ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 160/2014

I.C.C.J.,

secția a II-a civilă, decizia nr. 160 din 22 ianuarie 2014

Prin Decizia nr.

402 din 29 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă,

s-a admis în parte recursul declarat de debitoarea SC A. SA Brașov împotriva

sentinței civile nr. 2381/ Sind din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Brașov, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care a

fost modificată în parte în sensul admiterii în parte a contestației formulate

de debitoare împotriva tabelului preliminar rectificativ din 27 ianuarie 2010

cu consecința respingerii creanței creditorului D.N. privind suma de 103.622

lei reprezentând drepturi salariale cu dobânda aferentă și înlăturării măsurii

dispuse administratorului judiciar de determinare a dividendelor suplimentare

datorate creditorilor contestatori.

S-au respins

restul pretențiilor și au fost menținute celelalte dispoziții ale instanței de

fond.

A fost obligat

intimatul creditor D.N. să plătească recurentei debitoare SC A.C. SA Brașov

suma de 3.060 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.

Împotriva acestei

decizii au formulat cerere de revizuire creditorii D.N., D.M. și D.I.C., în

temeiul art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ.

În motivarea

cererii de revizuire se arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra

unui lucru cerut respectiv puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1191

din 06 iunie 2008 și există contrarietate în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate între Decizia nr. 402 din 29

februarie 2012 a Curții de Apel Brașov și Decizia nr. 137 din 14 noiembrie 2006

și Decizia nr. 200 din 28 aprilie 2009 pronunțate de aceeași curte de apel.

Constatând că

revizuirea întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este de competența

instanței superioare Curții de Apel Brașov a căror hotărâri potrivnice se

invocă, prin Decizia nr. 907 din R din 2 mai 2012, Curtea de Apel Brașov a

admis excepția necompetenței și a declinat competența de soluționare a cererii

de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți

de Casație și Justiție, iar cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 2 C.

proc. civ. a fost suspendată până la soluționarea celei pe pct. 7.

Analizând

aspectele deduse judecății, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire

pentru următoarele considerente:

Motivul de

revizuire îl constituie prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în sensul că

în cauză ar exista două hotărâri potrivnice în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane și având aceeași calitate și anume Decizia nr. 402/ R din 29

februarie 2012 pronunțată în dosarul de fond și Decizia nr. 137/ AP din 14

noiembrie 2006 pronunțată în dosarul de fond, ambele pronunțate de Curtea de

Apel Brașov.

Contradicția

invocată ar consta în faptul că prin Decizia nr. 137/2006 Curtea de Apel Brașov

a anulat hotărârea A.G.A. din 18 februarie 2003 a SC A.C. SA Brașov, prin care

a fost revocat administratorul D.N. și astfel Decizia nr. 402/2012 a Curții de

Apel Brașov s-ar fi întemeiat pe o hotărâre A.G.A. nulă.

Înalta Curte

constată că, în ce privește calitatea de administrator al revizuientului D.N.

adunarea generală a acționarilor SC A.C. SA Brașov a adoptat două hotărâri și

anume:

- prima

hotărâre A.G.A. din 18 februarie 2003 desființată prin Decizia nr. 137/2006 menționată

mai sus și menținută prin Decizia nr. 1247 din 26 aprilie 2007 pronunțată de Înalta

Curte de Casația și Justiție, secția comercială, în dosarul de

fond;

- a doua

hotărâre A.G.A. din data de 31 martie 203 menținută irevocabil în vigoare prin

sentința civilă nr. 9/ CC din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în

dosarul de fond, Decizia nr. 108/ AP din 29 octombrie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel Brașov în dosarul de fond și respectiv de Înalta Curte de Casație

și Justiție București prin Decizia nr. 1852 din 20.mai 2010

pronunțată în același număr de dosar, aflată la fila 158 din vol. VII al

dosarului de fond, prin care a fost ales un nou consiliu de administrație

alcătuit din P.G., președinte, C.Ș., A.P., P.T. și B.D., consiliul din care revizuienții

nu mai făceau parte.

