ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4654/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

în judecată

Prin acțiunea

formulată, reclamanții D.S., D.G., D.I.I. au solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

anularea deciziei din 17 iunie 2010 reprezentând titlul de despăgubire în

cuantum de 3.190.100 RON emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, comunicată la data de 29 octombrie 2010; invalidarea raportului

de evaluare efectuat de evaluatorul C.P. în Dosarul nr. 16924/CC și obligarea

pârâtei să emită o nouă decizie în baza primului raport de evaluare efectuat de

evaluatorul H.F.A. în Dosarul nr. 16924/CC, reprezentând titlu de despăgubire

în cuantum de 8.855.124 RON.

În subsidiar, reclamanții

au solicitat emiterea unei noi decizii reprezentând titlu de despăgubire, în baza

unui raport de evaluare în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare,

efectuat de instanță, care să analizeze care dintre cele două rapoarte de evaluare

întocmite în cauză respectă dispozițiile legale. Reclamanții au solicitat și obligarea

pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Statul Român prin

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare prin care

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece decizia din 17 iunie

2010 emisă de Comisia Centrală a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale

în vigoare și în conformitate cu actele aflate la dosarul de despăgubire aferent

dispoziției din 29 septembrie 2008 emisă de Primăria Municipiului Ploiești.

fond

Prin sentința civilă

nr. 19 din 20 ianuarie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea reclamanților.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că reclamanților li s-a recunoscut dreptul la

despăgubiri pentru imobilul situat în Ploiești, B-dul R., reprezentat de terenul

în suprafață de 2196 mp și construcție de 1092,66 mp, care numai poate fi restituit

în natură, imobil preluat în baza Legii nr. 10/2001 de la autorii reclamanților.

Prima instanță a constatat

că dosarul aferent dispoziției menționată anterior a fost înregistrat la Comisia

Centrală, fiind demarată procedura de obținere a despăgubirilor prevăzută de Titlul

VII din Legea nr. 247/2005 și de Normele metodologice de aplicare a acestei legi

aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.

S-a constatat că s-a întocmit

un prim raport de evaluare de către un expert A.N.E.V.A.R., care a stabilit valoarea

despăgubirilor la 8.855.124 RON, însă, ca urmare a obiecțiunilor Comisiei Centrale,

s-a desemnat un alt evaluator, care a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de

3.190.100 RON, după ce s-a deplasat în teritoriu, la locul unde a fost situat imobilul,

luând legătura cu părțile din proces, expertul răspunzând favorabil obiecțiunilor

reclamanților și corectând eroarea de calcul a suprafeței de teren pentru care s-au

solicitat despăgubiri, din primul raport de evaluare depus în sinteză la dosar fond.

Prima instanță a apreciat

că cea de a doua expertiză este corectă, primul raport de expertiză stabilind o

valoare de piață a terenului nerealistă, de 800 euro/m

2

, care nu se

regăsea nici în ofertele anului 2009, considerându-se că ultimul raport de expertiză

s-a întocmit cu respectarea normelor de procedură și cu aplicarea standardelor internaționale

de evaluare, iar reclamanții nu au solicitat alte probe, astfel că acțiunea acestora

a fost respinsă ca neîntemeiată, cum s-a arătat anterior.

II. Instanța de recurs

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs reclamanții, care au criticat-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, susținând

că instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra obiectului acțiunii cu care

a fost investită.

Astfel, s-a învederat

că în baza dispoziției din 29 septembrie 2008 a Primăriei Ploiești s-a propus acordarea

măsurilor reparatorii, prin echivalent, pentru imobilul situat în Ploiești B-dul

R.

Potrivit Titlului VII

din Legea nr. 247/2005 s-a declanșat procedura de acordare a despăgubirilor, recurenții

arătând că dosarul lor, conținând dispoziția menționată anterior a fost înregistrat

la Secretariatul Comisiei Centrale, întocmindu-se un prim raport de expertiză de

către evaluatorul A.N.E.V.A.R. H.F.A., care a stabilit valoarea despăgubirilor la

suma de 2.072.392 euro, echivalentul a 8.855.124 RON, după care s-a desemnat un

nou expert, la solicitarea Comisiei Centrale, în persoana expertului C.P., acesta

constatând că valoarea despăgubirilor este de 3.190.100 RON.

Recurenții au arătat că

în mod greșit prima instanță le-a respins acțiunea, cu motivarea că nu au solicitat

probe (înscrisuri, expertiză de specialitate) din moment ce unul din capetele de

cerere din acțiunea introductivă viza obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii

reprezentând titlu de despăgubire în baza „unui raport de evaluare întocmit în conformitate

cu Standardele Internaționale de Evaluare, efectuat în fața instanței de judecată”

proba cu expertiză fiind solicitată și în finalul acțiunii.

