ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6828/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6828/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1714/2005 Tribunalul

Alba a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B.E. împotriva pârâților

Primarul comunei Stremț, Primăria comunei Stremț și Agenția Domeniilor Statului

și în consecință, a constatat că reclamanta are calitatea de persoană

îndreptățită la restituirea în natură a mai multor suprafețe de teren

(evidențiate cu nr. top. în cartea funciară) având următoarele categorii de

folosință: fânaț (suprafețele de 6599 mp; 5762 mp; 107 mp), arător (531 mp),

lac (21328 mp), curți-construcții (suprafețele de 1230 mp, 1205 mp, 3778 mp),

teren tenis (1125 mp).

A fost respinsă

cererea față de Prefectura județului Alba, pentru lipsă de calitate procesuală

pasivă. Au fost respinse capetele de cerere privind constatarea nulității

absolute a Protocolului încheiat între Agenția Domeniilor Statului și Primăria

comunei Stremț, anularea Încheierii de intabulare din 2002 și revenirea la

situația anterioară de CF.

Pentru pronunțarea

acestei soluții, prima instanță a reținut că reclamanta a formulat notificare

în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat restituirea imobilelor

înscrise în CF A, B, C, D și E Stremț. Conform probelor administrate, a

rezultat că imobilele a căror restituire s-a pretins au avut ca proprietari

tabulari pe autorii V.C. și V.M., dar au făcut obiect al înstrăinării către

terțe persoane (cel înscris în CF E) sau al unor exproprieri anterioare anului

1945 (imobilele din CF F, C) ori constituirii dreptului de proprietate, prin

uzucapiune, în favoarea unor terțe persoane.

S-a constatat însă că

reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la restituire cu privire la

imobilul înscris în CF A (parcelat și parte din el trecut în CF G Stremț) și

anume, cu privire la acele suprafețe de teren rămase în această foaie de

proprietate în urma vânzărilor efectuate de proprietari și a exproprierilor

efectuate înainte de 1945.

Apreciindu-se că nu

există impedimente cu privire la restituirea în natură a terenurilor din CF A,

a fost obligată Primăria comunei Stremț să emită dispoziție de restituire în

natură, în condițiile Legii nr. 10/2001. Pentru celelalte imobile a căror

restituire în natură nu s-a opus, s-a constatat că o parte din ele a fost

atribuită altor persoane, regimul juridic fiind reglementat prin Legea nr.

18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000, reclamantei reconstituindu-i-se

dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5,36 ha, iar pentru o suprafață de

44,64 ha a fost înscrisă în anexa nr. 39 privind acordarea de despăgubiri,

astfel că pentru aceste imobile nu sunt incidente dispozițiile Legii nr.

10/2001.

Împotriva sentinței

au declarat apel reclamanta B.E., Agenția Domeniilor Statului și Primăria

comunei Stremț.

Prin Decizia nr.

269/A din 29 septembrie 2006 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul

reclamantei și a schimbat în parte sentința, în sensul obligării Primarului

comunei Stremț să emită dispoziție de restituire în natură și pentru imobilele

având nr. top. a, iazul morii în suprafață de 562 mp și nr. top. b, fânaț în

suprafață de 2500 mp.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs Primăria comunei Stremț, iar prin Decizia civilă nr.

3942 din 16 mai 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a admis recursul, casând această decizie cu

consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea căii de atac a apelului.

Prin această decizie

s-a reținut că în mod greșit instanța nu a verificat apărarea pârâtei în

legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei în

condițiile Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de 5,36 ha restituirea făcându-se

în natură, pentru diferența de 44,64 ha propunându-se restituirea în

echivalent, prin menținerea în anexa nr. 39 a Legii nr. 18/1991. Atari

verificări se impuneau față de dispozițiile art. 8 al Legii nr. 10/2001

Republicată și de natura imobilelor a căror restituire s-a solicitat în

condițiile acestui act normativ (arabil, fânaț, lacuri, iazuri). Instanța de

apel avea obligația să determine și să verifice în ce măsură solicitările

intimatei se încadrează în temeiurile juridice care au constituit cauza cererii

de chemare în judecată.

