:

În cuprinsul cererii de

recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei care face obiectul

recursului, ceea ce presupune indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin

raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea

acesteia.

Deși se invocă formal

încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. și a dispozițiilor Legilor nr. 10/2001

și nr. 165/2013, recurentul contestă în realitate modalitatea în care instanța de

apel, evaluând probele administrate a stabilit situația de fapt cu privire la garaj.

Or, modul de evaluare a probatoriului și stabilirea situației de fapt de către instanța

de apel nu intră sub cenzura instanței de recurs.

Criticile invocate nu

sunt susceptibile de a fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar

în recurs, iar sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

Cum recursul nu poate

fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ. și cum criticile

formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, urmează a se constata

nulitatea recursului, conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. coroborat

cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul C.C., împotriva deciziei nr. 125/Ap din 12 noiembrie 2013

a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 mai 2014.