ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8744/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta G.V. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 5337 din 18 iunie 2003, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București - Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000. În motivarea contestației a arătat că în mod eronat, pârâta a reținut, ca fiind perioada de refugiu din Bucovina, 1 iulie 1944 - 6 martie 1945, deoarece a făcut dovada că data de început a refugiului este 1 martie 1944. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1916 din 17 noiembrie 2003, a admis acțiunea și a modificat hotărârea atacată, în sensul că perioada pentru care se acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, este 1 martie 1944 - 6 martie 1945, reținând că reclamanta a făcut dovada susținerilor sale.

Împotriva sentinței a formulat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, susținând în esență, că în raport cu dovezile prezentate la data depunerii cererii, de către reclamantă, hotărârea contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Recursul este nefondat. Din declarațiile autentificate ale martorilor A.N. și L.G. rezultă că reclamanta, împreună cu mama sa, s-a refugiat din Bucovina, locuind în perioada 1 martie 1944 - noiembrie 1950, în localitatea Slatina. La acestea se adaugă un comunicat din presa vremii, prezentat de reclamantă, din care rezultă că, după lupte grele între trupele germane și sovietice, orașul Cernăuți a fost evacuat la 30 martie 1944. Cum reclamanta a făcut dovada refugiului său, pentru perioada 1 martie 1944 - 6 martie 1945, în mod corect instanța i-a admis acțiunea și a obligat pârâta, să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, modificată și completată, pentru această perioadă.

În consecință, față de considerentele arătate, se constată că recursul este nefondat și va fi respins ca atare. În conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata către intimata-reclamantă, a sumei de 1.000.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1916 din 17 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă pe recurenta Casa de Pensii a municipiului București, să plătească intimatei G.V., suma de 1.000.000 lei, cheltuieli de judecată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2004.