În rejudecare, prin

Decizia civilă nr. 22/A/2008 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat

de pârâtul Primarul comunei Stremț împotriva Sentinței civile nr. 1714/2005 a

Tribunalului Alba, secția civilă, și în consecință a schimbat în totalitate

sentința apelată și judecând cauza a respins acțiunea civilă formulată de

reclamantă. A fost menținută sentința instanței de fond cu privire la

excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Prefectura

județului Alba și respectiv Agenția Domeniilor Statului. Au fost respinse

apelurile declarate de Agenția Domeniilor Statului și reclamanta B.E. împotriva

aceleiași sentințe.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel, în al doilea ciclu procesual, a reținut că

apelantei contestatoare i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în

condițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991 pentru suprafața de 5,36 ha teren

în natură, iar pentru diferența de 44,64 ha s-a propus restituirea prin

echivalent, prin trecerea acesteia în anexa nr. 39 a aceluiași act normativ.

Prin urmare, instanța

de fond trebuia să verifice și să stabilească în ce măsură pretențiile

formulate de apelantă se încadrează în temeiurile juridice care constituie de

fapt cauza cererii cu care a fost învestită instanța. Trebuia avut în vedere

acest context amplasamentul acelor terenuri înscrise în CF A, B, C, F și

respectiv E, deoarece în situația în care se află în extravilanul localității

devin operabile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 8.1 din Normele

metodologice de aplicare a acestui act normativ cu caracter special aprobate

prin H.G. nr. 498/2003, notificarea fiind respinsă ca inadmisibilă pentru atari

terenuri pe această cale.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta, care prin Decizia civilă nr. 356/2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis, decizia casată, iar cauza

trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, motivat de faptul că instanța de

apel trebuia să analizeze și să stabilească dacă imobilele ce fac obiectul cererii

reclamantei intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 și dacă există sau

nu vreun impediment legal la restituirea lor. Instanța de apel nu a făcut nicio

referire la raportul de expertiză efectuat după casare în care se menționează

că terenurile restituite în baza Legii nr. 18/1991 nu se suprapun peste

terenurile a căror restituire s-a solicitat și că aceste terenuri sunt situate

în intravilanul localității Stremț.

În rejudecare, prin

Decizia civilă nr. 167 A din 04 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția civilă, a fost admis apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Stremț,

fiind respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantă, iar apelurile declarate

de Agenția Domeniilor Statului și reclamantă au fost respinse.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut că, urmare a notificării formulată

în baza Legii nr. 10/2001, prin Dispoziția nr. 93/2005 Primarul comunei Stremț

a acordat reclamantei măsuri reparatorii în echivalent pentru construcțiile

demolate ce au existat în CF Stremț nr. A nr. top. c, d, e, f și g, evaluate în

raportul tehnic de evaluare la valoarea de 1.285.181.699 lei vechi.

S-a reținut că

imobilele înscrise în CF B, C, F și E Stremț nu fac obiectul Legii nr. 10/2001,

fie pentru că au fost vândute de către autorii reclamantei unor persoane

fizice, fie pentru că au fost expropriate înainte de perioada de referință, fie

pentru că asupra unor parcele s-au întabulat cu titlu de uzucapiune persoane

fizice, în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile.

S-a constatat că

numerele topo înscrise în CF G Stremț provin din CF nr. A Stremț, terenurile în

discuție fiind inițial înscrise în CF nr. A Stremț din care, în decursul

timpului, au fost transcrise în mai multe cărți funciare, în speță interesând

cele care au fost înscrise în CF nr. G Stremț.

Analizând notificarea

formulată, curtea a reținut că, în chiar conținutul acesteia reclamanta a

menționat că imobilele terenuri a căror restituire în natură o solicită au fost

cerute și în baza cererii depusă la Primăria comunei Stremț sub nr. 164 din 30

martie 1998. Potrivit acestei cereri, soțul reclamantei a solicitat restituirea

suprafeței de 50,03 ha deținute pe raza comunei Stremț, dreptul de proprietate

fiind dovedit cu extrasul CF A.

Din analizarea

probatoriilor s-a reținut că există două procese-verbale de punere în posesie

emise pe numele aceleiași persoane - B.I.L., soțul reclamantei, cu privire la o

suprafață de 34.714 mp pășune și o suprafață de 19.174 mp curți construcții și

alte categorii de teren; din Titlul de proprietate din 2005 rezultă că lui

B.I.L. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 5 ha și

3600 mp pe raza comunei Stremț; prin Titlul de proprietate din 2004 i s-a

reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 10 ha de pădure; prin

Hotărârea nr. 431/Stremț/919 din 02 august 2010 s-a validat propunerea comisiei

locale Stremț și în consecință s-a reconstituit dreptul de proprietate în

favoarea numitei B.E.C.M. căsătorită cu B.I.L. asupra unei suprafețe totale de

44,64 ha, teren agricol extravilan, pentru care să se acorde despăgubiri,

potrivit legii.

