ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3763/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.S. a solicitat, în contradictoriu cu C.C.S.D., să i se aprobe reevaluarea imobilului situat în Ploiești, str. G-ral Traian Moșoiu, și obligarea pârâtei la plata de daune compensatorii pentru beneficiul nerealizat. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pe cale judecătorească i s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul menționat, însă valoarea stabilită prin raportul de evaluare întocmit în luna august 2008 este de 2-4 ori mai mică față de cele la zi din municipiul Ploiești.

A mai arătat că, datorită faptului că pârâta a întârziat emiterea deciziei de acordare a măsurilor reparatorii, a suferit prejudicii financiare determinate de nefolosirea sumei stabilite în urma evaluării. Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția de inadmisibilitate, cu motivarea că cererea reclamantului nu se încadrează în dispozițiile de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. A mai susținut că dosarul reclamantului privind despăgubirile se află în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005, în sensul că a fost efectuată evaluarea, însă dosarul a fost trimis spre reevaluare, deoarece evaluatorul desemnat a aplicat Standardele Române de Evaluare și nu Standardele Internaționale de Evaluare, așa cum prevede Legea nr. 247/2005.

Prin sentința nr. 345 din 5 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității, și, pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantului. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel a reținut, în esență, că în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004 instanța, soluționând cauza, poate să dispună și obligarea autorității pârâte la efectuarea unei operațiuni administrative. Or, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la reevaluarea imobilului, iar procedura de evaluare nu este altceva decât o operațiune administrativă premergătoare emiterii unui act administrativ, respectiv a titlului de despăgubire, astfel că pe fondul cauzei s-a reținut că, potrivit susținerilor pârâtei, confirmate chiar de reclamant în cererea introductivă, dosarul acestuia se află în procedura de evaluare, respectiv în faza refacerii raportului de evaluare inițial.

Instanța de fond a mai apreciat că cererea reclamantului de obligare a pârâtei la reevaluare nu poate fi primită, câtă vreme nu există o primă evaluare a imobilului. Faptul că pârâta a restituit dosarul pentru refacerea raportului de evaluare nu poate fi imputat pârâtei, câtă vreme evaluatorul nu a aplicat standardele prevăzute de lege pentru determinarea valorii imobilului. Cererea pentru obligarea pârâtei la daune compensatorii a fost de asemenea respinsă ca neîntemeiată de către instanța de fond reținându-se că procedura de evaluare nu s-a finalizat din motive independente de voința pârâtei, astfel că nu se poate vorbi de un beneficiu nerealizat. Împotriva acestei hotărâri recurentul - reclamant S.S.

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se susține că instanța de fond a respins acțiunea fără a face o analiză atentă a probelor depuse la dosar, ținând cont doar de argumentele prezentate în întâmpinare de pârâtă. Reclamantul arată că la data de 22 septembrie 2006 a depus la C.C.S.D. o cerere prin care solicita reevaluarea - actualizarea valorii, deoarece evaluarea în baza căreia i se acordau măsurile reparatorii a fost făcută în anul 2003, iar în 2006 prețurile pe piața imobiliară erau cu mult mai mari. Deși a solicitat, în baza prevederilor art. 4 al Regulamentului de funcționare a C.C.S.D., soluționarea cu prioritate a dosarului, fiind persoană cu handicap accentuat permanent, abia în data de 28 februarie 2007 i s-a aprobat această solicitare, dosarul rămânând la pârâtă fără a fi trimis la evaluator.

