ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 437/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Alba, sub nr. 5097/176/2006, ca urmare a hotărârii de

declinare pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, reclamantul T.M. a chemat în

judecată pe pârâta SC E. E. SA, solicitând obligarea acesteia la restituirea în

natură a suprafeței de 1815 mp teren, înscris în C.F. 28608 Alba Iulia nr. top

4967/1, în temeiul Legii nr. 10/2001.

În motivarea cererii, arată

reclamantul că a formulat notificare prin care a solicitat restituirea

imobilului sus arătat, însă pârâta nici până în prezent nu a soluționat

notificarea, obligație ce îi revenea conform Legii nr. 10/2001. Se mai arată în

considerentele cererii de chemare în judecată că imobilul supus analizei a

trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 422 din 31 octombrie

1987, emisă de Consiliul Popular Alba, deci în mod abuziv. Precizând cererea de

chemare în judecată, se solicită și constatarea nulității absolute a titlului

statului, certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis pentru

imobilul în litigiu cât și pentru suprafața de 394 mp radierea intabulării

parcelei cu nr. top 4967/1 în C.F. 2808 Alba Iulia în favoarea pârâtei, precum

și obligarea la daune cominatorii de 100 Ron/zi, începând cu data de 8

octombrie 2001, pentru nesoluționarea în termen a notificării. În cursul

soluționării cauzei pârâta a emis decizia nr. 399 din 15 iunie 2007 prin care a

respins notificarea, redirecționând notificarea împreună cu decizia în favoarea

A.V.A.S. București.

Tribunalul Alba prin

sentința civilă nr. 1085/2007, a admis în parte acțiunea civilă, a constatat că

reclamantul are calitate de persoană îndreptățită la restituire în condițiile

art. 4 alin. (2), (3), (4) din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul înscris

inițial în C.F. 6714 Alba Iulia, nr. top 4967/1 în suprafață de 1815 mp și transcris

în C.F. 28606 Alba Iulia, preluat fără titlu. S-a anulat decizia nr. 399 din 15

iunie 2007 emisă de pârâta SC E. E. SA și a obligat pârâta la restituirea în

natură a imobilului în litigiu. S-a respins în rest acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că reclamantul are calitate de persoană îndreptățită la restituire

fiind moștenitor legal al proprietarilor tabulari și că în speță sunt

aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, întrucât

ceilalți moștenitori nu au formulat notificare, iar de cotele acestora va

beneficia reclamantul pentru că este singurul moștenitor care a uzat de

dispozițiile Legii nr. 10/2001. Calitatea procesuală pasivă a pârâtei este

justificată în speță de calitatea sa de deținător al imobilului notificat,

investită fiind cu soluționarea cererii de restituire în natură, este adevărat

că s-a privatizat integral înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001,

însă este obligată la restituire întrucât imobilul este în patrimoniul său și a

fost preluat fără titlu valabil.

În ceea ce privește cererea

reclamantului de anulare parțială a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate al pârâtei s-a reținut că acest act nu se încadrează în categoria

actelor juridice de înstrăinare întrucât în cadrul procesului de privatizare,

fiind un act administrativ de autoritate, nu se circumscrie prevederilor art. 45

din Legea nr. 10/2001, neputând fi supus cenzurii în cadrul procedurii speciale

prevăzute de această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC E. E. SA, susținând că hotărârea este lovită de

nulitate, fiind incidente dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

întrucât există neconcordanța între hotărârea publicată pe site-ul Ministerului

Justiției și dispozitivul hotărârii atacate. În cauză, după precizarea cererii

de chemare în judecată făcută de reclamant, instanța trebuia să introducă în

cauză A.V.A.S. pentru a fi obligate la restituirea contravalorii de 200 Euro/mp

teren și că tribunalul nu are competența materială în soluționarea capătului de

cerere având ca obiect constatarea nulității certificatului de atestare a

dreptului de proprietate.

Curtea de Apel Alba Iulia

prin decizia nr. 24/A din 20 februarie 2009, a respins apelul ca nefondat.

În considerentele deciziei

s-a reținut că instanța fondului a reținut corect situația de fapt, iar

imobilul în litigiu fiind preluat fără titlu valabil, în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri a declarat recurs pârâta, invocând incidența dispozițiilor art. 304

pct. 5, 6, 3, 9 C. proc. civ.

Recurenta critică hotărârea

sub următoarele aspecte:

- Neconcordanța dintre

minuta hotărârii și dispozitivul hotărârii conduce la nulitatea hotărârii,

fiind incidente dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

- Au fost încălcate

principiile care guvernează procesul civil și dispozițiile art. 129 alin. (6) C.

proc. civ., în sensul că reclamantul a înțeles să se judece în contradictoriu

și cu A.V.A.S. București iar instanțele nu au introdus în cauză ca parte în

proces A.V.A.S. pentru ca hotărârea să se pronunțe în contradictoriu și cu

această parte.

- Instanța nu s-a pronunțat

și cu privire la cererea completatoare prin care reclamantul a solicitat în

subsidiar, ca în situația în care se constată că imobilul a fost preluat cu

titlu valabil, A.V.A.S. să fie obligată la restituirea contravalorii terenului.

- Tribunalul Alba nu avea

competența materială în soluționarea capătului de cerere având ca obiect

constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate.

- Au fost încălcate

dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. în sensul că hotărârea nu cuprinde

motivele de fapt și drept pe care se sprijină.

- Raportul de expertiză

efectuat în cauză atestă că terenul pentru care s-a dispus restituirea este

integral ocupat fie cu construcții, fie cu alte mijloace fixe necesare bunei

desfășurări a activității, iar retrocedarea ar scinda efectiv activitatea societății,

paralizând astfel buna desfășurare a activității.

Examinând decizia prin

prisma criticilor formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a

reținut următoarele:

În conformitate cu

dispozițiile art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție

hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea

atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au

fost pe deplin stabilite.

În speța supusă analizei, instanța

de judecată nu a lămurit pe deplin situația de fapt, în sensul că nu a făcut

nici un fel de referire – când a dispus restituirea în natură a imobilului – cu

privire la concluziile raportului de expertiză prin care expertul menționează

că, nu se poate pronunța, în ceea ce privește, suprafețele de teren ce pot fi

restituite, astfel încât, să nu impieteze buna desfășurare a activității

societății conform obiectului său de activitate.

Cum, și recurenta susține

constant, atât prin apărările făcute, cât și prin motivele de recurs, că

„suprafața de teren revendicată este o fâșie care tranzitează incinta

societății cu o suprafață de 1815 mp” și că retrocedarea acesteia ar paraliza

buna desfășurare a activității, instanța era obligată să clarifice pe deplin

aceste aspecte.

Constatarea faptelor este

atributul exclusiv al instanțelor de fond, iar sub acest aspect, hotărârea

judecătorească, trebuie motivată cu suficientă claritate, cu trimiterea la

probatoriul administrat.

Or, în speță împrejurările

de fapt ale cauzei, nu au fost pe deplin stabilite, instanța nu a lămurit pe deplin,

dacă imobilul supus analizei poate fi restituit în natură, fără a afecta buna

desfășurare a activității societății.

Pentru aceste motive se

impune ca instanța de trimitere să ordone refacerea expertizei în sensul celor

mai sus arătate.

Așa fiind, Înalta Curte în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia cu

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC E.

E. SA, filiala Alba Iulia, împotriva deciziei civile nr. 24 A din 20 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia.

Casează decizia atacată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.