Recurenții au concluzionat

că în cauză există două expertize extrajudiciare întocmite de experți desemnați

de intimată, cu evaluări mult diferite ca valoare, fiind necesar să se dispună efectuarea

unei expertize judiciare, care să stabilească valoarea corectă a despăgubirilor,

această cerere nefiind analizată de instanța de fond.

S-a solicitat admiterea

recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în drept invocându-se

dispozițiile art. 112-art. 115, art 129, art. 299 și urm. C. proc. civ., Legea

nr. 554/2004, Legea nr. 247/2005.

Intimata, deși legal citată,

nu a depus întâmpinare și nu a trimis reprezentant în instanță.

Curți asupra recursului

Analizând sentința criticată,

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de dispozițiile legale incidente, inclusiv

de prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Deși recurenta nu a indicat

temeiul legal al recursului, se constată că criticile acesteia pot fi încadrate

în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în sensul că dosarul cu ispoziția din 2008 emisă de Primăria

Ploiești, prin care s-a respins cererea recurenților de restituire în natură a imobilului

situat în Ploiești, B-dul R., compus din teren în suprafață de 2196 mp și construcții

în suprafață de 109466 mp, propunându-se acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent,

a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.

Intimata a început procedura

administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru indemnizarea

persoanelor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv și în conformitate

cu art. 3 lit. d), lit. e) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a desemnat evaluator

inițial expertul H.F.A., iar ulterior expertul C.P., întrucât primul expert nu a

respectat Standardele Internaționale de Evaluare.

Între despăgubirile stabilite

de cei doi experți este o diferență substanțială, primul expert stabilind valoarea

despăgubirilor la 8.855.124 RON, în timp ce al doilea expert le-a evaluat la 3.190.000

RON, ceea ce i-a nemulțumit pe recurenți, întrucât nu au avut posibilitatea să afle

ce standarde nu a respectat primul expert și care au fost luate în considerare de

al doilea evaluator, lor comunicându-li-se o sinteză a raportului de expertiză,

care nu le permitea să examineze modalitatea concretă de calcul a despăgubirilor.

Prima instanță a analizat

minuțios respectarea procedurii de desemnare, schimbare a expertului de către intimată,

modalitatea în care s-au soluționat obiecțiunile recurenților privind cel de-al

doilea raport de expertiză, însă nu s-a preocupat să examineze capătul de cerere

subsidiar al recurenților-reclamanți din acțiunea introductivă, privind obligarea

intimatei la „emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire în baza unui

raport de evaluare în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare efectuat

în fața instanței de judecată, care să analizeze care dintre cele două rapoarte

de evaluare făcute în cauză respectă dispozițiile legale”.

Această probă a fost solicitată

de reclamanți și în finalul acțiunii, unde au indicat expres la rubrica „probe”,

o „expertiză de specialitate”.

Instanța de fond nu a

pus în discuția părților această probă expres solicitată pentru rezolvarea capătului

de cerere subsidiar din acțiune, ceea ce echivalează cu o necercetare completă a

fondului cauzei dedus judecății, care îi lipsește pe recurenți de accesul efectiv

la instanță și de garanțiile unui proces echitabil, în condițiile în care nu li

s-a dat posibilitatea verificării, de către un expert tehnic judiciar, a evaluărilor

din rapoartele de expertiză extrajudiciare efectuate de experți A.N.E.V.A.R., ce

le-au fost transmise într-o formă sintetizată, prescurtată, astfel că în temeiul

art. 312 alin. (3)

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va

casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării,

urmează a se pune în discuția părților proba solicitată cu recurenții-reclamanți,

iar dacă se va ajunge la necesitatea administrării acesteia, expertul urmează a

verifica și a evalua imobilul pentru care recurenții sunt îndreptățiți la despăgubire,

ținând cont de Standardele Internaționale de Evaluare, conform dispozițiilor speciale

ale art. 3 lit. d) și lit. e) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, urmând a se

explica discrepanța de valoare a imobilului din cele două rapoarte de expertiză

efectuate de evaluatori A.N.E.V.A.R., pentru a se asigura obiectivitatea și imparțialitatea

evaluării, părțile putând folosi mijloacele procedurale specifice pentru a-și apăra

interesele, inclusiv prin desemnarea unui expert consilier.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de D.S., D.G. și D.I.I., împotriva sentinței civile nr. 19 din 20 ianuarie 2011

a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2011.