ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6828/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1714/2005 Tribunalul Alba a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B.E. împotriva pârâților Primarul comunei Stremț, Primăria comunei Stremț și Agenția Domeniilor Statului și în consecință, a constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură a mai multor suprafețe de teren (evidențiate cu nr. top. în cartea funciară) având următoarele categorii de folosință: fânaț (suprafețele de 6599 mp; 5762 mp; 107 mp), arător (531 mp), lac (21328 mp), curți-construcții (suprafețele de 1230 mp, 1205 mp, 3778 mp), teren tenis (1125 mp). A fost respinsă cererea față de Prefectura județului Alba, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.

Au fost respinse capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a Protocolului încheiat între Agenția Domeniilor Statului și Primăria comunei Stremț, anularea Încheierii de intabulare din 2002 și revenirea la situația anterioară de CF. Pentru pronunțarea acestei soluții, prima instanță a reținut că reclamanta a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat restituirea imobilelor înscrise în CF A, B, C, D și E Stremț. Conform probelor administrate, a rezultat că imobilele a căror restituire s-a pretins au avut ca proprietari tabulari pe autorii V.C. și V.M., dar au făcut obiect al înstrăinării către terțe persoane (cel înscris în CF E) sau al unor exproprieri anterioare anului 1945 (imobilele din CF F, C) ori constituirii dreptului de proprietate, prin uzucapiune, în favoarea unor terțe persoane.

S-a constatat însă că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la restituire cu privire la imobilul înscris în CF A (parcelat și parte din el trecut în CF G Stremț) și anume, cu privire la acele suprafețe de teren rămase în această foaie de proprietate în urma vânzărilor efectuate de proprietari și a exproprierilor efectuate înainte de 1945. Apreciindu-se că nu există impedimente cu privire la restituirea în natură a terenurilor din CF A, a fost obligată Primăria comunei Stremț să emită dispoziție de restituire în natură, în condițiile Legii nr. 10/2001.

Pentru celelalte imobile a căror restituire în natură nu s-a opus, s-a constatat că o parte din ele a fost atribuită altor persoane, regimul juridic fiind reglementat prin Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000, reclamantei reconstituindu-i-se dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5,36 ha, iar pentru o suprafață de 44,64 ha a fost înscrisă în anexa nr. 39 privind acordarea de despăgubiri, astfel că pentru aceste imobile nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001. Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta B.E., Agenția Domeniilor Statului și Primăria comunei Stremț. Prin Decizia nr. 269/A din 29 septembrie 2006 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul reclamantei și a schimbat în parte sentința, în sensul obligării Primarului comunei Stremț să emită dispoziție de restituire în natură și pentru imobilele având nr. top.

a, iazul morii în suprafață de 562 mp și nr. top. b, fânaț în suprafață de 2500 mp. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria comunei Stremț, iar prin Decizia civilă nr. 3942 din 16 mai 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul, casând această decizie cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea căii de atac a apelului. Prin această decizie s-a reținut că în mod greșit instanța nu a verificat apărarea pârâtei în legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei în condițiile Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de 5,36 ha restituirea făcându-se în natură, pentru diferența de 44,64 ha propunându-se restituirea în echivalent, prin menținerea în anexa nr. 39 a Legii nr. 18/1991.

Atari verificări se impuneau față de dispozițiile art. 8 al Legii nr. 10/2001 Republicată și de natura imobilelor a căror restituire s-a solicitat în condițiile acestui act normativ (arabil, fânaț, lacuri, iazuri). Instanța de apel avea obligația să determine și să verifice în ce măsură solicitările intimatei se încadrează în temeiurile juridice care au constituit cauza cererii de chemare în judecată. În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 22/A/2008 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Stremț împotriva Sentinței civile nr. 1714/2005 a Tribunalului Alba, secția civilă, și în consecință a schimbat în totalitate sentința apelată și judecând cauza a respins acțiunea civilă formulată de reclamantă.

