ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4654/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanții D.S., D.G., D.I.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, anularea deciziei din 17 iunie 2010 reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 3.190.100 RON emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, comunicată la data de 29 octombrie 2010; invalidarea raportului de evaluare efectuat de evaluatorul C.P. în Dosarul nr. 16924/CC și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie în baza primului raport de evaluare efectuat de evaluatorul H.F.A.

în Dosarul nr. 16924/CC, reprezentând titlu de despăgubire în cuantum de 8.855.124 RON. În subsidiar, reclamanții au solicitat emiterea unei noi decizii reprezentând titlu de despăgubire, în baza unui raport de evaluare în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, efectuat de instanță, care să analizeze care dintre cele două rapoarte de evaluare întocmite în cauză respectă dispozițiile legale. Reclamanții au solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. 2. Apărările pârâtei Pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece decizia din 17 iunie 2010 emisă de Comisia Centrală a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și în conformitate cu actele aflate la dosarul de despăgubire aferent dispoziției din 29 septembrie 2008 emisă de Primăria Municipiului Ploiești.

3. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 19 din 20 ianuarie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamanților. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamanților li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru imobilul situat în Ploiești, B-dul R., reprezentat de terenul în suprafață de 2196 mp și construcție de 1092,66 mp, care numai poate fi restituit în natură, imobil preluat în baza Legii nr. 10/2001 de la autorii reclamanților. Prima instanță a constatat că dosarul aferent dispoziției menționată anterior a fost înregistrat la Comisia Centrală, fiind demarată procedura de obținere a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și de Normele metodologice de aplicare a acestei legi aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005. S-a constatat că s-a întocmit un prim raport de evaluare de către un expert A.N.E.V.A.R., care a stabilit valoarea despăgubirilor la 8.855.124 RON, însă, ca urmare a obiecțiunilor Comisiei Centrale, s-a desemnat un alt evaluator, care a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 3.190.100 RON, după ce s-a deplasat în teritoriu, la locul unde a fost situat imobilul, luând legătura cu părțile din proces, expertul răspunzând favorabil obiecțiunilor reclamanților și corectând eroarea de calcul a suprafeței de teren pentru care s-au solicitat despăgubiri, din primul raport de evaluare depus în sinteză la dosar fond.

Prima instanță a apreciat că cea de a doua expertiză este corectă, primul raport de expertiză stabilind o valoare de piață a terenului nerealistă, de 800 euro/m 2 , care nu se regăsea nici în ofertele anului 2009, considerându-se că ultimul raport de expertiză s-a întocmit cu respectarea normelor de procedură și cu aplicarea standardelor internaționale de evaluare, iar reclamanții nu au solicitat alte probe, astfel că acțiunea acestora a fost respinsă ca neîntemeiată, cum s-a arătat anterior. II. Instanța de recurs 1. Criticile reclamanților Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra obiectului acțiunii cu care a fost investită.

Astfel, s-a învederat că în baza dispoziției din 29 septembrie 2008 a Primăriei Ploiești s-a propus acordarea măsurilor reparatorii, prin echivalent, pentru imobilul situat în Ploiești B-dul R. Potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 s-a declanșat procedura de acordare a despăgubirilor, recurenții arătând că dosarul lor, conținând dispoziția menționată anterior a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale, întocmindu-se un prim raport de expertiză de către evaluatorul A.N.E.V.A.R. H.F.A., care a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 2.072.392 euro, echivalentul a 8.855.124 RON, după care s-a desemnat un nou expert, la solicitarea Comisiei Centrale, în persoana expertului C.P., acesta constatând că valoarea despăgubirilor este de 3.190.100 RON.

