ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 879/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1290 din 11 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a dispus respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul I.S., deținut în Penitenciarul Rahova în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare. Instanța de fond a reținut că motivele invocate de condamnat nu constituie „motive speciale” în sensul cerut de art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, solicitând admiterea cererii. Prin decizia nr. 870 din 22 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 3778/2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului I.S.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal condamnatul, solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei. Examinând decizia atacată în raport de motivele de recurs invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.

Având în vedere rațiunea instituției întreruperii executării pedepsei, legea a prevăzut expres cazurile și condițiile când aceasta poate fi dispusă. În cauza analizată, din ancheta socială rezultă că tatăl condamnatului a decedat, iar unchiul condamnatului beneficiază de o pensie lunară în cuantum de 1.400.000 lei. Garsoniera a fost înstrăinată unei alte persoane, iar din verificările efectuate a rezultat că aceasta a fost achitată integral. Cum drepturile condamnatului în calitatea sa de moștenitor pot fi exercitate printr-un mandat special acordat unei alte persoane, în mod temeinic instanțele au apreciat că cererea de întrerupere a executării pedepsei nu este întemeiată. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a respinge recursul condamnatului I.S., ca nefondat, menținându-se decizia atacată ca fiind legală și temeinică. Față de respingerea recursului, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 870 din 22 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2005.