Recurentul învederează faptul că în data de 29 august 2007 a primit raportul de evaluare, a depus o cerere prin care arăta că acceptă valoarea stabilită de evaluator și spre surprinderea sa prin octombrie – noiembrie 2007 i s-a spus că dosarul va fi trimis la evaluator pentru refacerea raportului de evaluare întrucât a fost întocmit după normative europene, nu internaționale. Cât privește solicitarea daunelor, a considerat că este îndreptățit să le primească, pârâta fiind determinată prin plata acestora să elimine astfel de practici la adresa celor îndreptățiți să primească măsuri reparatorii. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Soluționând contestația reclamantului împotriva Deciziei nr. 8744 din 27 octombrie 2004, prin care s-a respins cererea de restituie în natură a imobilului în litigiu, Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 207 din 25 februarie 2005 a dispus anularea dispozițiilor sus amintite, constatând că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii. Prin Decizia nr. 879 din 15 iunie 2005, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a admis, în parte, apelul promovat de reclamant împotriva sentinței amintite, în sensul că valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent este de 580.187.739 ROL, conform raportului de evaluare administrat în cauză, soluția fiind confirmată prin Decizia nr. 1828 din 17 februarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

În baza celor statuate de instanța de judecată, Primăria Municipiului Ploiești a emis Dispoziția nr. 5048 din 14 septembrie 2006, iar, dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr. 28933/CC, pentru a fi soluționat în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005. Față de situația constatată, reclamantului i s-a adus la cunoștință că poate opta între emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în cuantumul stabilit de instanță și procedura de evaluare, cu transmiterea către un evaluator în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilului notificat. Reclamantul a optat pentru procedura de evaluare prevăzută de capitolul titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Astfel, în urma analizării cererii formulate de către recurent și a actelor medicale prezentate, Comisia Centrală a aprobat solicitarea acestuia privind tratarea cu prioritate a dosarului înregistrat sub nr. 28993/CC. Situația dosarului aferent Dispoziției nr. 5048 din 14 septembrie 2006 a fost analizată în ședința Comisiei Centrale din data 28 februarie 2007, dispunându-se remiterea dosarului spre evaluare. Întrucât imobilului notificat de recurent nu a fost evaluat în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, dosarul a fost transmis din nou societății de evaluatori, în vederea refacerii raportului de evaluare. Prin urmare, instanța de fond, în mod corect, a reținut faptul că restituirea dosarului pentru refacerea raportului de evaluare nu poate fi imputată pârâtei, câtă vreme evaluatorul nu a aplicat standardele prevăzute de lege pentru determinarea valorii imobilului.

Comisia Centrală, în temeiul art. 13 titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și celor stabilite de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a emis Decizia nr. 1651 din 13 martie 2008, prin care a stabilit că, în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, titlul de despăgubiri se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de către aceasta.

În favoarea reclamantului, a fost emisă Decizia nr. 2942 din 19 septembrie 2008 conținând titlul de despăgubire în cuantum de 18.440,46 RON, reprezentând valoarea despăgubirilor consemnate în cuprinsul Deciziei nr. 879 din 15 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, rămasă definitivă și irevocabilă, din care a fost dedusă valoarea despăgubirilor stabilite ca urmare a exproprierii imobilului-teren și construcție, situat în Municipiul Ploiești, str. Flamurei, în cuantum de 59.360 ROL, încasate în anul 1985, actualizată cu coeficientul de actualizare. Înalta Curte constată că Decizia nr. 2942 din 19 septembrie 2008 a Comisiei Centrale a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, a principiului acordării unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională și, în special, potrivit celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia, la care s-a făcut referire mai sus.

Cât privește solicitarea recurentului privind plata unor daune Înalta Curte are în vedere faptul că pentru nașterea obligației de reparare a prejudiciului cauzat, trebuie să fie întrunite condițiile generale pentru acordarea de daune - interese. Prin urmare, cel prejudiciat trebuie să facă dovada condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii pârâtei. În acest caz, sarcina probei revine acestuia. Recurentul trebuia să dovedească existența și întinderea prejudiciului suferit. Astfel, se constată că instanța de fond în mod corect a stabilit că recurentul nu a făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului suferit. De asemenea, instanța de fond a reținut, în mod corect, faptul că procedura de evaluare nefiind finalizată din motive independente de voința pârâtei, nu se poate vorbi de un beneficiu nerealizat.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.S. împotriva sentinței civile nr. 345 din 5 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2008.