ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 399/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 814 din 28

iunie 2005 a Tribunalului Cluj a fost respinsă ca neîntemeiată cererea astfel

cum a fost precizată de F.P.R. și F.M. în contradictoriu cu Primarul

Municipiului Cluj-Napoca, având ca obiect contestarea dispoziției nr. 3518 din

5 octombrie 2004 emisă de pârât, prin care a fost respinsă solicitarea

reclamanților de restituire în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca.

Aceeași cerere formulată față de

Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, a fost respinsă ca fiind introdusă

împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

avut în vedere în esență că autorul reclamanților a fost condamnat prin

sentința penală nr. 757 din 18 aprilie 1975 a Judecătoriei Cluj Napoca la 4 ani

închisoare pentru comiterea infracțiunii de operațiuni interzise cu metale

prețioase, în greutate totală de 561, 12 gr.aur, din care s-au recuperat 71,77

gr.aur. Pentru diferența ce rezultă din cele arătate s-a dispus obligarea celui

în cauză la plata sumei de 119.277,25 lei către stat. Această creanță a fost

executată silit, în dosarul de executare nr. 1664/1975 al Judecătoriei Cluj, cu

respectarea dispozițiilor legale aplicabile, astfel că în final prin

procesul-verbal de preluare nr. 23408/4309 din 6 iulie 1977, imobilul

proprietatea debitorului a fost trecut în proprietatea statului.

S-a apreciat apoi că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001, pentru a se

putea vorbi de o preluare abuzivă, astfel că s-a hotărât că decizia contestată

a fost emisă cu respectarea cerințelor legii aplicabile.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 879 din

19 decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

S-a avut în vedere de asemenea că

imobilul a fost preluat de stat prin executare silită, în contul unei creanțe

derivate dintr-o infracțiune de drept comun, astfel că imobilul nu face

obiectul Legii nr. 10/2001, cei în cauză având posibilitatea să uziteze de

prevederile O.U.G. nr. 190/2000 modificată și completată prin Legea nr. 591 din

20 decembrie 2004.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanții au declarat recursul de față, solicitând să se constate că

executarea silită a fost un abuz exercitat împotriva antecesorului lor și ca

urmare imobilul se încadrează în prevederile art. 2, fără a se indica litera

(loc gol) din Legea nr. 10/2001.

Se susține că în situația în care

Statul Român a înțeles să adopte măsuri reparatorii pentru situațiile de

preluare abuzivă a metalelor prețioase, cu referire la O.U.G. nr. 190/2000, cu

atât mai mult se impune repunerea lor în dreptul de proprietate asupra unui

imobil, ca o consecință a confiscării abuzive.

Recursul este întemeiat, urmând a fi

admis în raport de cele ce urmează:

Așa cum rezultă și din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului, ambele instanțe care s-au pronunțat în cauză

au avut în vedere în esență, că nu sunt aplicabile în speță prevederile Legii

nr. 10/2001, întrucât nu a existat în cauză o preluare abuzivă a imobilului, în

situația în care acesta a intrat în proprietatea statului ca urmare a

executării silite.

S-a apreciat că dat fiind faptul că

autorul reclamanților a fost condamnat pentru o infracțiune de drept comun, că

nu sunt incidente prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001, potrivit

căruia constituie preluare abuzivă numai aceea ce se întemeiază pe confiscarea

averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru

infracțiuni de natură politică.

Deși aceste considerente sunt

judicioase, ele nu au condus la adoptarea unei soluții legale și temeinice.

S-a omis a se examina și alte

prevederi aplicabile, în raport de care preluarea de către stat a imobilului în

litigiu are o altă calificare juridică.

Astfel, potrivit art. 26 alin. (1

2

)

din Legea nr. 594/2004 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 190/2000,

în sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin preluare abuzivă se înțelege

preluarea efectuată în baza următoarelor acte normative, între care la lit. g)

a textului este indicat și Decretul nr. 244/1998 privind regimul metalelor

prețioase și pietrelor prețioase.

În raport de această prevedere

expresă, ce poate fi calificată drept o completare sau modificare implicită a

prevederilor Legii nr. 10/2001 urmează a se constata că în speță, a operat o

preluare abuzivă a imobilului în litigiu.

În raport de această constatare,

rezultă că și celelalte operațiuni juridice efectuate ulterior, cum ar fi

executarea silită a unui titlu executor, caracterizat ca fiind emis cu

încălcarea legii, este de asemenea nelegală.

De aceea, în situația în care se

constată, în raport de cele ce preced că preluarea imobilului a fost abuzivă,

urmează a se da eficiență și celorlalte prevederi ale Legii nr. 10/2001 și în

temeiul cărora a fost urmată procedura administrativă prealabilă. Astfel, se va

dispune obligarea pârâtului de a emite decizie de restituire în natură, fiind

necontestat că aceasta se poate realiza, pentru că locuința se află și în

prezent în posesia reclamanților.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.

urmează a se admite și cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de

judecată, în recurs, în valoare de 1.500 lei, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții F.P.R., F.M. împotriva deciziei nr. 879A din 19 decembrie 2005 a

Curții de Apel Cluj.

Casează decizia recurată precum și

sentința nr.d814 din 28 iunie 2005 a Tribunalului Cluj, secția civilă, și,

rejudecând cauza, anulează dispoziția nr. 3518 din 5 octombrie 2004 a Primarului

Municipiului Cluj Napoca.

Constată preluarea abuzivă a

imobilului situat în Cluj.

Obligă pârâtul să emită decizie de

restituire în natură a imobilului menționat.

Obligă pârâtul Primarul Municipiului Cluj

Napoca la 1.500 lei, cheltuieli de judecată către recurenții-reclamanți F.P.R.

și F.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2007.