A fost menținută sentința instanței de fond cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Prefectura județului Alba și respectiv Agenția Domeniilor Statului. Au fost respinse apelurile declarate de Agenția Domeniilor Statului și reclamanta B.E. împotriva aceleiași sentințe. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, în al doilea ciclu procesual, a reținut că apelantei contestatoare i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în condițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991 pentru suprafața de 5,36 ha teren în natură, iar pentru diferența de 44,64 ha s-a propus restituirea prin echivalent, prin trecerea acesteia în anexa nr. 39 a aceluiași act normativ.

Prin urmare, instanța de fond trebuia să verifice și să stabilească în ce măsură pretențiile formulate de apelantă se încadrează în temeiurile juridice care constituie de fapt cauza cererii cu care a fost învestită instanța. Trebuia avut în vedere acest context amplasamentul acelor terenuri înscrise în CF A, B, C, F și respectiv E, deoarece în situația în care se află în extravilanul localității devin operabile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 8.1 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ cu caracter special aprobate prin H.G. nr. 498/2003, notificarea fiind respinsă ca inadmisibilă pentru atari terenuri pe această cale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, care prin Decizia civilă nr. 356/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis, decizia casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, motivat de faptul că instanța de apel trebuia să analizeze și să stabilească dacă imobilele ce fac obiectul cererii reclamantei intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 și dacă există sau nu vreun impediment legal la restituirea lor. Instanța de apel nu a făcut nicio referire la raportul de expertiză efectuat după casare în care se menționează că terenurile restituite în baza Legii nr. 18/1991 nu se suprapun peste terenurile a căror restituire s-a solicitat și că aceste terenuri sunt situate în intravilanul localității Stremț.

În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 167 A din 04 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, a fost admis apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Stremț, fiind respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantă, iar apelurile declarate de Agenția Domeniilor Statului și reclamantă au fost respinse. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, urmare a notificării formulată în baza Legii nr. 10/2001, prin Dispoziția nr. 93/2005 Primarul comunei Stremț a acordat reclamantei măsuri reparatorii în echivalent pentru construcțiile demolate ce au existat în CF Stremț nr. A nr. top. c, d, e, f și g, evaluate în raportul tehnic de evaluare la valoarea de 1.285.181.699 lei vechi.

S-a reținut că imobilele înscrise în CF B, C, F și E Stremț nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, fie pentru că au fost vândute de către autorii reclamantei unor persoane fizice, fie pentru că au fost expropriate înainte de perioada de referință, fie pentru că asupra unor parcele s-au întabulat cu titlu de uzucapiune persoane fizice, în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile. S-a constatat că numerele topo înscrise în CF G Stremț provin din CF nr. A Stremț, terenurile în discuție fiind inițial înscrise în CF nr. A Stremț din care, în decursul timpului, au fost transcrise în mai multe cărți funciare, în speță interesând cele care au fost înscrise în CF nr. G Stremț.

Analizând notificarea formulată, curtea a reținut că, în chiar conținutul acesteia reclamanta a menționat că imobilele terenuri a căror restituire în natură o solicită au fost cerute și în baza cererii depusă la Primăria comunei Stremț sub nr. 164 din 30 martie 1998. Potrivit acestei cereri, soțul reclamantei a solicitat restituirea suprafeței de 50,03 ha deținute pe raza comunei Stremț, dreptul de proprietate fiind dovedit cu extrasul CF A. Din analizarea probatoriilor s-a reținut că există două procese-verbale de punere în posesie emise pe numele aceleiași persoane - B.I.L., soțul reclamantei, cu privire la o suprafață de 34.714 mp pășune și o suprafață de 19.174 mp curți construcții și alte categorii de teren; din Titlul de proprietate din 2005 rezultă că lui B.I.L.

i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 5 ha și 3600 mp pe raza comunei Stremț; prin Titlul de proprietate din 2004 i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 10 ha de pădure; prin Hotărârea nr. 431/Stremț/919 din 02 august 2010 s-a validat propunerea comisiei locale Stremț și în consecință s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitei B.E.C.M. căsătorită cu B.I.L. asupra unei suprafețe totale de 44,64 ha, teren agricol extravilan, pentru care să se acorde despăgubiri, potrivit legii.

