ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2802/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 408 din 26 aprilie 2010, Tribunalul Sibiu a admis contestația reclamantei C.L.M., a anulat dispoziția nr. 2890/2009 și a obligat intimatul să dispună restituirea în natură a imobilului din CF Gușterița, actual CF Sibiu, a dispus intabularea imobilului în cartea funciară, pe numele contestatoarei. În fapt, s-a reținut că, prin dispoziția atacată, a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului, întrucât contestatoarea nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită. S-a constatat totodată că notificarea a fost depusă în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 și că imobilul a fost preluat abuziv de către stat în condițiile art. 2 din lege, respectiv faptul că reclamanta este nepoata proprietarilor tabulari, fiind astfel considerată persoană îndreptățită la restituire.

Imobilul în litigiu fiind expropriat de stat, fără nici o despăgubire, s-a apreciat că se impune restituirea acestuia în natură. Prin decizia civilă nr. 91 din 24 martie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis apelul pârâtului, a schimbat sentința, în sensul că a respins contestația. S-a reținut că, potrivit extrasului de carte funciară 104341 Sibiu, top 2218, statul a intabulat dreptul de proprietate prin încheierea nr. 7750 din 19 mai 1947, în baza Hotărârii nr. 395/1945, emisă de Comisia pentru aplicarea reformei agrare Sibiu, cu titlu de expropriere. Raportul de expertiză a identificat terenul în litigiu și a stabilit că, la momentul exproprierii, avea destinația de livadă, folosită de fosta fermă de stat Gușterița, iar după desființarea fermei, acesta devenind teren viran, nefolosit.

În prezent, din punct de vedere administrativ, terenul este situat în intravilanul municipiului Sibiu, cartier Gușterița, pe str. V. Fiind teren agricol, imobilul putea face obiectul Legii nr. 18/1991, însă față de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acesta nu poate face obiectul restituirii în baza acesteia. Împotriva deciziei instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 01 iunie 2011, reclamanta, prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte: Hotărârea atacată este lipsită de temei legal, întrucât instanța de apel a reținut în mod eronat din concluziile raportului de expertiză faptul că imobilul în litigiu a fost teren agricol și, față de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acesta nu poate face obiectul restituirii în baza acestei legi.

Instanța de apel refuză să restituie terenul, deși acesta este teren intravilan, a fost preluat abuziv și nu este afectat de utilități publice. Concluziile raportului de expertiză sunt în sensul că “ din punct de vedere topografic și administrativ, terenul în litigiu este situat în intravilanul municipiului Sibiu, în cartierul Gușterița, pe str. V., și că a fost folosit ca livadă în fosta fermă de stat Gușterița, în prezent fiind teren viran, practic nefolosit.” Niciunde în cuprinsul expertizei nu se precizează că terenul în litigiu ar fi fost teren agricol la momentul exproprierii. Terenul a fost teren intravilan la momentul exproprierii, fiind identificat în contractul de vânzare-cumpărare, în localitatea Gusterita, și este teren intravilan și în prezent.

Este evident că art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu este aplicabil cauzei de față, terenul în litigiu nefiind situat niciodată în extravilan, ci în intravilanul localității. Terenul nu putea face obiectul Legii nr. 18/1991, dat fiind faptul că terenul nu a făcut parte niciodată din patrimoniul CAP. S-a susținut și faptul că nu s-a formulat niciodată vreo cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991. În raport de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, domeniul de reglementare al legii are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din materia fondului funciar. Raportat la prevederile legale existente în momentul formulării notificării, terenul trebuia restituit în natură potrivit Legii nr. 10/2001, încă din momentul formulării notificării.

Decizia instanței de apel încalcă în mod grav dreptul la judecarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil a cauzei consacrat art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât din anul 2001, data formulării notificării, până în anul 2011, timp de 10 ani de zile, statul a refuzat cu obstinație să îi restituie un teren intravilan liber și neafectat de utilități, iar toate aceste abuzuri afectează grav dreptul de proprietate, fiind astfel încălcate drepturile consacrate de Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În subsidiar, s-a solicitat casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în măsura în care se va aprecia că nu sunt administrate probe suficiente în privința stabilirii situației de fapt, respectiv a situării imobilului în intravilanul cartierului Gusterita din municipiul Sibiu.

Recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează: În drept, potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite. Constatarea faptelor, așa cum rezultă ele din actele și dovezile administrate de părți, este atributul instanțelor de fond iar hotărârea trebuie să fie motivată cu suficientă claritate cu privire la starea de fapt, prin trimitere la probele de la dosar, obligația judecătorilor de a-și motiva hotărârile constituind una dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil. În acest scop, judecătorii fondului au îndatorirea, conform art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, sens în care sunt în drept să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, sau să ordone administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi, terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Aceasta, întrucât Legea nr. 10/2001 are caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din materia fondului funciar, în sensul că domeniul său de reglementare acoperă și acele terenuri din intravilanul localităților care, până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite. În cauza dedusă judecății, împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite, astfel încât să permită exercitarea controlului judiciar cu privire la aplicabilitatea dispoziției legale menționate, raportului juridic dedus judecății.

Anume, se constată că hotărârea de primă instanță a reținut că imobilul a fost preluat abuziv de către stat în condițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001, în timp ce instanța de apel, pe temeiul unor probatorii incomplete - expertiza a stabilit că, la momentul exproprierii, terenul avea destinația de livadă, folosită de fosta fermă de stat Gușterița, iar după desființarea fermei, acesta devenind teren viran, nefolosit; în prezent, din punct de vedere administrativ, terenul este situat în intravilanul municipiului Sibiu, cartier Gușterița, pe str. V. - a concluzionat că, fiind teren agricol, imobilul putea face obiectul Legii nr. 18/1991, însă față de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acesta nu poate face obiectul restituirii în baza acesteia.

Instanța de apel, fără a clarifica situația de fapt și de drept a imobilului în litigiu, prin coroborarea datelor concrete de identificare a imobilului, cu înscrisuri pertinente din arhiva instituțiilor cu atribuții în evidența patrimoniului public/privat, și-a însușit o concluzie evident nefundamentată. Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a casa hotărârea instanței de apel și a trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe. Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va dispune completarea probatoriilor în vederea stabilirii cu exactitate a locului de situație a terenului în litigiu, respectiv, a situației sale juridice, valorificând în același timp tot ceea ce s-a stabilit până în acest moment procesual.

Totodată, în scopul statuării cu privire la situația de excepție prevăzută de art. 8 din Legea nr. 10/2001, instanța de apel va verifica și va stabili motivat dacă în speță este incidentă vreuna din cele două ipoteze prevăzute de norma de drept menționată, anume dacă terenul în litigiu era situat în extravilanul localității la data preluării abuzive sau la data notificării, sau dacă acesta se încadrează în categoria celor al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 , respectiv prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu trimitere la probatoriile și dispozițiile din legile funciare apreciate a fi relevante.

Instanța de apel, date fiind circumstanțele cauzei pendinte, va trebui să aibă în vedere și exigențele dreptului la judecata cauzei în cadrul unui proces echitabil și într-un termen rezonabil, drept consacrat de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta C.L.M. împotriva deciziei nr. 91 din 24 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2012.