S-a concluzionat că,

pentru imobilele terenuri înscrise în CF nr. A Stremț, solicitate în baza Legii

nr. 18/1991 prin cererea înregistrată la Primăria Stremț sub nr. 164 din 30 martie

1998, reclamantei, personal sau pe numele soțului, i s-a răspuns afirmativ,

acesteia reconstituindu-se dreptul de proprietate în natură sau prin acordare

de despăgubiri, în condițiile legii, astfel că reclamanta nu mai poate solicita

acordarea de măsuri reparatorii pentru aceleași terenuri în temeiul Legii nr.

10/2001.

Aceasta deoarece

Legea nr. 10/2001 nu are caracter de complinire față de Legea nr. 18/1991,

aspect tranșat și prin Decizia civilă nr. 3942/2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție. Acest caracter de complinire se regăsește numai în situația unui

teren ce nu intră sub incidența Legii nr. 18/1991 și deci pentru care nu s-a

formulat cerere de retrocedare în baza legilor funciare, și care poate fi

solicitat în cadrul Legii nr. 10/2001.

Dacă terenul era

supus dispozițiilor legii funciare și a fost solicitat în baza acestei legi, el

nu mai poate fi revendicat în cadrul procedurii speciale reglementată de Legea

nr. 10/2001, deoarece se opun dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Având în vedere că

terenurile înscrise în CF A Stremț și transcrise în CF nr. G Stremț au fost

solicitate în baza legii fondului funciar, acestea nu mai pot face obiectul

Legii nr. 10/2001, prin urmare persoana îndreptățită nu mai poate solicita

măsuri reparatorii, în oricare din formele prevăzute de lege (restituirea în

natură sau prin echivalent).

S-a reținut, astfel,

că nu are nicio relevanță faptul că în raportul de expertiză efectuat după

casare se menționează că terenurile restituite în baza Legii nr. 18/1991 nu se

suprapun peste terenurile a căror restituire s-a solicitat și că aceste

terenuri sunt situate în intravilanul localității Stremț, cu atât mai mult cu

cât nesuprapunerea este consecința faptului că terenurile, de regulă, nu au

fost restituite pe vechile amplasamente.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs reclamanta, pe care l-a încadrat în dispozițiile

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia și

modificarea hotărârii instanței de apel în sensul admiterii apelului declarat

de reclamantă și respingerii apelului declarat de pârâți.

Se arată că instanța

de fond a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la

restituire, în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel că nici una din părți nu a

atacat acest aspect, nefiind contestat faptul că nu ar fi incidentă legea

specială, ci doar modalitatea de restituire. În mod greșit instanța de apel a

apreciat că terenurile aferente construcțiilor nu fac obiectul legii speciale,

ci al Legii nr. 18/1991. Susține că s-a creat o confuzie dată de împrejurarea

că în CF A Stremț se regăsesc atât terenuri situate în intravilan, cât și

terenuri situate în extravilanul localității. În mod greșit instanța de apel a

reținut că prin Hotărârea nr. 431/Stremț/919 din 02 august 2010 de propunere a

comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate s-ar fi făcut

dovada că reconstituirea dreptului de proprietate operează în baza legilor

fondului funciar. Susține că terenurile la care se referă această hotărâre se

află în extravilan, și, deși înscrise în CF A Stremț, acestea nu se confundă cu

terenurile solicitate de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001. Din

interpretarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 rezultă că

restituirea în natură a terenurilor aflate în intravilanul localităților intră

sub incidența procedurilor prevăzute de această lege specială, dacă terenul

este disponibil. Or, terenurile solicitate de reclamantă în baza Legii nr.

10/2001 a fost preluat abuziv și se află în intravilanul localității.

Mai arată că terenurile

solicitate în baza Legii nr. 10/2001 nu se suprapun cu cele solicitate în baza

Legii nr. 18/1991, fapt demonstrat inclusiv prin raportul de expertiză efectuat

de expertul P.N., acestea fiind disponibile, în sensul legii.

La termenul de

judecată din 06 octombrie 2011, reclamanta, prin apărător, a invocat excepția

lipsei capacității de folosință a primăriei, ce va fi analizată cu prioritate.