S-a concluzionat că, pentru imobilele terenuri înscrise în CF nr. A Stremț, solicitate în baza Legii nr. 18/1991 prin cererea înregistrată la Primăria Stremț sub nr. 164 din 30 martie 1998, reclamantei, personal sau pe numele soțului, i s-a răspuns afirmativ, acesteia reconstituindu-se dreptul de proprietate în natură sau prin acordare de despăgubiri, în condițiile legii, astfel că reclamanta nu mai poate solicita acordarea de măsuri reparatorii pentru aceleași terenuri în temeiul Legii nr. 10/2001. Aceasta deoarece Legea nr. 10/2001 nu are caracter de complinire față de Legea nr. 18/1991, aspect tranșat și prin Decizia civilă nr. 3942/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Acest caracter de complinire se regăsește numai în situația unui teren ce nu intră sub incidența Legii nr. 18/1991 și deci pentru care nu s-a formulat cerere de retrocedare în baza legilor funciare, și care poate fi solicitat în cadrul Legii nr. 10/2001.

Dacă terenul era supus dispozițiilor legii funciare și a fost solicitat în baza acestei legi, el nu mai poate fi revendicat în cadrul procedurii speciale reglementată de Legea nr. 10/2001, deoarece se opun dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001. Având în vedere că terenurile înscrise în CF A Stremț și transcrise în CF nr. G Stremț au fost solicitate în baza legii fondului funciar, acestea nu mai pot face obiectul Legii nr. 10/2001, prin urmare persoana îndreptățită nu mai poate solicita măsuri reparatorii, în oricare din formele prevăzute de lege (restituirea în natură sau prin echivalent).

S-a reținut, astfel, că nu are nicio relevanță faptul că în raportul de expertiză efectuat după casare se menționează că terenurile restituite în baza Legii nr. 18/1991 nu se suprapun peste terenurile a căror restituire s-a solicitat și că aceste terenuri sunt situate în intravilanul localității Stremț, cu atât mai mult cu cât nesuprapunerea este consecința faptului că terenurile, de regulă, nu au fost restituite pe vechile amplasamente. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs reclamanta, pe care l-a încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii instanței de apel în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă și respingerii apelului declarat de pârâți.

Se arată că instanța de fond a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituire, în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel că nici una din părți nu a atacat acest aspect, nefiind contestat faptul că nu ar fi incidentă legea specială, ci doar modalitatea de restituire. În mod greșit instanța de apel a apreciat că terenurile aferente construcțiilor nu fac obiectul legii speciale, ci al Legii nr. 18/1991. Susține că s-a creat o confuzie dată de împrejurarea că în CF A Stremț se regăsesc atât terenuri situate în intravilan, cât și terenuri situate în extravilanul localității. În mod greșit instanța de apel a reținut că prin Hotărârea nr. 431/Stremț/919 din 02 august 2010 de propunere a comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate s-ar fi făcut dovada că reconstituirea dreptului de proprietate operează în baza legilor fondului funciar.

Susține că terenurile la care se referă această hotărâre se află în extravilan, și, deși înscrise în CF A Stremț, acestea nu se confundă cu terenurile solicitate de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001. Din interpretarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 rezultă că restituirea în natură a terenurilor aflate în intravilanul localităților intră sub incidența procedurilor prevăzute de această lege specială, dacă terenul este disponibil. Or, terenurile solicitate de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001 a fost preluat abuziv și se află în intravilanul localității. Mai arată că terenurile solicitate în baza Legii nr. 10/2001 nu se suprapun cu cele solicitate în baza Legii nr. 18/1991, fapt demonstrat inclusiv prin raportul de expertiză efectuat de expertul P.N., acestea fiind disponibile, în sensul legii.

