ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3658/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 8 decembrie 2000, D.M. a chemat în judecată Primăria Municipiului București și S.C. O. SA București, solicitând retrocedarea apartamentului nr. 34, situat în București. Tribunalul București, secția a III – a civilă, prin sentința nr. 405 din 11 aprilie 2001, a admis acțiunea așa cum a fost formulată. Curtea de Apel București, secția a III – a civilă, prin decizia nr. 415 din 1 octombrie 2001, a respins apelul pârâtei Primăria Municipiului București, ca nefondat, cu motivarea că imobilul din litigiu a fost preluat de stat fără un titlu valabil, respectiv în baza Decretului nr. 223/1974, act normativ contrar Constituției și tratatelor internaționale la care România era parte la data preluării.

Împotriva acestei decizii pârâta Primăria București a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat că instanțele au violat conceptul de „bun preluat de stat fără un titlu valabil” de vreme ce preluarea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Decretului nr. 223/1974, iar actul administrativ de preluare a bunului nu a fost contestat de reclamantă. Recursul este nefondat. Din economia reglementărilor cuprinse în Decretul nr. 223/1974 rezultă că obligația de înstrăinare prevăzută de acest act normativ a fost instituită în sarcina persoanelor care au cerut plecarea definitivă din țară. Or, probele dosarului relevă că reclamanta nu a renunțat vreodată la cetățenia română și domiciliul avut, situație ce denotă absența intenției de plecare definitivă din țară.

În aceste condiții, preluarea bunului de stat, fiind făcută cu nesocotirea dispozițiilor Decretului nr. 223/1974 prin care, potrivit jurisprudenței de aplicare a acestui act normativ, nu s-a urmărit mărirea patrimoniului statului, rezultă că, ea nu are la bază un titlu valabil și nici consimțământul valabil al reclamantei. Drept urmare, în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, bunul este supus revendicării de către fostul proprietar, ceea ce înseamnă că instanțele, admițând acțiunea, au pronunțat o soluție legală și temeinică. Neexistând motive de casare care pot fi invocate din oficiu se impune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul General împotriva deciziei 415 A din 1 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a III – civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2003.