ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 356/2010

Deliberând asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1714/2005, Tribunalul Alba a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B.E. împotriva pârâților

Primarul comunei Stremț, Primăria comunei Stremț și Agenția Domeniilor Statului

și, în consecință, a constatat că reclamanta are calitatea de persoană

îndreptățită la restituirea în natură a mai multor suprafețe de teren, având

următoarele categorii de folosință: fânaț (suprafețele de 6599 mp, 924 mp, 5762

mp și 107 mp), arător (531 mp), lac (21328 mp), curți-construcții (suprafețele

de 1230 mp, 1205 mp, 3778 mp) și teren de tenis (1125 mp).

A fost respinsă cererea față de

Prefectura Județului Alba, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Au fost respinse capetele de cerere

privind constatarea nulității absolute a Protocolului încheiat între Agenția

Domeniilor Statului și Primăria comunei Stremț, anularea încheierii de

întabulare nr. 2676/2002 și revenirea la situația anterioară de carte funciară.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că reclamanta, în calitate de moștenitoare legală a

defunctei V.C., a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a

solicitat restituirea imobilelor înscrise în C.F. 74, 320,1779,1508 și 2212

Stremț. Conform probelor administrate a rezultat că imobilele a căror

restituire s-a solicitat au avut ca proprietari tabulari pe V.C. și V.M., dar

au făcut obiect al înstrăinării către terțe persoane (cel înscris în C.F.

2212), sau al unor exproprieri anterioare anului 1945 (imobilele din C.F. 1508,

1779), ori constituirii dreptului de proprietate, prin uzucapiune, în favoarea

unor terțe persoane.

S-a constatat că reclamanta are calitatea

de persoană îndreptățită la restituire pentru imobilul înscris în C.F. 74

(parcelat și parte din el trecut în C.F. 3650 Stremț) și anume, cu privire la

acele suprafețe de teren rămase în această foaie de proprietate în urma

vânzărilor efectuate de proprietari și a exproprierilor anterioare anului 1945.

Pentru celelalte imobile a căror

restituire în natură nu s-a dispus, s-a constatat că o parte au fost atribuite

altor persoane, regimul juridic fiind reglementat prin Legea nr. 18/1991, Legea

nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000, reclamantei reconstituindu-se dreptul de

proprietate pentru suprafața de 5,36 ha, iar pentru o suprafață de 44,64 ha

fiind înscrisă în anexa 39 privind acordarea de despăgubiri, astfel că pentru

aceste imobile nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Împotriva sentinței menționate au

declarat apel reclamanta, Agenția Domeniilor Statului și Primăria comunei

Stremț.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia

nr. 269/A din 29 septembrie 2006, a admis apelul reclamantei și a schimbat în

parte sentința în sensul obligării Primarului comunei Stremț de a emite

dispoziție de restituire în natură și pentru imobilele cu nr.top 409/1, iazul

morii în suprafață de 562 mp și nr.top 414/2/2/2/3, fânaț, în suprafață de 2500

mp. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței și au fost respinse ca

nefondate apelurile declarate de pârâți.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Primăria comunei Stremț, recurs ce a fost admis prin decizia nr. 3942

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, la 16 mai 2007, prin care s-a casat decizia și s-a trimis cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Instanța de recurs a reținut prin

considerentele deciziei că, pentru a stabili în ce măsură era incident art. 16

din Legea nr. 10/2001, instanța de apel trebuia să se preocupe de lămurirea

regimului juridic al imobilelor, în condițiile în care s-a susținut, pe de o

parte de către recurentă că pe teren se află o bază de agrement și ruinele cetății

Diodului, respectiv o așezare din epoca neolitică și ruine din cetatea

medievală, incluse ca atare în lista monumentelor istorice (conform Ordinului

nr. 2314/2001 al Ministrului Culturii și Cultelor), iar, pe de altă parte s-a

afirmat, de către intimata reclamantă, că baza de agrement se reduce la o

cabană, iar ruinele cetății nu se află pe terenul în litigiu.

De asemenea, s-a reținut că, în mod

greșit, instanța nu a verificat apărarea pârâtei în legătură cu reconstituirea

dreptului de proprietate al reclamantei în condițiile legilor fondului funciar,

verificări necesare față de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

S-a statuat, totodată, că Legea nr. 10/2001

nu este o lege de complinire în sensul că suprafața de teren a cărei restituire

nu a fost obținută în temeiul legilor fondului funciar pentru că depășea limita

maximă permisă de acestea, ar trebui restituită conform noului act normativ.

Înalta Curte de Casație și Justiție a

constatat că, față de legile de reparație anterioare, caracterul completator al

Legii nr. 10/2001 constă, dimpotrivă, în posibilitatea de a obține retrocedarea

cu privire la alte imobile decât cel asupra cărora a existat o reglementare

anterioară (conform art. 1, art. 6 și art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Alba

Iulia, secția civilă, prin decizia civilă nr. 22/A din 29 ianuarie 2008, a

admis apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Stremț și a schimbat în

totalitate sentința apelată în sensul respingerii acțiunii.

