ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1312/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții C.I. și

C.D.R., prin procurator C.I., au solicitat anularea în parte a deciziei nr.

6578 din 29 septembrie 2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, în sensul că cuantumul despăgubirilor pentru care trebuie să se

emită titlu de despăgubire în favoarea reclamanților este de 1.336.542 RON,

potrivit raportului de evaluare efectuat de expert H.A.F.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că prin notificarea nr. AA/2001, adresată

Prefecturii Prahova în baza Legii nr. 10/2001, au solicitat acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent bănesc pentru imobilul ce a aparținut autorului lor

C.V., imobil ce se compunea din terenul dobândit de autorul lor prin actul de

vânzare încheiat în formă autentică la data de 01 martie 1927, teren pe care a

fost amplasată o construcție cu destinație de spațiu industrial-comercial, la

parter băcănie și atelier de lumânări, iar la etaj spațiu de locuit.

Reclamanții au mai

arătat că, ulterior notificării, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a procedat la efectuarea unei expertize, această lucrare fiind

efectuată într-o primă evaluare de către expert ANEVAR H.A.F., care a stabilit

o valoare estimată de 1.336.542 RON și, ulterior, fără nicio justificare tehnică,

comisia a dispus efectuarea unui alt raport de evaluare, raport ce a fost

efectuat de către expert evaluator P.C., care a ajuns la valoarea de numai

467.400 RON, valoare ce a fost preluată prin decizia atacată în prezenta cauză.

În motivarea acțiunii

s-a mai arătat că, deoarece raportul de evaluare efectuat de către expertul

evaluator P.C. nu respectă normele prevăzute de Legea nr. 10/2001 și cum

raportul de evaluare efectuat inițial de expert evaluator H.A.F. respectă

principiile de calcul prevăzute de dispozițiile Legii nr. 10/2001, și anume

valoarea de piață potrivit standardelor de evaluare internațională, reclamanții

au solicitat admiterea acțiunii și acordarea de despăgubiri potrivit acestui

raport de evaluare.

Pârâtul Guvernul

României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat

întâmpinare, invocând excepția lipsei procedurii prealabile, prevăzută de

dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispoziții pe care

pârâtul consideră că reclamanții nu le-au respectat, iar pe fond a solicitat

respingerea acțiunii, considerând că decizia nr. 6578/2009 este legală și

temeinică, că suma de 467.400 RON, pentru care s-a emis titlu de despăgubire în

favoarea reclamanților, valoare estimată prin raportul de evaluare efectuat de

evaluator P.C., reprezintă valoarea de piață, potrivit standardelor

internaționale, astfel cum este definită de dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin încheierea din

28 aprilie 2010, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondată excepția lipsei

procedurii prealabile invocată de pârâtă, considerând că reclamanții au

respectat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, prin contestația formulată de aceștia la data de 24 august

2009 împotriva evaluării efectuate de expert P.C.

Prin sentința nr. 165

din 22 iunie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții C.I. și

C.D.R., prin procurator C.I., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României -

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință, a anulat în parte decizia

nr. 6578 din 29 septembrie 2009, emisă de Guvernul României - Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, stabilind cuantumul despăgubirilor pentru

care se emite titlu de despăgubire în favoarea reclamanților ca fiind de

1.336.542 RON, potrivit raportului de evaluare H.A.F. și nu de 467.400 RON,

menținând restul dispozițiilor deciziei.

Pentru a pronunța

această soluție, intanța de fond a reținut faptul că în cadrul procedurii de

soluționare a cererii de acordare de măsuri reparatorii în echivalent bănesc,

la Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor s-au efectuat două rapoarte

de evaluare: un raport de evaluare inițial, efectuat de evaluator H.A.F., care

a stabilit că valoarea estimată a imobilului este de 1.336.542 RON și un raport

de evaluare efectuat de expert evaluator P.C., care a stabilit o valoare

estimată a imobilului de 467.400 RON, această din urmă valoare fiind preluată

în decizia atacată nr. 6578 din 29 septembrie 2009 emisă de către Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, sumă pentru care comisia a emis

titlu de despăgubire în favoarea reclamanților.

Instanța de fond a

apreciat că raportul de evaluare întocmit de expertul evaluator H.A.F. respectă

dispozițiile art. 10 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, cu privire la stabilirea

valorii imobilului preluat abuziv și demolat, în sensul că valoarea estimată a

imobilului a fost stabilită de către acest expert evaluator potrivit valorii de

piață, astfel cum aceasta este definită în Standardul Internațional IVS 1,

arătând metodologia de evaluare folosită și care corespunde standardelor

internaționale de evaluare, precum și faptul că acest raport de evaluare

respectă dispozițiile legale prevăzute pentru stabilirea valorii unei

proprietăți preluate în mod abuziv și demolate, expertul folosind metode de

evaluare distincte pentru teren și construcții, evaluarea fiind efectuată diferențiat

pentru spațiul reprezentând activitate industrială, activitate comercială și

locuință.