Prin Decizia ce

face obiectul revizuirii nr. 402/ R din 29 februerie 2012, Curtea de Apel

Brașov a reținut la fila 9 din decizie, că revizuientul D.N. nu a mai avut

calitatea de administrator deoarece această calitate a încetat ca efect al

Hotărârii A.G.A. din 31 martie 2003, menținută ca legală prin Decizia nr. 1852/2010

a Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțată în dosarul de

fond. A mai reținut că creditorul D.N. nu mai figurează în statele de plată și

listele de prezență ale societății din luna martie 2003, drept pentru care

începând cu această dată nu i se cuvin drepturi salariale și indemnizații de

conducere.

În acest

context sunt nefondate susținerile revizuenților, în sensul că instanța de

recurs - Curtea de Apel Brașov - prin Decizia nr. 402/ R din 29 februarie 2012

și-a întemeiat soluția pe o hotărâre A.G.A. nulă, potrivnică Deciziei nr. 137/2006,

ori Curtea de Apel Brașov, astfel cum s-a arătat, nu a reținut că prin această

hotărâre A.G.A. din 18 februarie 2003 revizuientul D.N. ar fi fost revocat din

calitatea de administrator și director general al societății, ci că prin

hotărârea A.G.A. din 31 martie 2003 confirmată prin Decizia Înaltei Curții

de Casație și Justiție nr. 1852/2010 i-a încetat mandatul de administrator

și de director general ca efect al desemnării unui nou consiliu de

administrație în componența căruia acesta nu mai făcea parte.

De asemenea,

prin Hotărârea A.G.A. din 12 februarie 2004 acționarii societății au confirmat

din nou componența consiliului de administrație ales prin Hotărârea A.G.A. din

31 martie 2003 din care evident nu mai făcea parte revizuientul D.N.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiții ale situației

de contrarietate de hotărâri care să justifice cererea de revizuire și anume :

hotărâri potrivnice în aceeași cauză; nu există întrunită condiția triplei

identități: părți, obiect și cauză; nu sunt pronunțate în aceeași cauză.

Al doilea motiv

de revizuire îl constituie prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în sensul

că în cauză ar exista două hotărâri potrivnice în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane și având aceeași calitate și anume între hotărârea atacată

prin revizuire și Decizia nr. 200/ R din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel

Brașov prin care s-a deschis procedura de insolvență.

Contrarietatea

dintre aceste două hotărâri ar consta în faptul că prin decizia de deschidere a

procedurii de insolvență s-a stabilit existența și întinderea creanței conform

hotărârilor A.G.A. ale debitoarei, iar prin decizia atacată instanța

„micșorează semnificativ creanțele creditorilor declarate ca fiind, certe,

lichide și exigibile printr-o altă hotărâre judecătorească irevocabilă" și

în consecință nu se mai putea pune în discuție în fața instanței de recurs

cuantumul creanțelor.

Decizia nr. 200/R/2009

nu este în contradicție cu Decizia nr. 402/ R din 29 februarie 2012 deoarece

ambele hotărâri au fost pronunțate în procedura de insolvență ce face obiectul

aceluiași dosar de fond în care este debitor SC A.C. SA Brașov. Faptul că

pentru soluționarea contestației formulate la tabelul preliminar rectificativ,

s-a acordat un număr de dosar administrativ distinct de cel numărului de dosar

de fond, nu schimbă situația juridică, ambele hotărâri fiind pronunțate în

aceeași cauză care are ca obiect procedura insolvenței aceluiași debitor.

Nu este

îndeplinită condiția de contrarietate de hotărâri deoarece prin Decizia nr. 200/R/2009,

Curtea de Apel Brașov a soluționat în recurs cererea creditorilor privind

îndeplinirea condițiilor legale de deschidere a procedurii insolvenței

debitoarei SC A.C. SA Brașov, iar prin hotărârea atacată - Decizia nr. 402/R/2012,

Curtea de Apel Brașov a soluționat în recurs contestația debitoarei la tabelul

preliminare rectificativ întocmit de administratorul judiciar în cadrul

procedurii insolvenței deja deschise. Doar prin hotărârea atacată s-a analizat

existența și întinderea creanțelor și numai din acest moment ele au devenit

certe, lichide și exigibile.

Față de aceste

considerente, cum în cauză nu sunt întrunite toate condițiile cerute cumulativ

de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța a respins cererea de revizuire.

În aplicarea art.

274 C. proc. civ., a obligat pe revizuenții D.N., D.M. și D.I.C. la plata sumei

de 2.800 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata SC A.C. SA

Brașov.