ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2807/2003

La data de 20 iunie

2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții N.V., N.M.și de

Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei civile nr.471 A din

1 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea cu data de 20 iunie 2003 iar pronunțarea s-a

amânat azi 26 iunie 2003.

CURTEA,

Asupra

recursului civil de față.

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea adresată la data de

2 iunie 2000 Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanții B.M.și

B.G.au chemat în judecată pârâții Consiliul General al Municipiului București

prin Primar general, S.C. „F.” S.A. și N.V., solicitând ca prin sentința ce se

va pronunța:

-

să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.44/1953 a fostului Comitet

Executiv al Sfatului Popular al Capitalei, prin care s-a trecut în mod abuziv

în proprietatea statului apartamentul nr.11 situat în imobilul din str.Pictor

Andreescu nr.1, sector 2, ce a aparținut lui Badea Ștefan, defunctul tată și

soț al reclamanților;

-

să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.4083/8

septembrie 1998, încheiat între S.C. „F.” S.A., în calitate de vânzătoare și

pârâtul N.V. în calitate de cumpărător, acest act fiind făcut prin fraudarea

legii;

-

să fie obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie

apartamentul.

În

motivarea acțiunii reclamanții au arătat că trecerea bunului în proprietatea

statului a fost abuzivă, Decretul nr.224/1951 neputând constitui un titlu

valabil în condițiile în care impozitele pentru apartament urmau să fie plătite

de către chiriașă. Așa fiind, bunul nu putea fi înstrăinat potrivit

prevederilor Legii nr.112/1995, atât vânzătorul cât și cumpărătorul fiind de

rea-credință întrucât au fost atenționați să nu încheie contractul.

Examinând

probatoriile cu înscrisuri administrate, Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința nr.628 din 13 iunie 2001, a respins acțiunea ca

nefondată, reținând în esență că:

-

titlul statului asupra apartamentului nu poate fi considerat ca nevalabil în

condițiile în care nu s-a făcut dovada că impozitele ar fi fost plătite iar

reclamanții însăși recunosc, în mare măsură, acest lucru;

-

buna credință a cumpărătorilor N.V. și N.M.la dobândirea bunului nu a fost

infirmată  printr-o dovadă contrarie.

Apelul

declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia

civilă nr.471 din 1 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă. A fost schimbată sentința în sensul admiterii în parte a

acțiunii și obligării pârâților să lase apartamentul în deplină proprietate și

liniștită posesie reclamanților.

Curtea de Apel a reținut că

trecerea bu

nului în proprietatea statului

s-a

făcut în mod abuziv, cu încălcarea normelor instituite prin Decretul nr.224/1951

și a procedat la o comparare de titluri între reclamanți și pârâții N

.

,

concluzionând că cel al reclamanților este preferabil.

Împotriva

acestei decizii au declarat recursuri pârâții Consiliul General al Municipiului

București, prin Municipiul București, reprezentat de Primarul General, N.V. și

N.M..

În

ambele recursuri pârâții și-au reiterat pozițiile personale anterioare, arătând

în principal că titlul de proprietate al statului a fost în mod valabil

constituit și că, pe de altă parte, înstrăinarea din anul 1998 către chiriașii

N.  s-a făcut cu respectarea Legii nr.112/1995 și în condiții de deplină

bună-credință. Au invocat dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ..

Reclamanții

intimați au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca

nefondate și menținerea deciziei pronunțate în apel. Au mai susținut în

recursul declarat de pârâții N.   este nul întrucât înregistrarea lui la

instanța de apel s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor procedurale.

Părțile

au depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Examinând

cu prioritate aspectul menționat, care premerge cercetării fondului cauzei,

Curtea reține că susținerea referitoare la nulitatea recursului nu este

întemeiată.

Așa

cum rezultă din referatul întocmit de grefa Curții de Apel București la 18

aprilie 2002, recursul motivat al părților N.  s-a înregistrat la data de 22

noiembrie 2001, adică în termenul legal prevăzut de art.301 C.proc.civ..

Pe

fondul cauzei se constată că recursurile sunt întemeiate.

Instanța

de fond, ca de altfel și cea de apel (dat fiind caracterul devolutiv al căii de

atac) au fost sesizate cu o acțiune având trei capete de cerere: constatarea

nulității deciziei  administrative; constatarea nulității contractului de

vânzare-cumpărare al pârâților N. ; obligarea pârâților de a lăsa bunul în

deplină proprietate și posesie.

Admițând

apelul reclamanților, Curtea de Apel a schimbat sentința în sensul că a admis

„în parte” acțiunea și a rezolvat doar capătul de cerere privind revendicarea

propriu-zisă. Se poate presupune deci, per à contrario, că celelalte

solicitări, au fost respinse, inclusiv cea privind anularea deciziei

administrate, instanța de control judiciar nepronunțându-se în mod expres

asupra lor.

Dincolo

însă  de aceste deficiențe, decizia pronunțată în apel este greșită pe fond.

Nu

există nici o dovadă, în afara unor copii xerox ilizibile și din care nu se

poate trage vreo concluzie, în sensul că autorul reclamanților ar fi achitat

taxele și impozitele datorate. În aceste condiții, simpla afirmație că Decretul

nr.224/1951 a fost aplicat în mod abuziv nu are nici un suport.

În

consecință, și compararea de titluri la care a procedat instanța de apel este

lipsită de temei, în contextul în care titlul statului și înstrăinarea către

pârâții N.  s-au constituit în mod valabil iar buna credință a dobânditorilor

nu a fost niciodată infirmată.

Rezultă

deci că pentru motivele arătate, dintre hotărârile succesive pronunțate în

cauză, sentința tribunalului este legală și temeinică.

Așa

fiind, în baza dispozițiilor art.304, pct.9 și 312 alin.2 C.proc.civ.. vor fi

admise recursurile declarate de pârâți și se va modifica decizia atacată în

sensul respingerii apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței

tribunalului, care va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de pârâții Municipiul București prin Primar General și

N.V. și N.M.împotriva deciziei civile nr.471 din 1 noiembrie 2001 a Curții de

Apel București – secția a III-a civilă.

Modifică decizia, în sensul

că respinge apelul declarat de reclamanții  B.M.și B.G.împotriva sentinței

civile nr.628 din 13 iunie 2001 a Tribunalului București – secția a IV-a

civilă, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi  26 iunie  2003.