Pentru toate aceste

considerente, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanți, a

anulat în parte decizia nr. 6578 din 29 septembrie 2009 emisă de Guvernul

României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul

stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru care se emite titlu de despăgubire

în favoarea reclamanților la suma de 1.336.542 RON, potrivit raportului de

evaluare H.A.F., și nu la suma de 467.400 RON.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de

atac se arată că instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, a respins ca

nefondată excepția lipsei procedurii prealabile, pe considerentul că

reclamanții au respectat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin contestația formulată de aceștia la data

de 24 august 2009 împotriva evaluării imobilului efectuate de expert P.C.

Invocând dispozițiile

art. 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, recurenta arată că reclamanții

nu au urmat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 prin contestația formulată împotriva evaluării efectuate de

expert P.C., că acest raport de evaluare, întocmit conform prevederilor pct.

16.13 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea

nr. 247/2005 aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, a fost efectuat în conformitate

cu Standardele Internaționale de Evaluare, așa cum se prevede la art. 3 lit. d)

și e) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar valoarea stabilită prin

raportul de expertiză reprezintă valoarea de piață.

Recurenta precizează

că obiecțiunile la raportul de evaluare se întemeiază pe prevederile pct. 16.13

alin. (4) din H.G. nr. 1095/2005 și nu pe dispozițiile art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond.

Se mai arată în

motivele de recurs că instanța de fond confundă procedura administrativă de

soluționare a „Obiecțiunilor la raportul de expertiză” cu procedura legală de

promovare a unei contestații la un act administrativ, că decizia nr. 6578/2009

a fost emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu

respectarea dispozițiilor legale incidente în dosarul nr. 8942/CC, că raportul

de evaluare întocmit în dosar a fost efectuat în conformitate cu Standardele

Internaționale de Evaluare, iar valoarea stabilită prin acest raport reprezintă

valoarea de piață, astfel că decizia atacată este legală.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Astfel cum rezultă

din probatoriul administrat în cauză, obiectul cererii formulate de către

reclamanți l-a constituit decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor nr. 6578 din data de 29 septembrie 2009, reclamanții fiind

nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor acordate în sumă de 467.400 RON,

despăgubiri stabilite conform raportului de evaluare întocmit de către expertul

evaluator P.C.

Potrivit art. 19

alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 „Deciziile adoptate de către

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Plângerea suspendă exercițiul

dreptului de opțiune asupra titlului de despăgubire al titularului.”

Sintagma folosită de

legiuitor „în condițiile Legii contenciosului administrativ”, conduce în mod

obligatoriu la respectarea dispozițiilor acestei legi, în speță a dispozițiilor

art. 7 alin. (1), potrivit cărora persoana care se consideră vătămată într-un

drept sau interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite

autorității emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Din redactarea

textului rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiție

specială, obligatorie, de exercitare a acțiunii. Neîndeplinirea acestei

proceduri afectează însuși dreptul la acțiune în contencios administrativ.

În situația în care

persoana ce se pretinde vătămată nu parcurge procedura prealabilă, sancțiunea

neexercitării recursului administrativ este aceea a respingerii acțiunii ca

inadmisibilă.

În raport de

probatoriile aflate la dosar, se constată că reclamanții nu au îndeplinit

această cerință obligatorie, adresându-se direct instanței de judecată cu

contestație împotriva deciziei emise de pârâtă.

În mod greșit a

reținut instanța de fond că reclamanții au respectat procedura prealabilă

obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin

contestația împotriva evaluării imobilului, efectuată de expert P.C., de vreme

ce această „contestație” a fost formulată de reclamanți la data de 24 august

2009, iar decizia atacată a fost emisă la data de 29 septembrie 2009, deci

ulterior.

S-a confundat astfel

procedura administrativă de soluționare a obiecțiunilor la raportul de

expertiză, reglementată de dispozițiile pct. 16.13 alin. (4) din H.G. nr.

1095/2005, cu procedura legală de promovare a unei contestații împotriva unui

act administrativ, reglementată de dispozițiile art. 19 din Titlul VII din

Legea nr. 247/2005, coroborate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

În consecință, pentru

considerentele expuse anterior și în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1)

teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va admite

recursul declarat și va modifica în tot sentința atacată, în sensul respingerii

acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, drept urmare a neîndeplinirii

procedurii administrative prealabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Guvernul României - Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței nr. 165 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților ca inadmisibilă, ca

urmare a neîndeplinirii procedurii administrative prealabile.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 04 martie 2011.