La termenul de judecată din 06 octombrie 2011, reclamanta, prin apărător, a invocat excepția lipsei capacității de folosință a primăriei, ce va fi analizată cu prioritate. În drept, prin capacitate procesuală de folosință se înțelege aptitudinea generală a persoanelor fizice și juridice de a dobândi drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual și, în cazul persoanei juridice, aceasta începe din momentul înființării sale valabile și încetează în momentul desființării în modalitățile prevăzute de lege. Ca atare, problema existenței capacității de folosință se analizează în persoana subiectelor de drept (persoane fizice ori entități cu sau fără personalitate juridică) implicate în proces, aceasta fiind o condiție cerută pentru ca aceste subiecte să poată dobândi calitatea de parte.

O astfel de capacitate este distinctă și nu se confundă cu reprezentarea în justiție a persoanelor juridice ori cu capacitatea de folosință a reprezentanților legali ori convenționali a acestor persoane. În același sens, este de menționat că și condiția privind calitatea procesuală pasivă, care presupune existența unei identități între persoana fizică ori juridică chemată în judecată și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, se analizează tot în persoana subiectelor de drept (persoane fizice ori entități cu sau fără personalitate juridică) implicate în proces și nu se confundă cu reprezentarea în justiție a persoanei juridice.

Prin urmare, atât în cazul persoanelor fizice, cât și în cazul persoanelor juridice, condițiile impuse pentru a dobândi calitatea de parte, anume capacitatea de folosință, calitatea procesuală, dreptul și interesul, se verifică în persoana entităților chemate în proces, ca regulă, cu personalitate juridică, și nu în persoana reprezentanților legali ori convenționali ai acestora. Potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001, sunt persoane juridice de drept public comunele, orașele, municipiile, județele, adică unitățile administrativ-teritoriale. Aceste persoane juridice pot sta în justiție prin reprezentanții lor legali, primarii și prefecții, conform art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 87 pct. 2 C. proc.

civ. În raport de aceste dispoziții, Legea nr. 247/2005 a prevăzut expres care sunt persoanele juridice obligate la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv. Astfel, art. 21 alin. (3) al legii stipulează că în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor. În redactarea acestui text, legiuitorul a înțeles să folosească denumirea de unitate administrativ-teritorială pentru a desemna persoana juridică de drept public, deținătoare a imobilului, respectiv comuna, orașul sau municipiul, care, potrivit legii, are personalitate juridică, capacitate de folosință și un patrimoniu în care se pot afla bunuri ce cad sub incidența acestui act normativ.

De asemenea, din cuprinsul întregului text al Legii nr. 247/2005 rezultă fără putință de tăgadă că în procedura de restituire a imobilelor, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială. În exercitarea atribuțiilor ce îi revin în calitate de reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul este abilitat să emită dispoziția motivată, intenția legiuitorului fiind aceea de a desemna, în mod expres, actul procedural prin care se soluționează notificările și, în nici un caz de a stabili o obligație în nume propriu în sarcina primarului.

Deși, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 republicată, primăria este o structură cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire efectivă hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale localității în care funcționează, în cadrul de aplicare al Legii nr. 10/2001, anterior modificării și completării acestei legi prin Legea nr. 247/2005, primăriei i-a fost conferită calitatea de entitate obligată la restituire. Prin art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, se conferă calitate de entitate obligată la restituire unității administrativ-teritoriale (dispoziția se emite tot de primar), însă aceste prevederi nu înlătură calitatea pe care primăria a avut-o, potrivit legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Cadrul procesual este circumscris obiectului cererii și anume restituirea în natură sau echivalent a unor imobile preluate abuziv și care, la data intrării în vigoare a legii erau deținute de una din entitățile enumerate în art. 21 al Legii nr. 10/2001, printre acestea și autorități ale administrației publice locale, cum este cazul în speță, Primăria comunei Stremț, care prin urmare are calitate procesuală pasivă. Față de cele ce preced, excepția lipsei capacității de folosință a primăriei este nefondată și va fi respinsă. Recursul nu este fondat. Obiecțiile reclamantei încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

