ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 160/2014

I.C.C.J., secția a II-a civilă, decizia nr. 160 din 22 ianuarie 2014 Prin Decizia nr. 402 din 29 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, s-a admis în parte recursul declarat de debitoarea SC A. SA Brașov împotriva sentinței civile nr. 2381/ Sind din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care a fost modificată în parte în sensul admiterii în parte a contestației formulate de debitoare împotriva tabelului preliminar rectificativ din 27 ianuarie 2010 cu consecința respingerii creanței creditorului D.N. privind suma de 103.622 lei reprezentând drepturi salariale cu dobânda aferentă și înlăturării măsurii dispuse administratorului judiciar de determinare a dividendelor suplimentare datorate creditorilor contestatori.

S-au respins restul pretențiilor și au fost menținute celelalte dispoziții ale instanței de fond. A fost obligat intimatul creditor D.N. să plătească recurentei debitoare SC A.C. SA Brașov suma de 3.060 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs. Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire creditorii D.N., D.M. și D.I.C., în temeiul art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ. În motivarea cererii de revizuire se arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut respectiv puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1191 din 06 iunie 2008 și există contrarietate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate între Decizia nr. 402 din 29 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov și Decizia nr. 137 din 14 noiembrie 2006 și Decizia nr. 200 din 28 aprilie 2009 pronunțate de aceeași curte de apel.

Constatând că revizuirea întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este de competența instanței superioare Curții de Apel Brașov a căror hotărâri potrivnice se invocă, prin Decizia nr. 907 din R din 2 mai 2012, Curtea de Apel Brașov a admis excepția necompetenței și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ. a fost suspendată până la soluționarea celei pe pct. 7. Analizând aspectele deduse judecății, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire pentru următoarele considerente: Motivul de revizuire îl constituie prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. în sensul că în cauză ar exista două hotărâri potrivnice în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate și anume Decizia nr. 402/ R din 29 februarie 2012 pronunțată în dosarul de fond și Decizia nr. 137/ AP din 14 noiembrie 2006 pronunțată în dosarul de fond, ambele pronunțate de Curtea de Apel Brașov. Contradicția invocată ar consta în faptul că prin Decizia nr. 137/2006 Curtea de Apel Brașov a anulat hotărârea A.G.A. din 18 februarie 2003 a SC A.C. SA Brașov, prin care a fost revocat administratorul D.N. și astfel Decizia nr. 402/2012 a Curții de Apel Brașov s-ar fi întemeiat pe o hotărâre A.G.A. nulă. Înalta Curte constată că, în ce privește calitatea de administrator al revizuientului D.N.

adunarea generală a acționarilor SC A.C. SA Brașov a adoptat două hotărâri și anume: - prima hotărâre A.G.A. din 18 februarie 2003 desființată prin Decizia nr. 137/2006 menționată mai sus și menținută prin Decizia nr. 1247 din 26 aprilie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casația și Justiție, secția comercială, în dosarul de fond; - a doua hotărâre A.G.A. din data de 31 martie 203 menținută irevocabil în vigoare prin sentința civilă nr. 9/ CC din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul de fond, Decizia nr. 108/ AP din 29 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul de fond și respectiv de Înalta Curte de Casație și Justiție București prin Decizia nr. 1852 din 20.mai 2010 pronunțată în același număr de dosar, aflată la fila 158 din vol. VII al dosarului de fond, prin care a fost ales un nou consiliu de administrație alcătuit din P.G., președinte, C.Ș., A.P., P.T.

