ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 989/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

I penală, prin sentința nr. 1478 din 15 noiembrie 2004, a respins, ca

neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 10 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 107 din 7 februarie 2003,

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, formulată de condamnatul

D.C.

În motivarea cererii de

întrerupere a executării pedepsei, aplicate pentru comiterea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) din C. pen.,

condamnatul a arătat că părinții săi nu au venituri și locuiesc într-o casă

insalubră, prezența sa fiind necesară pentru ameliorarea condițiilor materiale

de trai ale acestora.

Instanța a dispus efectuarea

unei anchete sociale l-a domiciliul acestuia, însă referatul nu a putut fi

întocmit, întrucât, așa cum rezultă din adresa Primăriei Ciocănești, părinții

condamnatului nu mai locuiesc la adresa indicată, imobilul fiind într-o stare

avansată de degradare.

Tribunalul a constatat că

din probatoriul nu rezultă că familia condamnatului se află într-o împrejurare

specială care „s-ar putea agrava dacă petentul continuă executarea pedepsei,

situația materială precară neconstituind o împrejurare specială, deoarece nu

are un caracter tranzitoriu”.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia nr. 1005 din 23 decembrie 2004, a respins, ca

nefondat, apelul declarat, în termen legal, de către condamnat care a susținut

necesitatea de a-și sprijini familia, în care sens a și făcut cererea de

întrerupere a executării pedepsei.

În termen legal, împotriva

hotărârii inculpatul a declarat recurs cu reiterarea acelorași motive de

netemeinicie, care au făcut și obiectul cererii de apel.

Examinând decizia atacată în

raport cu motivele invocate, Înalta Curtea constată, în baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

În acest sens, potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., la care fac

trimitere cele ale art. 455 din același cod, executarea pedepsei închisorii

poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale executarea

imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau

unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi întreruptă cel

mult 3 luni și numai o singură dată”.

Revenind la cauză se constată

din datele puse la dispoziția instanței de către primăria locului de domiciliu

al condamnatului, că nu se pot verifica împrejurările speciale invocate de

către acesta, pentru întreruperea executării pedepsei, care, chiar dacă ar

corespunde realității, ele sunt preexistente condamnării sale și prin natura

lor n-ar genera consecințe grave pentru familia sa ori pentru el, astfel cum au

reținut în mod corect instanțele.

În consecință, secția penală

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

condamnatul D.C. împotriva deciziei nr. 1005 din 23 decembrie 2004 a Curții de

Apel București, secția I penală și îl va obliga pe recurent la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 1005 din 23

decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat

la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 februarie 2005.