prin care se critică, în realitate, încălcarea unor dispoziții legale în soluționarea cauzei, respectiv dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 și greșita nerestituire a unor suprafețe de teren pe motivul că acestea se suprapun celor solicitate în baza legilor fondului funciar, se constituie de fapt în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Aceasta pentru că, potrivit dispoziției legale în care au fost încadrate aceste critici, constituie motivul de recurs analizat, pronunțarea unei hotărâri care nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În concepția legiuitorului, nemotivarea hotărârii (critică de nelegalitate a unei hotărâri judecătorești) constituie motiv de casare atunci când nu se arată motivele pe care se sprijină, precum și atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

Or, în speță, criticile încadrate în motivul de recurs analizat, astfel cum au fost acestea dezvoltate, nu se circumscriu ipotezelor anume reglementate pentru critica încadrată în aceste dispoziții, care, în realitate, poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., perspectivă în raport cu care vor fi analizate în cele ce urmează. Dimpotrivă, hotărârea atacată este amplu și precis redactată, judecătorii expunând detaliat aspectele de fapt și normele de drept incidente raportului juridic litigios, existând corespondență între considerentele hotărârii, ca și între acestea și dispozitivul său.

Prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta a fixat limitele obiective și subiective ale judecării cauzei - obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilelor înscrise în CF Stremț nr. A, B, C, F și E și obligarea la emiterea unei dispoziții de acordare a despăgubirilor bănești pentru imobilele-construcții demolate înscrise sub nr. top c, d, e, f și g. Obiect al notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, adresată Primăriei comunei Stremț îl reprezintă imobilele înscrise în CF Stremț nr. A, B, C, F și E, imobile care au fost cerute și în baza cererii depusă la primăria comunei Stremț din 30 martie 1998. Potrivit acestei cereri formulată în baza legilor fondului funciar, B.I.L., în calitate de moștenitor al defuncților S.M.P.

și V.K., și soț al reclamantei, a solicitat restituirea suprafeței de 50,03 ha deținute pe raza comunei Stremț, dreptul de proprietate fiind dovedit cu extrasul CF A. În ce privește imobilele înscrise în CF B, C, F și E Stremț în mod just s-a constatat că acestea nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, fie pentru că au fost vândute de către autorii reclamantei unor persoane fizice, fie pentru că au fost expropriate înainte de perioada de referință, fie pentru că asupra unor parcele s-au întabulat cu titlu de uzucapiune persoane fizice, în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile.

Referitor la imobilele-terenuri înscrise în CF A Stremț, din probatoriul administrat (extrase de carte funciară, procese-verbale de punere în posesie pentru o suprafață de 34.714 mp pășune și o suprafață de 19.174 mp curți construcții și alte categorii de teren, Titlul de proprietate din 2005 pentru suprafață de 5 ha și 3600 mp pe raza comunei Stremț, Titlul de proprietate din 2004 de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 10 ha de pădure, Hotărârea nr. 431/Stremț/919 din 02 august 2010 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantei asupra unei suprafețe totale de 44,64 ha), rezultă că pentru imobilele în suprafață 50,03 ha solicitate prin nr. 164 din 30 martie 1998, reclamanta a obținut o reparație în baza legilor fondului funciar.

În privința imobilelor-construcții înscrise în CF nr. A nr. top. c, d, e, f și g ce au fost demolate, solicitate prin Notificarea nr. 381 din 10 iulie 2001, prin Dispoziția nr. 93/2005 pârâtul Primarul comunei Stremț a acordat petentei B.E.C.M. măsuri reparatorii în echivalent, conform art. 11 din Legea nr. 10/2001. Din studiul celor două cărți funciare, rezultă, astfel cum în mod corect a reținut instanța de apel, că numerele topo înscrise în CF G Stremț provin din CF nr. A Stremț - o parte din imobile au fost inițial înscrise în CF nr. A Stremț din care, în decursul timpului, au fost transcrise în mai multe cărți funciare, inclusiv în CF nr. G Stremț.

