ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1244/2011

Asupra recursului față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanții C.C., C.R. și C.S., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, au solicitat obligarea pârâtului să emită decizia care să conțină titlul de despăgubiri ce li se cuvin potrivit Legii nr. 10/2001. În motivarea cererii, reclamanții au învederat că în urma notificărilor formulate de către ei, s-a emis Dispoziția nr. 11629 din 07 februarie 2008 prin care li s-a recunoscut dreptul de a primi despăgubiri, însă nici până la acest moment nu au primit titlul de despăgubiri. Prin întâmpinare, pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind prematur introdusă, motivat de faptul că dosarul reclamanților nu este complet.

La termenul din 30 aprilie 2009, cauza a fost suspendată la solicitarea reclamanților pentru completarea dosarului în vederea trimiterii acestuia către evaluator, iar la data de 16 aprilie 2010, reclamanții au formulat cerere de repunere pe rol arătând că lipsurile de care făcea vorbire pârâta, se regăsesc de fapt, în Decizia Primăriei Ploiești nr. 11629 din 07 februarie 2008 și în adresa Primăriei Ploiești din data de 10 februarie 2010. Prin sentința nr. 135 din 27 mai 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții C.C., C.R. și C.S., în sensul obligării Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei care să cuprindă titlului de despăgubire ce li se cuvine reclamanților conform Legii nr. 10/2001.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că, deși Legea nr. 247/2005 nu stabilește un termen pentru finalizarea procedurii administrative a cererii și a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în speță au trecut mai bine de 2 ani, timp în care nu s-a întocmit nici un act procedural, situație în care s-au încălcat dispozițiile art. 6 din CEDO, privind termenul rezonabil. Împotriva sentinței a declarat recurs această pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Printr-o primă critică din recurs, recurenta-pârâtă critică soluția pronunțată de Curtea de apel pe fondul cauzei, susținând următoarele: Emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire se poate face numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, urmând ca dosarul să fie soluționat, conform celor stabilite prin Decizia Comisiei nr. 11629 din 07 februarie 2008, în ordinea de înregistrare a dosarelor, ce are ca rațiune asigurarea unei proceduri unice și corecte pentru toate persoanele aflate în situații similare.

Astfel, s-a invocat faptul că, în urma analizării legalității măsurii dispuse de Primarul Ploiești, s-a constatat necesitatea completării documentației pentru imobilul în litigiu, respectiv înscrisuri privind situația juridică a imobilului, istoricul de arteră și numărul poștal, situația despăgubirilor încasate la momentul preluării prin Decretul nr. 35/1985, anul construirii, materialele folosite la edificare, în vederea întocmirii raportului de evaluare. Pârâta a mai arătat că în urma completării dosarului cu actele solicitate, dosarul fiind complet, a fost transmis noului evaluator desemnat care va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, iar pe baza acestui raport Comisia va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

În concluzie, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a soluționat cauza reținând încălcarea principiului termenului rezonabil, deși soluționarea dosarului de despăgubire al reclamantelor urmează procedura stabilită prin Decizia Comisiei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite. Prin concluziile scrise, depuse prin serviciul registratură, recurenta-pârâtă a învederat instanței că, în cauză, a fost întocmit raportul de evaluare, în ședința Comisiei Centrale din data de 07 octombrie 2010, fiind aprobată emiterea Deciziei nr. 8912 din 07 octombrie 2010 reprezentând titlul de despăgubire pe numele reclamanților.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel cum a reținut instanța de fond, dosarul privind dispoziția nr. 11629 din 07 februarie 2008 a fost înregistrat la comisie la 9 decembrie 2008 și de-abia după introducerea acțiunii, s-au solicitat Primăriei Ploiești și reclamanților înscrisuri suplimentare, deși în procesul-verbal de preluare a imobilului, anexat dispoziției, rezultau date suficiente privind imobilul. Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreționar, manifestând pasivitate și aducând astfel atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Referitor la precizările făcute de recurenta-pârâtă în sensul că a fost emisă Decizia nr. 8912 reprezentând titlul de despăgubiri pe numele reclamanților, se constată că această decizie a fost emisă abia în data de 7 octombrie 2010, ulterior pronunțării sentinței de fond, astfel că hotărârea atacată este temeinică și legală și sub acest aspect. Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de față, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării. Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va constata că sunt neîntemeiate criticile aduse sentinței, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 135 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 martie 2011.