ÎCCJ, Decizia nr. 44983/1955

Imobil

preluat de stat în baza Decretului nr. 224/1951. Restituire

Cuprins

pe materii

: Drept civil. Drepturi reale principale.

Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate privată. Imobile preluate în mod

abuziv în baza Decretului nr. 224/1951. Restituire

Index

alfabetic

: Drept civil

-

Imobil

preluat de stat în baza Decretului nr. 224/1951

-

Restituire

Decretul

nr. 224/1951

, art. 4

Legea nr. 10/2001

, art. 2 lit. d

Imobilul trecut în proprietatea statului, a fost preluat în mod abuziv, în

sensul prevăzut în art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, întrucât potrivit art.

4 din Decretul nr. 224/1951, era exceptată de la urmărire silită, pentru

neplata impozitelor, casa de locuit, cu anexele sale, locuită efectiv de

debitor cu familia sa.

I.C.C.J., secția civilă și de

proprietate intelectuală,

decizia nr. 5559 din 12 octombrie 2004

La 26.XI.2001,

reclamanții  S.M., D.I. și M.N.,  în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, au solicitat anularea dispoziției

nr. 2671 din 18.10.2001 și obligarea la retrocedarea unui imobil – casă, curte

și grădină de 1922 mp -, preluat abuziv de stat pentru neplata impozitelor.

Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 183 din 16 mai 2002, a

admis contestația, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 166/2002, Curtea de Apel Cluj a respins

apelul declarat de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca. A respins, de

asemeni, cererile de intervenție în interesul pârâtului, formulate de R.A.,

S.M. și D.M.

Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut următoarele:

Imobilul a trecut în proprietatea Statului Român prin decizia

nr. 44983/1955 a Sfatului Popular Cluj, emisă în baza Decretului 224/1951,

pentru neplata impozitelor restante, fiind preluat abuziv, potrivit

prevederilor art. 2 lit. d) din Legea 10/2001, întrucât, conform art. 4 din

decret, era exceptată de la urmărirea silită casa de locuit, cu anexele sale,

locuită efectiv de debitor cu familia sa.

Pe de altă parte, nici Consiliul de Stat nu a contestat

caracterul abuziv al preluării imobilului, la demersurile făcute de antecesorul

reclamanților răspunzându-se numai că nu există temei legal pentru restituire.

De altfel, neplata impozitului s-a datorat unor motive

neimputabile, antecesorul reclamanților fiind arestat iar soția sa era casnică,

situație în care a fost în imposibilitate să plătească impozitele restante.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Consiliul Local al

Municipiului Cluj-Napoca și intervenienta D.M.

În recursul consiliului local, se invocă, succint, faptul că nu

s-a ținut cont de împrejurarea că pentru terenul de 500 mp a fost emis titlu

valabil de proprietate unei alte persoane (antecesorului intervenientelor) iar,

pe de altă parte, motivele independente de voința proprietarului, pentru

neplata impozitelor, nu pot fi luate în considerație.

Intervenienta D.M. susține, în recursul său, că nu este dovedită

împrejurarea pe baza căreia imobilul era exceptat de la urmărirea silită, iar

preluarea abuzivă a imobilului nu a fost invocată de reclamanți.

Recursurile nu sunt fondate.

Împrejurarea că, eventual, pentru suprafața de 500 mp,

din terenul în litigiu, a fost emis titlu de proprietate unei alte persoane, nu

poate fi avută în vedere în prezentul cadru procesual, ce ține de procedura

special instituită prin Legea 10/2001 și în care reclamanții au înțeles să

atace dispoziția emisă, de respingere a cererii privind restituirea în natură a

imobilului preluat abuziv de stat.

Motivarea respingerii cererii a constat, exclusiv și

esențial, în aceea că „solicitanții nu au putut face dovada forței majore

pentru a proba imposibilitatea plății impozitelor la data preluării

imobilului”.

Această chestiune nu a constituit însă motiv de apel, fiind

pentru prima dată invocată în recurs, situație în care, oricum, nu ar putea fi

analizată omisso medio. Este adevărat că intervenientele au menționat-o în

cererea lor de intervenție, fiind înlăturată, însă, de instanța de apel,

justificat, câtă vreme cererea formulată în apel a avut caracter de intervenție

accesorie și nu principală.

În raport de probele administrate, instanța de apel a reținut

corect împrejurarea conform căreia neplata impozitelor s-a datorat forței

majore, respectiv unor motive independente de voința fostului proprietar, care

a fost arestat, familia sa fiind lipsită de mijloace materiale de existență,

situație în care sunt incidente prevederile art. 2 lit. d) din Legea  nr.

10/2001.

Referitor la recursul declarat de intervenienta D.M., și acesta

este nefondat, pentru aceleași considerente privind corecta apreciere asupra

incidenței prevederilor art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, reținându-se,

conform probelor administrate și în considerarea acestui fapt,

împrejurarea că Decretul nr. 224/1951 a fost aplicat abuziv, câtă vreme, chiar

prin acest act normativ, casa de locuit era exceptată de la urmărire silită.

Față

de cele arătate,   ambele recursuri au fost respinse.