ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3658/2003

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 8 decembrie 2000, D.M. a chemat în judecată

Primăria Municipiului București și S.C. O. SA București, solicitând retrocedarea

apartamentului nr. 34, situat în București.

Tribunalul București, secția a III –

a civilă, prin sentința nr. 405 din 11 aprilie 2001, a admis acțiunea așa cum a

fost formulată.

Curtea de Apel București, secția a

III – a civilă, prin decizia nr. 415 din 1 octombrie 2001, a respins apelul

pârâtei Primăria Municipiului București, ca nefondat, cu motivarea că imobilul

din litigiu a fost preluat de stat fără un titlu valabil, respectiv în baza

Decretului nr. 223/1974, act normativ  contrar Constituției și tratatelor

internaționale la care România era parte la data preluării.

Împotriva acestei decizii pârâta

Primăria București a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat că instanțele au

violat conceptul de „bun preluat de stat fără un titlu valabil”  de vreme ce

preluarea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Decretului nr. 223/1974, iar

actul administrativ de preluare a bunului nu a fost contestat de reclamantă.

Recursul este nefondat.

Din economia reglementărilor cuprinse

în Decretul nr. 223/1974 rezultă că obligația de înstrăinare prevăzută de acest

act normativ a fost instituită în sarcina persoanelor care au cerut plecarea

definitivă din țară. Or, probele dosarului relevă că reclamanta nu a renunțat

vreodată la cetățenia română și domiciliul avut, situație ce denotă absența

intenției de plecare definitivă din țară.

În aceste condiții, preluarea

bunului de stat, fiind făcută cu nesocotirea dispozițiilor Decretului nr. 223/1974

prin care, potrivit jurisprudenței de aplicare a acestui act normativ, nu s-a

urmărit mărirea patrimoniului statului, rezultă că, ea nu are la bază un titlu

valabil și nici consimțământul valabil al reclamantei.

Drept urmare, în temeiul art. 6

alin. (2) din Legea nr. 213/1998, bunul este supus revendicării de către fostul

proprietar, ceea ce înseamnă că instanțele, admițând acțiunea, au pronunțat o

soluție legală și temeinică.

Neexistând motive de casare care pot

fi invocate din oficiu se impune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

Primăria Municipiului București, prin Primarul General împotriva deciziei 415 A

din 1 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a III – civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  26 septembrie 2003.