și B.D., consiliul din care revizuienții nu mai făceau parte. Prin Decizia ce face obiectul revizuirii nr. 402/ R din 29 februerie 2012, Curtea de Apel Brașov a reținut la fila 9 din decizie, că revizuientul D.N. nu a mai avut calitatea de administrator deoarece această calitate a încetat ca efect al Hotărârii A.G.A. din 31 martie 2003, menținută ca legală prin Decizia nr. 1852/2010 a Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțată în dosarul de fond. A mai reținut că creditorul D.N. nu mai figurează în statele de plată și listele de prezență ale societății din luna martie 2003, drept pentru care începând cu această dată nu i se cuvin drepturi salariale și indemnizații de conducere. În acest context sunt nefondate susținerile revizuenților, în sensul că instanța de recurs - Curtea de Apel Brașov - prin Decizia nr. 402/ R din 29 februarie 2012 și-a întemeiat soluția pe o hotărâre A.G.A.

nulă, potrivnică Deciziei nr. 137/2006, ori Curtea de Apel Brașov, astfel cum s-a arătat, nu a reținut că prin această hotărâre A.G.A. din 18 februarie 2003 revizuientul D.N. ar fi fost revocat din calitatea de administrator și director general al societății, ci că prin hotărârea A.G.A. din 31 martie 2003 confirmată prin Decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 1852/2010 i-a încetat mandatul de administrator și de director general ca efect al desemnării unui nou consiliu de administrație în componența căruia acesta nu mai făcea parte. De asemenea, prin Hotărârea A.G.A. din 12 februarie 2004 acționarii societății au confirmat din nou componența consiliului de administrație ales prin Hotărârea A.G.A.

din 31 martie 2003 din care evident nu mai făcea parte revizuientul D.N. Prin urmare, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiții ale situației de contrarietate de hotărâri care să justifice cererea de revizuire și anume : hotărâri potrivnice în aceeași cauză; nu există întrunită condiția triplei identități: părți, obiect și cauză; nu sunt pronunțate în aceeași cauză. Al doilea motiv de revizuire îl constituie prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în sensul că în cauză ar exista două hotărâri potrivnice în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate și anume între hotărârea atacată prin revizuire și Decizia nr. 200/ R din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel Brașov prin care s-a deschis procedura de insolvență.

Contrarietatea dintre aceste două hotărâri ar consta în faptul că prin decizia de deschidere a procedurii de insolvență s-a stabilit existența și întinderea creanței conform hotărârilor A.G.A. ale debitoarei, iar prin decizia atacată instanța „micșorează semnificativ creanțele creditorilor declarate ca fiind, certe, lichide și exigibile printr-o altă hotărâre judecătorească irevocabilă" și în consecință nu se mai putea pune în discuție în fața instanței de recurs cuantumul creanțelor. Decizia nr. 200/R/2009 nu este în contradicție cu Decizia nr. 402/ R din 29 februarie 2012 deoarece ambele hotărâri au fost pronunțate în procedura de insolvență ce face obiectul aceluiași dosar de fond în care este debitor SC A.C.

SA Brașov. Faptul că pentru soluționarea contestației formulate la tabelul preliminar rectificativ, s-a acordat un număr de dosar administrativ distinct de cel numărului de dosar de fond, nu schimbă situația juridică, ambele hotărâri fiind pronunțate în aceeași cauză care are ca obiect procedura insolvenței aceluiași debitor. Nu este îndeplinită condiția de contrarietate de hotărâri deoarece prin Decizia nr. 200/R/2009, Curtea de Apel Brașov a soluționat în recurs cererea creditorilor privind îndeplinirea condițiilor legale de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei SC A.C. SA Brașov, iar prin hotărârea atacată - Decizia nr. 402/R/2012, Curtea de Apel Brașov a soluționat în recurs contestația debitoarei la tabelul preliminare rectificativ întocmit de administratorul judiciar în cadrul procedurii insolvenței deja deschise.

Doar prin hotărârea atacată s-a analizat existența și întinderea creanțelor și numai din acest moment ele au devenit certe, lichide și exigibile. Față de aceste considerente, cum în cauză nu sunt întrunite toate condițiile cerute cumulativ de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța a respins cererea de revizuire. În aplicarea art. 274 C. proc. civ., a obligat pe revizuenții D.N., D.M. și D.I.C. la plata sumei de 2.800 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata SC A.C. SA Brașov.