S-a menținut sentința cu privire la

excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Prefectura Județului

Alba și Agenția Domeniilor Statului și au fost exonerați pârâții de plata

cheltuielilor de judecată la instanța de fond.

S-au respins apelurile declarate de

Agenția Domeniilor Statului și reclamanta B.E. împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel, după ce a făcut o serie de considerații cu privire la

independența judecătorului instanței de trimitere în contextul aplicării

dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., a reținut că reclamantei i-a fost reconstituit

dreptul de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de 5,36

ha teren, iar pentru diferența de 44,64 ha s-a propus înscrierea în anexa 39 a

aceluiași act normativ.

Având în vedere amplasamentul terenurilor

înscrise în C.F. 74, 320, 1779, 1508 și 2212 în extravilanul localității, s-a

considerat că devin aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 și ale art. 8.1 din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi,

aprobate prin H.G. nr. 498/2003, neputându-se dispune restituirea în natură.

Împotriva deciziei menționate a declarat

recurs, în termenul legal, reclamanta B.E., solicitând, în principal casarea și

trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe de apel și, în subsidiar,

modificarea în sensul respingerii ca nefondate a apelurilor declarate de Primarul

comunei Stremț și de Agenția Domeniilor Statului și admiterea apelului său.

Critica formulată prin primul motiv de

recurs a vizat încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5, în

condițiile în care lipsește cu desăvârșire motivarea, nefiind analizate

motivele de apel ale fiecăreia dintre părți și neargumentându-se soluția pentru

fiecare motiv de apel în parte.

Cea de a doua critică s-a referit la

încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în sensul că formularea cuprinsă în

art. 10 alin. (1) se referă și la acele terenuri din intravilanul

localităților, care, până la intrarea în vigoare, la 14 februarie 2001, a legii

nu au fost restituite integral celor îndreptățiți.

Recurenta a susținut că, în speță, s-a

efectuat un raport de expertiză topografică judiciară, completat după casare,

prin care s-a stabilit că, în afara suprafeței de 5,36 ha pentru care s-a

eliberat titlu de proprietate, nu s-a propus și validat nici o altă suprafață

pentru restituirea în natură sau pentru despăgubiri.

Recursul a fost motivat în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

Intimata Primăria comunei Stremț a

formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând criticile formulate prin

motivele de recurs, Curtea va constata că recursul este fondat pentru

considerentele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1)

pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fond și de

drept care au format convingerea instanței, precum și motivele pentru care au

fost înlăturate cererile părților, nerespectarea acestora conducând la

nulitatea hotărârii, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, deși în decizia recurată se

reține că, prin decizia de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție a

obligat instanța de apel să verifice și să stabilească în ce măsură pretențiile

formulate de apelantă se încadrează în temeiurile juridice care constituie, de

fapt, cauza cererii cu care a fost învestită instanța, și cu toate că, după

casare s-au efectuat aceste verificări, efectuându-se o completare la raportul

de expertiză topografică, din considerentele deciziei atacate nu rezultă

motivele care au stat la baza soluției pronunțate.

Hotărârea recurată este nemotivată, instanța

de apel neanalizând pe rând motivele de apel ale fiecărei părți și

neargumentând soluția pentru fiecare motiv de apel în parte.

Fiind învestită cu o cerere formulată în

baza Legii nr. 10/2001, al cărui principiu esențial îl reprezintă principiul

restituirii în natură, instanța de apel avea obligația, conform art. 315 alin.

(1) C. proc. civ., să analizeze și să stabilească dacă imobilele ce fac

obiectul cererii reclamantei intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 și

dacă există sau nu vreun impediment legal la restituirea lor, aspecte ce nu se

regăsesc însă în cuprinsul deciziei recurate.

Instanța de apel nu a făcut nicio

referire la raportul de expertiză topografică judiciară, completat după casare,

conform dispozițiilor din decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin

care s-a stabilit că terenurile restituite în baza Legii nr. 18/1991, cuprinse în

titlul de proprietate nr. 14133/1820 din 19 decembrie 2005 nu se suprapun peste

terenurile a căror restituire s-a solicitat în prezenta cauză și că acestea

sunt situate în intravilanul localității Stremț.

De asemenea, nu s-a făcut nicio referire

la constatarea expertului în sensul că ruinele de zid ale cetății Diodului nu

se suprapun peste terenul a cărui restituire a solicitat reclamanta (fila 40

dosar apel).

Pentru toate aceste considerente, Curtea

va constata că, în lipsa motivării hotărârii conform dispozițiilor imperative

ale art.261 pct. 5 C. proc. civ., ce corespund cerințelor art.6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, nu se poate analiza legalitatea deciziei

recurate, nemotivarea hotărârii echivalând în fapt cu necercetarea fondului

pricinii.

Prin urmare, pentru motivul prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se va admite recursul reclamantei și, în temeiul

art. 312 alin. (5) C. proc. civ. se va casa decizia recurată și se va trimite

cauza aceleiași instanțe de apel pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta B.E.

împotriva deciziei nr. 22/A din 29 ianuarie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie

2010.