Recurenții au arătat că în mod greșit prima instanță le-a respins acțiunea, cu motivarea că nu au solicitat probe (înscrisuri, expertiză de specialitate) din moment ce unul din capetele de cerere din acțiunea introductivă viza obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii reprezentând titlu de despăgubire în baza „unui raport de evaluare întocmit în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, efectuat în fața instanței de judecată” proba cu expertiză fiind solicitată și în finalul acțiunii. Recurenții au concluzionat că în cauză există două expertize extrajudiciare întocmite de experți desemnați de intimată, cu evaluări mult diferite ca valoare, fiind necesar să se dispună efectuarea unei expertize judiciare, care să stabilească valoarea corectă a despăgubirilor, această cerere nefiind analizată de instanța de fond.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în drept invocându-se dispozițiile art. 112-art. 115, art 129, art. 299 și urm. C. proc. civ., Legea nr. 554/2004, Legea nr. 247/2005. 2. Apărările intimatei Intimata, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu a trimis reprezentant în instanță. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de dispozițiile legale incidente, inclusiv de prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Deși recurenta nu a indicat temeiul legal al recursului, se constată că criticile acesteia pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Prima instanță a reținut corect situația de fapt, în sensul că dosarul cu ispoziția din 2008 emisă de Primăria Ploiești, prin care s-a respins cererea recurenților de restituire în natură a imobilului situat în Ploiești, B-dul R., compus din teren în suprafață de 2196 mp și construcții în suprafață de 109466 mp, propunându-se acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor. Intimata a început procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru indemnizarea persoanelor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv și în conformitate cu art. 3 lit. d), lit. e) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a desemnat evaluator inițial expertul H.F.A., iar ulterior expertul C.P., întrucât primul expert nu a respectat Standardele Internaționale de Evaluare.

Între despăgubirile stabilite de cei doi experți este o diferență substanțială, primul expert stabilind valoarea despăgubirilor la 8.855.124 RON, în timp ce al doilea expert le-a evaluat la 3.190.000 RON, ceea ce i-a nemulțumit pe recurenți, întrucât nu au avut posibilitatea să afle ce standarde nu a respectat primul expert și care au fost luate în considerare de al doilea evaluator, lor comunicându-li-se o sinteză a raportului de expertiză, care nu le permitea să examineze modalitatea concretă de calcul a despăgubirilor.

Prima instanță a analizat minuțios respectarea procedurii de desemnare, schimbare a expertului de către intimată, modalitatea în care s-au soluționat obiecțiunile recurenților privind cel de-al doilea raport de expertiză, însă nu s-a preocupat să examineze capătul de cerere subsidiar al recurenților-reclamanți din acțiunea introductivă, privind obligarea intimatei la „emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire în baza unui raport de evaluare în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare efectuat în fața instanței de judecată, care să analizeze care dintre cele două rapoarte de evaluare făcute în cauză respectă dispozițiile legale”. Această probă a fost solicitată de reclamanți și în finalul acțiunii, unde au indicat expres la rubrica „probe”, o „expertiză de specialitate”.

Instanța de fond nu a pus în discuția părților această probă expres solicitată pentru rezolvarea capătului de cerere subsidiar din acțiune, ceea ce echivalează cu o necercetare completă a fondului cauzei dedus judecății, care îi lipsește pe recurenți de accesul efectiv la instanță și de garanțiile unui proces echitabil, în condițiile în care nu li s-a dat posibilitatea verificării, de către un expert tehnic judiciar, a evaluărilor din rapoartele de expertiză extrajudiciare efectuate de experți A.N.E.V.A.R., ce le-au fost transmise într-o formă sintetizată, prescurtată, astfel că în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, urmează a se pune în discuția părților proba solicitată cu recurenții-reclamanți, iar dacă se va ajunge la necesitatea administrării acesteia, expertul urmează a verifica și a evalua imobilul pentru care recurenții sunt îndreptățiți la despăgubire, ținând cont de Standardele Internaționale de Evaluare, conform dispozițiilor speciale ale art. 3 lit. d) și lit. e) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, urmând a se explica discrepanța de valoare a imobilului din cele două rapoarte de expertiză efectuate de evaluatori A.N.E.V.A.R., pentru a se asigura obiectivitatea și imparțialitatea evaluării, părțile putând folosi mijloacele procedurale specifice pentru a-și apăra interesele, inclusiv prin desemnarea unui expert consilier.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.S., D.G. și D.I.I., împotriva sentinței civile nr. 19 din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2011.