ÎCCJ, decizie (scj.ro #82462)

Acțiune în revendicarea imobilului preluat de stat în baza Decretului nr. 224/1951. Titlul statului Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate privată. Imobil preluat de stat în baza Decretului nr. 224/1951.

Revendicare Index alfabetic : Drept civil - Imobil preluat de stat în baza Decretului nr. 224/1951 - Revendicare - Titlul de proprietate al statului Decretul nr. 224/1951 Legea nr. 213/1998 , art. 6 În temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, instanța judecătorească este competentă a stabili valabilitatea titlului invocat de stat pentru imobilul preluat în baza Decretului nr. 224/1951, neoperând o pretinsă autoritate de lucru judecat pe baza sentinței civile prin care s-a încuviințat vânzarea bunului în baza decretului menționat . I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 3516 din 12 mai 2004 Tribunalul București, secția a V- a civilă și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 702 din 19 octombrie 2000, a admis acțiunea reclamanților M.I., F.N.

și F.G. și a obligat pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul revendicat, reținând că a fost preluat de stat cu nerespectarea prevederilor Decretului nr. 224/1951, astfel că nu este deținut de pârât cu titlu valabil. Apelul formulat de pârât a fost admis, iar sentința schimbată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, prin decizia nr. 503/A din 15 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a 3-a civilă. Instanța de apel a reținut că titlul statului îl reprezintă sentința civilă nr. 2407 bis/1953 care putea fi pus în discuție numai prin intermediul căilor de atac, în caz contrar aducându-se atingere principiului puterii de lucru judecat de care se bucură orice hotărâre judecătorească definitivă.

In consecință, întrucât imobilul a fost preluat de stat cu titlu, în baza Decretului nr. 224/1951, acțiunea în revendicare a reclamanților este neîntemeiată în raport și cu dispozițiile art.6 din Legea nr.213/1998 și art. 480 C. civ. Recursul declarat de reclamanți este fondat. Decretul nr.224/1951 reglementa urmărirea imobiliară pentru realizarea creanțelor statului; potrivit dispozițiilor sale, după sechestrarea averii imobiliare a datornicului și darea unui avertisment scris, la cererea unității financiare - care urmărea debitul constând în restanțe, majorări din impozite, taxe și alte venituri bugetare datorate de populație - judecătoria încuviința vânzarea acestuia. Dacă judecătoria stabilea că urmărirea este legală, da o hotărâre prin care încuviința vânzarea imobilului de către organele Ministerului de Finanțe.

Imobilele care nu se puteau vinde la primul termen din lipsă de cumpărători se predau, fără plată, Comitetelor Executive ale Sfaturilor Populare. Pe de altă parte, art.6 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, recunoaște competența instanțelor judecătorești de a stabili valabilitatea titlului, prevăzând că fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

Întrucât legiuitorul a dat în competența instanțelor judecătorești puterea de a stabili valabilitatea titlului statului, în sensul, printre altele, de a analiza dacă titlul statului s-a constituit cu respectarea legilor în vigoare la data preluării bunurilor, nu este de făcut vreo diferențiere sau vreo distincție după cum titlul statului l-a reprezentat un act emis de o autoritate administrativă sau a constituit un act judiciar, adică o hotărâre judecătorească.

Interpretarea dată de instanța de apel, în sensul că titlul statului îl reprezintă o hotărâre judecătorească, care, în toate cazurile, se bucură de puterea lucrului judecat și a cărei desființare nu se poate cere pe cale incidentă, ci numai prin intermediul căilor de atac, este greșită și contrară voinței legiuitorului, care, în temeiul ideii de reparațiune a unor abuzuri comise în trecut, a investit instanțele judecătorești cu puterea și competența de a analiza și compara titlul statului în raport cu legea în baza căreia a fost emis, fără a face distincția care anume organ al statului a emis titlul (administrativ sau judiciar). Față de cele ce preced, s-a admis recursul reclamanților, a fost casată decizia recurată și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor.