- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția penală
- Data
- 3 martie 2006
Decizia nr. 1405/2006 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 1271 a Tribunalului București
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1271/ F din 13 octombrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul S.Z., cu obligarea acestuia la 50 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 77 din 22 ianuarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală. Instanța a apreciat față de probatoriul administrat în cauză, că nu sunt incidente dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc.
pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel condamnatul, criticând-o sub aspectul greșitei respingeri a cererii de întrerupere a executării pedepsei. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 915 din 28 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, obligându-l la 80 RON cheltuieli judiciare statului, din care 40 RON, onorariu avocat oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul S.Z., reluând motivele formulate în apel. Recursul este nefondat. Potrivit art. 455 cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie, sau unitatea la care a lucrat.
În acest caz, executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și numai o singură dată. Din ancheta socială efectuată în cauză, nu au rezultat motive care să conducă la întreruperea executării pedepsei, astfel că, în mod corect, cele două instanțe au apreciat că nu sunt împrejurări speciale ce ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului. Neexistând alte motive de recurs care ar putea fi luate în considerare din oficiu, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat. Urmează a obliga condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.Z. împotriva deciziei penale nr. 915 din 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2006.