Decizia nr. 2287/2004 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 23 ianuarie 2001, A.I. a chemat în judecată Primăria Municipiului București, Administrația Fondului Imobiliar, S.C. O. S.A. București și pe S.R. pentru a se constata că apartamentul nr. 56 este proprietatea sa și că a fost preluat de stat fără titlu valabil. Totodată, a cerut obligarea pârâților să-i restituie bunul în deplină proprietate și posesie. Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, prin sentința nr. 924 din 29 noiembrie 2001, a respins, ca nefondată, acțiunea. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 405 din 22 octombrie 2002, a admis apelul reclamantului și, schimbând sentința apelată, a admis în parte acțiunea în sensul că a constatat că imobilul din litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil.

Soluția din apel a fost fundamentată pe ideea că imobilul din litigiu a fost preluat de stat cu nerespectarea prevederilor Decretului nr. 223/1974, adică prin decizie administrativă care, nefiind comunicată reclamantului, n-a produs transferul dreptului de proprietate în patrimoniul statului. Ca atare, s-a apreciat că titlul statului este nevalabil. Împotriva acestei decizii pârâta Primăria Municipiului București, prin primarul general a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că trecerea bunului în patrimoniul statului s-a făcut cu respectarea prevederilor Decretului nr. 223/1974, astfel încât, titlul de preluare, fiind valabil, se impune respingerea acțiunii.

Recursul este nefondat. În concepția Legii nr. 213/1968, dacă trecerea unui imobil în patrimoniul statului s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data preluării, titlul statului nu este valabil. Întrucât din economia prevederilor Decretului nr. 223/1974 rezultă că efectul translativ de proprietate a fost condiționat de comunicarea actului administrativ de preluare, ceea ce, în speță, nu există, rezultă că într-adevăr, dispozițiile Decretului nr. 223/1974 n-au fost respectate și că statul n-a dobândit proprietatea imobilului din litigiu. În consecință, temeinic și legal, a fost admisă acțiunea în sensul arătat prin dispozitivul sentinței pronunțată de prima instanță. Așa fiind, se impune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului București împotriva deciziei nr. 405/A din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2004.