ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1312/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții C.I. și C.D.R., prin procurator C.I., au solicitat anularea în parte a deciziei nr. 6578 din 29 septembrie 2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că cuantumul despăgubirilor pentru care trebuie să se emită titlu de despăgubire în favoarea reclamanților este de 1.336.542 RON, potrivit raportului de evaluare efectuat de expert H.A.F.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin notificarea nr. AA/2001, adresată Prefecturii Prahova în baza Legii nr. 10/2001, au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru imobilul ce a aparținut autorului lor C.V., imobil ce se compunea din terenul dobândit de autorul lor prin actul de vânzare încheiat în formă autentică la data de 01 martie 1927, teren pe care a fost amplasată o construcție cu destinație de spațiu industrial-comercial, la parter băcănie și atelier de lumânări, iar la etaj spațiu de locuit.

Reclamanții au mai arătat că, ulterior notificării, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a procedat la efectuarea unei expertize, această lucrare fiind efectuată într-o primă evaluare de către expert ANEVAR H.A.F., care a stabilit o valoare estimată de 1.336.542 RON și, ulterior, fără nicio justificare tehnică, comisia a dispus efectuarea unui alt raport de evaluare, raport ce a fost efectuat de către expert evaluator P.C., care a ajuns la valoarea de numai 467.400 RON, valoare ce a fost preluată prin decizia atacată în prezenta cauză. În motivarea acțiunii s-a mai arătat că, deoarece raportul de evaluare efectuat de către expertul evaluator P.C. nu respectă normele prevăzute de Legea nr. 10/2001 și cum raportul de evaluare efectuat inițial de expert evaluator H.A.F.

respectă principiile de calcul prevăzute de dispozițiile Legii nr. 10/2001, și anume valoarea de piață potrivit standardelor de evaluare internațională, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii și acordarea de despăgubiri potrivit acestui raport de evaluare. Pârâtul Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei procedurii prealabile, prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispoziții pe care pârâtul consideră că reclamanții nu le-au respectat, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, considerând că decizia nr. 6578/2009 este legală și temeinică, că suma de 467.400 RON, pentru care s-a emis titlu de despăgubire în favoarea reclamanților, valoare estimată prin raportul de evaluare efectuat de evaluator P.C., reprezintă valoarea de piață, potrivit standardelor internaționale, astfel cum este definită de dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin încheierea din 28 aprilie 2010, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondată excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă, considerând că reclamanții au respectat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin contestația formulată de aceștia la data de 24 august 2009 împotriva evaluării efectuate de expert P.C. Prin sentința nr. 165 din 22 iunie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții C.I.

și C.D.R., prin procurator C.I., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință, a anulat în parte decizia nr. 6578 din 29 septembrie 2009, emisă de Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, stabilind cuantumul despăgubirilor pentru care se emite titlu de despăgubire în favoarea reclamanților ca fiind de 1.336.542 RON, potrivit raportului de evaluare H.A.F. și nu de 467.400 RON, menținând restul dispozițiilor deciziei.

Pentru a pronunța această soluție, intanța de fond a reținut faptul că în cadrul procedurii de soluționare a cererii de acordare de măsuri reparatorii în echivalent bănesc, la Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor s-au efectuat două rapoarte de evaluare: un raport de evaluare inițial, efectuat de evaluator H.A.F., care a stabilit că valoarea estimată a imobilului este de 1.336.542 RON și un raport de evaluare efectuat de expert evaluator P.C., care a stabilit o valoare estimată a imobilului de 467.400 RON, această din urmă valoare fiind preluată în decizia atacată nr. 6578 din 29 septembrie 2009 emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, sumă pentru care comisia a emis titlu de despăgubire în favoarea reclamanților.

Instanța de fond a apreciat că raportul de evaluare întocmit de expertul evaluator H.A.F. respectă dispozițiile art. 10 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, cu privire la stabilirea valorii imobilului preluat abuziv și demolat, în sensul că valoarea estimată a imobilului a fost stabilită de către acest expert evaluator potrivit valorii de piață, astfel cum aceasta este definită în Standardul Internațional IVS 1, arătând metodologia de evaluare folosită și care corespunde standardelor internaționale de evaluare, precum și faptul că acest raport de evaluare respectă dispozițiile legale prevăzute pentru stabilirea valorii unei proprietăți preluate în mod abuziv și demolate, expertul folosind metode de evaluare distincte pentru teren și construcții, evaluarea fiind efectuată diferențiat pentru spațiul reprezentând activitate industrială, activitate comercială și locuință.

Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanți, a anulat în parte decizia nr. 6578 din 29 septembrie 2009 emisă de Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru care se emite titlu de despăgubire în favoarea reclamanților la suma de 1.336.542 RON, potrivit raportului de evaluare H.A.F., și nu la suma de 467.400 RON. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac se arată că instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, a respins ca nefondată excepția lipsei procedurii prealabile, pe considerentul că reclamanții au respectat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin contestația formulată de aceștia la data de 24 august 2009 împotriva evaluării imobilului efectuate de expert P.C. Invocând dispozițiile art. 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, recurenta arată că reclamanții nu au urmat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin contestația formulată împotriva evaluării efectuate de expert P.C., că acest raport de evaluare, întocmit conform prevederilor pct. 16.13 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005, a fost efectuat în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, așa cum se prevede la art. 3 lit. d) și e) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar valoarea stabilită prin raportul de expertiză reprezintă valoarea de piață. Recurenta precizează că obiecțiunile la raportul de evaluare se întemeiază pe prevederile pct. 16.13 alin. (4) din H.G. nr. 1095/2005 și nu pe dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond.

Se mai arată în motivele de recurs că instanța de fond confundă procedura administrativă de soluționare a „Obiecțiunilor la raportul de expertiză” cu procedura legală de promovare a unei contestații la un act administrativ, că decizia nr. 6578/2009 a fost emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu respectarea dispozițiilor legale incidente în dosarul nr. 8942/CC, că raportul de evaluare întocmit în dosar a fost efectuat în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, iar valoarea stabilită prin acest raport reprezintă valoarea de piață, astfel că decizia atacată este legală. Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, obiectul cererii formulate de către reclamanți l-a constituit decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 6578 din data de 29 septembrie 2009, reclamanții fiind nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor acordate în sumă de 467.400 RON, despăgubiri stabilite conform raportului de evaluare întocmit de către expertul evaluator P.C. Potrivit art. 19 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 „Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Plângerea suspendă exercițiul dreptului de opțiune asupra titlului de despăgubire al titularului.” Sintagma folosită de legiuitor „în condițiile Legii contenciosului administrativ”, conduce în mod obligatoriu la respectarea dispozițiilor acestei legi, în speță a dispozițiilor art. 7 alin. (1), potrivit cărora persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia. Din redactarea textului rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiție specială, obligatorie, de exercitare a acțiunii. Neîndeplinirea acestei proceduri afectează însuși dreptul la acțiune în contencios administrativ.

În situația în care persoana ce se pretinde vătămată nu parcurge procedura prealabilă, sancțiunea neexercitării recursului administrativ este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă. În raport de probatoriile aflate la dosar, se constată că reclamanții nu au îndeplinit această cerință obligatorie, adresându-se direct instanței de judecată cu contestație împotriva deciziei emise de pârâtă. În mod greșit a reținut instanța de fond că reclamanții au respectat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin contestația împotriva evaluării imobilului, efectuată de expert P.C., de vreme ce această „contestație” a fost formulată de reclamanți la data de 24 august 2009, iar decizia atacată a fost emisă la data de 29 septembrie 2009, deci ulterior.

S-a confundat astfel procedura administrativă de soluționare a obiecțiunilor la raportul de expertiză, reglementată de dispozițiile pct. 16.13 alin. (4) din H.G. nr. 1095/2005, cu procedura legală de promovare a unei contestații împotriva unui act administrativ, reglementată de dispozițiile art. 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, coroborate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În consecință, pentru considerentele expuse anterior și în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va admite recursul declarat și va modifica în tot sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, drept urmare a neîndeplinirii procedurii administrative prealabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Guvernul României - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 165 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților ca inadmisibilă, ca urmare a neîndeplinirii procedurii administrative prealabile. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 martie 2011.