În drept, prin

capacitate procesuală de folosință se înțelege aptitudinea generală a

persoanelor fizice și juridice de a dobândi drepturi și de a-și asuma obligații

pe plan procesual și, în cazul persoanei juridice, aceasta începe din momentul

înființării sale valabile și încetează în momentul desființării în modalitățile

prevăzute de lege.

Ca atare, problema existenței

capacității de folosință se analizează în persoana subiectelor de drept

(persoane fizice ori entități cu sau fără personalitate juridică) implicate în

proces, aceasta fiind o condiție cerută pentru ca aceste subiecte să poată

dobândi calitatea de parte.

O astfel de

capacitate este distinctă și nu se confundă cu reprezentarea în justiție a

persoanelor juridice ori cu capacitatea de folosință a reprezentanților legali

ori convenționali a acestor persoane.

În același sens, este

de menționat că și condiția privind calitatea procesuală pasivă, care presupune

existența unei identități între persoana fizică ori juridică chemată în

judecată și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, se

analizează tot în persoana subiectelor de drept (persoane fizice ori entități

cu sau fără personalitate juridică) implicate în proces și nu se confundă cu

reprezentarea în justiție a persoanei juridice.

Prin urmare, atât în

cazul persoanelor fizice, cât și în cazul persoanelor juridice, condițiile

impuse pentru a dobândi calitatea de parte, anume capacitatea de folosință,

calitatea procesuală, dreptul și interesul, se verifică în persoana entităților

chemate în proces, ca regulă, cu personalitate juridică, și nu în persoana

reprezentanților legali ori convenționali ai acestora.

Potrivit art. 19 din

Legea nr. 215/2001, sunt persoane juridice de drept public comunele, orașele,

municipiile, județele, adică unitățile administrativ-teritoriale.

Aceste persoane

juridice pot sta în justiție prin reprezentanții lor legali, primarii și

prefecții, conform art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 87 pct. 2

C. proc. civ.

În raport de aceste

dispoziții, Legea nr. 247/2005 a prevăzut expres care sunt persoanele juridice

obligate la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv. Astfel, art. 21

alin. (3) al legii stipulează că în cazul imobilelor deținute de unitățile

administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către

persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor.

În redactarea acestui

text, legiuitorul a înțeles să folosească denumirea de unitate

administrativ-teritorială pentru a desemna persoana juridică de drept public,

deținătoare a imobilului, respectiv comuna, orașul sau municipiul, care,

potrivit legii, are personalitate juridică, capacitate de folosință și un

patrimoniu în care se pot afla bunuri ce cad sub incidența acestui act

normativ.

De asemenea, din

cuprinsul întregului text al Legii nr. 247/2005 rezultă fără putință de tăgadă

că în procedura de restituire a imobilelor, primarul reprezintă unitatea

administrativ-teritorială. În exercitarea atribuțiilor ce îi revin în calitate

de reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul este

abilitat să emită dispoziția motivată, intenția legiuitorului fiind aceea de a

desemna, în mod expres, actul procedural prin care se soluționează notificările

și, în nici un caz de a stabili o obligație în nume propriu în sarcina

primarului.

Deși, potrivit art.

77 din Legea nr. 215/2001 republicată, primăria este o structură cu activitate

permanentă care aduce la îndeplinire efectivă hotărârile consiliului local și

dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale localității în care

funcționează, în cadrul de aplicare al Legii nr. 10/2001, anterior modificării

și completării acestei legi prin Legea nr. 247/2005, primăriei i-a fost

conferită calitatea de entitate obligată la restituire.

Prin art. 21 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001 republicată, se conferă calitate de entitate obligată

la restituire unității administrativ-teritoriale (dispoziția se emite tot de

primar), însă aceste prevederi nu înlătură calitatea pe care primăria a avut-o,

potrivit legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Cadrul procesual este

circumscris obiectului cererii și anume restituirea în natură sau echivalent a

unor imobile preluate abuziv și care, la data intrării în vigoare a legii erau

deținute de una din entitățile enumerate în art. 21 al Legii nr. 10/2001,

printre acestea și autorități ale administrației publice locale, cum este cazul

în speță, Primăria comunei Stremț, care prin urmare are calitate procesuală

pasivă.

Față de cele ce

preced, excepția lipsei capacității de folosință a primăriei este nefondată și

va fi respinsă.