Față de aceste aspecte, nu poate fi primită critica reclamantei referitoare la împrejurarea că unele din terenurile înscrise în CF A Stremț ar face obiectul Legii nr. 10/2001, fiind situate în intravilanul localității, întrucât recurenta, urmare a cererilor formulate, fie în baza legilor fondului funciar, fie în baza Legii nr. 10/2001, a obținut pentru suprafața de 50,03 ha și construcțiile demolate, atât restituire în natură, cât și măsuri reparatorii în echivalent. Din această perspectivă, nu mai are nicio relevanță faptul că în raportul de expertiză efectuat după casare s-a reținut că terenurile restituite în baza Legii nr. 18/1991 nu se suprapun peste cele solicitate situate în intravilanul localității, cu atât mai mult cu cât nesuprapunerea e consecința faptului că terenurile, adesea nu au fost restituite pe vechile amplasamente.

Prin urmare, reclamanta nu mai poate solicita restituirea în natură sau despăgubiri pentru aceleași imobile în temeiul Legii nr. 10/2001, întrucât s-ar realiza o dublă reparație, fapt reținut în mod just de instanța de apel. Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, conformă normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenurilor aflate în intravilanul localităților intră sub incidența procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, dacă terenul respectiv este disponibil și anume nu este ocupat de construcții ale terților ori pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie în mod legal, până la apariția legii, persoanele fizice cărora li s-a constituit dreptul de proprietate în temeiul legilor anterioare.

Articolul sus-menționat delimitează sfera de aplicare a acestei legi de cea a unora dintre actele normative înrudite în sensul că au, la rândul lor, un caracter reparator. Ținând seama că legiuitorul a avut în vedere și imobilele care nu au fost restituite prin formularea „și nerestituite” cuprinsă de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, caracterul complinitor al procedurii instituite de Legea nr. 10/2001 exceptează de la incidența dispozițiilor sale, terenurile asupra cărora s-a constituit sau reconstituit „legal” dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar. Așadar, pentru a fi exclus de la incidența Legii nr. 10/2001, imobilul trebuie să fi făcut obiectul de reglementare al legilor fondului funciar și reparația pentru preluarea abuzivă să se fi putut realiza în temeiul acestor acte normative.

În speța dedusă judecății, așa după cum se poate observa din considerentele mai sus-expuse, ulterior formulării notificării în baza Legii nr. 10/2001, reclamanta a reușit prin diverse căi să obțină o reparație echitabilă pentru imobilele preluate de stat, astfel că în prezent aceasta nu mai poate ridica nicio pretenție în acest sens. Astfel, aceasta a beneficiat de restituirea în natură și măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de maxim 50 ha, așa cum prevede art. 3 din Legea nr. 1/2000. Prin urmare nu se mai pot solicita măsuri reparatorii pentru aceleași terenuri și în baza Legii nr. 10/2001, întrucât această lege specială nu are un caracter de complinire în sensul că suprafața de teren ce nu a fost obținută în temeiul legilor fondului funciar pentru că depășește limita maximă impusă de acestea, ar trebui restituită conform noului act normativ.

Caracterul completator constă în posibilitatea de a obține retrocedarea cu privire la alte imobile, decât cele ce au avut o reglementare legislativă anterioară. Prin urmare, pentru imobilele solicitate atât prin cererea formulată în baza legilor fondului funciar, cât și prin notificarea din 2001, înscrise în CF Stremț nr. A, reclamanta a obținut o justă reparație, neputând fi primită critica acesteia potrivit căreia imobilele solicitate în baza Legii nr. 10/2001, nu au făcut obiectul Legii nr. 18/1991. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat, iar în raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, dată fiind culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.E.C.M. împotriva Deciziei civile nr. 167A din 04 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Obligă reclamanta la plata sumei de 4.148 RON către pârâții Primăria comunei Stremț și Primarul comunei Stremț. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2011.