ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5559/2004

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 26 noiembrie 2001, reclamanții S.M., D.I.

și M.N. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj

Napoca, au solicitat, anularea dispoziției nr. 2671 din 18 octombrie 2001 și

obligarea la retrocedarea imobilului, casă, curte și grădină de 1922 mp, imobil

preluat abuziv de stat pentru neplata impozitelor.

Tribunalul Cluj, prin sentința

civilă nr. 183 din 16 mai 2002, a admis contestația, a dispus anularea

dispoziției nr. 2671 din 18 octombrie 2001 emisă de Primarul municipiului Cluj

Napoca, a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Cluj Napoca,

înscris în C.F. 8201 Cluj, nr. top 8326/2, casă, curte și grădină în suprafață

totală de 1922 mp.

S-a reținut că, prin dispoziția

emisă urmare notificării adresate de reclamanți în temeiul Legii 10/2001, a

fost respinsă cererea acestora întrucât nu au putut face dovada forței majore

pentru a proba imposibilitatea plății impozitelor la data preluării imobilului.

Probatoriul administrat în cauză a

relevat însă că proprietarul, aflându-se în închisoare, nu a avut posibilitatea

achitării impozitului restant către stat iar ulterior, a întreprins numeroase

demersuri pentru restituirea imobilului.

Prin decizia civilă nr. 166/2002,

Curtea de Apel Cluj, a respins apelul declarat împotriva sentinței, de către

Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca. A respins deasemeni, cererile de

intervenție în interesul pârâtului formulate de R.A.E., S.M.Z. și D.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut următoarele:

Imobilul a trecut în proprietatea

Statului Român în baza deciziei nr. 44983/1955 a Sfatului Popular Cluj, emisă

în baza Decretului 224/1951, pentru neplata impozitelor restante, fiind deci

preluat abuziv potrivit prevederilor art. 2 lit. d) din Legea 10/2001, întrucât

potrivit art. 4 din decret, era exceptată de la urmărirea silită casa de

locuit, cu anexele sale, locuită efectiv de debitor cu familia sa.

Pe de altă parte, nici Consiliul de

Stat nu a contestat caracterul abuziv al preluării imobilului, la demersurile

făcute de antecesorul reclamanților răspunzându-se numai că nu există temei

legal pentru restituire.

De altfel, mai arată instanța,

neplata impozitului s-a datorat unor motive neimputabile, antecesorul

reclamanților fiind arestat iar soția sa, casnică, situație în care a fost în

imposibilitate să plătească impozitele restante.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca și intervenienta D.M.

În recursul Consiliului Local, se

invocă succint faptul că, nu s-a ținut cont de împrejurarea că, pentru

suprafața de 500 mp a fost emis titlu valabil de proprietate unei alte

persoane, antecesorului intervenientelor R.A. și S.M., iar, pe de altă parte,

motivele independente de voința proprietarului, pentru neplata impozitelor, nu

pot fi luate în considerație.

Intervenienta D.M., susține în

recursul său, că în cauză nu este dovedită împrejurarea pe baza căreia imobilul

era exceptat de la urmărirea silită, iar preluarea abuzivă a imobilului nu a

fost invocată de reclamanți.

Recursurile nu sunt fondate.

Evident, împrejurarea că, eventual,

pentru suprafața de 500 mp din terenul în litigiu, a fost emis titlu de

proprietate unei alte persoane, nu poate fi avută în vedere, în prezentul cadru

procesual, ce ține de procedura special instituită prin Legea 10/2001 și în

care, reclamanții au înțeles să atace dispoziția emisă, de respingere a cererii

privind restituirea în natură a imobilului preluat abuziv de stat.

Or, necontestat, motivarea

respingerii cererii, a constat, exclusiv și esențial, în aceea că „solicitanții

nu au putut face dovada forței majore pentru a proba imposibilitatea plății

impozitelor la data preluării imobilului”.

De altfel, această chestiune, nu a

constituit motiv de apel, fiind pentru prima dată invocată în recurs, situație

în care, oricum, nu ar putea fi analizată

omisso medio

.

Este adevărat că intervenientele R.A.

și S.M., au menționat-o în cererea lor de intervenție, fiind înlăturată însă de

instanța de apel, justificat, câtă vreme cererea formulată în apel a avut

caracter de intervenție accesorie și nu principală.

În ce privește motivul doi de

recurs, în raport de probele administrate, instanța de apel a reținut în mod

corect împrejurarea conform căreia neplata impozitelor s-a datorat forței

majore, respectiv unor motive independente de voința fostului proprietar, care

a fost arestat, familia sa fiind lipsită de mijloace materiale de existență,

situație în care sunt incidente prevederile art. 2 lit. d) din Legea 10/2001.

Referitor la recursul declarat de

intervenienta D.M., și acesta este nefondat, pentru aceleași considerente

privind corecta apreciere asupra incidenței prevederilor art. 2 lit. d) din

Legea nr. 10/2001 reținându-se firesc, conform probelor administrate și în

considerarea acestui fapt și împrejurarea că Decretul 224/1951 a fost aplicat

abuziv câtă vreme, chiar prin acest act normativ, casa de locuit era exceptată

de la urmărire silită.

Față de cele arătate, în temeiul

prevederilor art. 312 C. proc. civ., ambele recursuri urmează a fi respinse.

Văzând și prevederile art. 274 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de

pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca prin primar și de

intervenienta D.M. împotriva deciziei nr. 166 din 12 decembrie 2002 a Curții de

Apel Cluj, secția civilă. Obligă recurenții să plătească intimaților suma de

7.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie

2004.