Recursul nu este

fondat.

Obiecțiile reclamantei

încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin care se critică,

în realitate, încălcarea unor dispoziții legale în soluționarea cauzei,

respectiv dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 și greșita nerestituire a

unor suprafețe de teren pe motivul că acestea se suprapun celor solicitate în

baza legilor fondului funciar, se constituie de fapt în motivul de nelegalitate

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Aceasta pentru că,

potrivit dispoziției legale în care au fost încadrate aceste critici,

constituie motivul de recurs analizat, pronunțarea unei hotărâri care nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau care cuprinde motive contradictorii

ori străine de natura pricinii. În concepția legiuitorului, nemotivarea hotărârii

(critică de nelegalitate a unei hotărâri judecătorești) constituie motiv de

casare atunci când nu se arată motivele pe care se sprijină, precum și atunci

când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

Or, în speță,

criticile încadrate în motivul de recurs analizat, astfel cum au fost acestea

dezvoltate, nu se circumscriu ipotezelor anume reglementate pentru critica

încadrată în aceste dispoziții, care, în realitate, poate fi încadrată în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., perspectivă în raport cu care vor

fi analizate în cele ce urmează.

Dimpotrivă, hotărârea

atacată este amplu și precis redactată, judecătorii expunând detaliat aspectele

de fapt și normele de drept incidente raportului juridic litigios, existând

corespondență între considerentele hotărârii, ca și între acestea și

dispozitivul său.

Prin efectul

introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta a fixat limitele

obiective și subiective ale judecării cauzei - obligarea pârâților la

restituirea în natură a imobilelor înscrise în CF Stremț nr. A, B, C, F și E și

obligarea la emiterea unei dispoziții de acordare a despăgubirilor bănești

pentru imobilele-construcții demolate înscrise sub nr. top c, d, e, f și g.

Obiect al notificării

formulate în baza Legii nr. 10/2001, adresată Primăriei comunei Stremț îl

reprezintă imobilele înscrise în CF Stremț nr. A, B, C, F și E, imobile care au

fost cerute și în baza cererii depusă la primăria comunei Stremț din 30 martie

B.I.L., în calitate de moștenitor al defuncților S.M.P. și V.K., și soț al

reclamantei, a solicitat restituirea suprafeței de 50,03 ha deținute pe raza

comunei Stremț, dreptul de proprietate fiind dovedit cu extrasul CF A.

În ce privește

imobilele înscrise în CF B, C, F și E Stremț în mod just s-a constatat că

acestea nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, fie pentru că au fost vândute de

către autorii reclamantei unor persoane fizice, fie pentru că au fost

expropriate înainte de perioada de referință, fie pentru că asupra unor parcele

s-au întabulat cu titlu de uzucapiune persoane fizice, în baza unor hotărâri

judecătorești irevocabile.

Referitor la

imobilele-terenuri înscrise în CF A Stremț, din probatoriul administrat

(extrase de carte funciară, procese-verbale de punere în posesie pentru o

suprafață de 34.714 mp pășune și o suprafață de 19.174 mp curți construcții și

alte categorii de teren, Titlul de proprietate din 2005 pentru suprafață de 5

ha și 3600 mp pe raza comunei Stremț, Titlul de proprietate din 2004 de

reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 10 ha de pădure,

Hotărârea nr. 431/Stremț/919 din 02 august 2010 prin care s-a reconstituit

dreptul de proprietate în favoarea reclamantei asupra unei suprafețe totale de

44,64 ha), rezultă că pentru imobilele în suprafață 50,03 ha solicitate prin

nr. 164 din 30 martie 1998, reclamanta a obținut o reparație în baza legilor

fondului funciar.

În privința

imobilelor-construcții înscrise în CF nr. A nr. top. c, d, e, f și g ce au fost

demolate, solicitate prin Notificarea nr. 381 din 10 iulie 2001, prin

Dispoziția nr. 93/2005 pârâtul Primarul comunei Stremț a acordat petentei

B.E.C.M. măsuri reparatorii în echivalent, conform art. 11 din Legea nr.

10/2001.

Din studiul celor

două cărți funciare, rezultă, astfel cum în mod corect a reținut instanța de

apel, că numerele topo înscrise în CF G Stremț provin din CF nr. A Stremț - o

parte din imobile au fost inițial înscrise în CF nr. A Stremț din care, în

decursul timpului, au fost transcrise în mai multe cărți funciare, inclusiv în

CF nr. G Stremț.

Față de aceste

aspecte, nu poate fi primită critica reclamantei referitoare la împrejurarea că

unele din terenurile înscrise în CF A Stremț ar face obiectul Legii nr.

10/2001, fiind situate în intravilanul localității, întrucât recurenta, urmare

a cererilor formulate, fie în baza legilor fondului funciar, fie în baza Legii

nr. 10/2001, a obținut pentru suprafața de 50,03 ha și construcțiile demolate,

atât restituire în natură, cât și măsuri reparatorii în echivalent.

Din această

perspectivă, nu mai are nicio relevanță faptul că în raportul de expertiză

efectuat după casare s-a reținut că terenurile restituite în baza Legii nr.

18/1991 nu se suprapun peste cele solicitate situate în intravilanul

localității, cu atât mai mult cu cât nesuprapunerea e consecința faptului că

terenurile, adesea nu au fost restituite pe vechile amplasamente.

Prin urmare,

reclamanta nu mai poate solicita restituirea în natură sau despăgubiri pentru

aceleași imobile în temeiul Legii nr. 10/2001, întrucât s-ar realiza o dublă

reparație, fapt reținut în mod just de instanța de apel.

Potrivit

dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, conformă normelor

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a

terenurilor aflate în intravilanul localităților intră sub incidența

procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, dacă terenul respectiv este

disponibil și anume nu este ocupat de construcții ale terților ori pe terenul

respectiv nu au fost puse în posesie în mod legal, până la apariția legii,

persoanele fizice cărora li s-a constituit dreptul de proprietate în temeiul

legilor anterioare.

Articolul

sus-menționat delimitează sfera de aplicare a acestei legi de cea a unora

dintre actele normative înrudite în sensul că au, la rândul lor, un caracter

reparator.

Ținând seama că

legiuitorul a avut în vedere și imobilele care nu au fost restituite prin

formularea „și nerestituite” cuprinsă de art. 1 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, caracterul complinitor al procedurii instituite de Legea nr. 10/2001

exceptează de la incidența dispozițiilor sale, terenurile asupra cărora s-a

constituit sau reconstituit „legal” dreptul de proprietate în temeiul legilor

fondului funciar.

Așadar, pentru a fi

exclus de la incidența Legii nr. 10/2001, imobilul trebuie să fi făcut obiectul

de reglementare al legilor fondului funciar și reparația pentru preluarea

abuzivă să se fi putut realiza în temeiul acestor acte normative.

În speța dedusă

judecății, așa după cum se poate observa din considerentele mai sus-expuse,

ulterior formulării notificării în baza Legii nr. 10/2001, reclamanta a reușit

prin diverse căi să obțină o reparație echitabilă pentru imobilele preluate de

stat, astfel că în prezent aceasta nu mai poate ridica nicio pretenție în acest

sens.

Astfel, aceasta a

beneficiat de restituirea în natură și măsuri reparatorii prin echivalent

pentru suprafața de maxim 50 ha, așa cum prevede art. 3 din Legea nr. 1/2000.

Prin urmare nu se mai pot solicita măsuri reparatorii pentru aceleași terenuri

și în baza Legii nr. 10/2001, întrucât această lege specială nu are un caracter

de complinire în sensul că suprafața de teren ce nu a fost obținută în temeiul

legilor fondului funciar pentru că depășește limita maximă impusă de acestea,

ar trebui restituită conform noului act normativ. Caracterul completator constă

în posibilitatea de a obține retrocedarea cu privire la alte imobile, decât

cele ce au avut o reglementare legislativă anterioară. Prin urmare, pentru imobilele

solicitate atât prin cererea formulată în baza legilor fondului funciar, cât și

prin notificarea din 2001, înscrise în CF Stremț nr. A, reclamanta a obținut o

justă reparație, neputând fi primită critica acesteia potrivit căreia imobilele

solicitate în baza Legii nr. 10/2001, nu au făcut obiectul Legii nr. 18/1991.

În consecință, având

în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul declarat, iar în raport de dispozițiile art. 274

alin. (1) C. proc. civ., va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de

judecată, dată fiind culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta B.E.C.M. împotriva Deciziei civile nr. 167A din 04

noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Obligă reclamanta la

plata sumei de 4.148 RON către pârâții Primăria comunei Stremț și Primarul

comunei Stremț.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2011.