ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2807/2003

La data de 20 iunie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții N.V., N.M.și de Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei civile nr.471 A din 1 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 20 iunie 2003 iar pronunțarea s-a amânat azi 26 iunie 2003. CURTEA, Asupra recursului civil de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea adresată la data de 2 iunie 2000 Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanții B.M.și B.G.au chemat în judecată pârâții Consiliul General al Municipiului București prin Primar general, S.C. „F.” S.A.

și N.V., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța: - să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.44/1953 a fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al Capitalei, prin care s-a trecut în mod abuziv în proprietatea statului apartamentul nr.11 situat în imobilul din str.Pictor Andreescu nr.1, sector 2, ce a aparținut lui Badea Ștefan, defunctul tată și soț al reclamanților; - să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.4083/8 septembrie 1998, încheiat între S.C. „F.” S.A., în calitate de vânzătoare și pârâtul N.V. în calitate de cumpărător, acest act fiind făcut prin fraudarea legii; - să fie obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie apartamentul.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că trecerea bunului în proprietatea statului a fost abuzivă, Decretul nr.224/1951 neputând constitui un titlu valabil în condițiile în care impozitele pentru apartament urmau să fie plătite de către chiriașă. Așa fiind, bunul nu putea fi înstrăinat potrivit prevederilor Legii nr.112/1995, atât vânzătorul cât și cumpărătorul fiind de rea-credință întrucât au fost atenționați să nu încheie contractul. Examinând probatoriile cu înscrisuri administrate, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr.628 din 13 iunie 2001, a respins acțiunea ca nefondată, reținând în esență că: - titlul statului asupra apartamentului nu poate fi considerat ca nevalabil în condițiile în care nu s-a făcut dovada că impozitele ar fi fost plătite iar reclamanții însăși recunosc, în mare măsură, acest lucru; - buna credință a cumpărătorilor N.V.

și N.M.la dobândirea bunului nu a fost infirmată printr-o dovadă contrarie. Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr.471 din 1 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă. A fost schimbată sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâților să lase apartamentul în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților. Curtea de Apel a reținut că trecerea bu nului în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv, cu încălcarea normelor instituite prin Decretul nr.224/1951 și a procedat la o comparare de titluri între reclamanți și pârâții N . , concluzionând că cel al reclamanților este preferabil.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri pârâții Consiliul General al Municipiului București, prin Municipiul București, reprezentat de Primarul General, N.V. și N.M.. În ambele recursuri pârâții și-au reiterat pozițiile personale anterioare, arătând în principal că titlul de proprietate al statului a fost în mod valabil constituit și că, pe de altă parte, înstrăinarea din anul 1998 către chiriașii N. s-a făcut cu respectarea Legii nr.112/1995 și în condiții de deplină bună-credință. Au invocat dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.. Reclamanții intimați au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea deciziei pronunțate în apel. Au mai susținut în recursul declarat de pârâții N. este nul întrucât înregistrarea lui la instanța de apel s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor procedurale.

Părțile au depus la dosarul cauzei înscrisuri. Examinând cu prioritate aspectul menționat, care premerge cercetării fondului cauzei, Curtea reține că susținerea referitoare la nulitatea recursului nu este întemeiată. Așa cum rezultă din referatul întocmit de grefa Curții de Apel București la 18 aprilie 2002, recursul motivat al părților N. s-a înregistrat la data de 22 noiembrie 2001, adică în termenul legal prevăzut de art.301 C.proc.civ.. Pe fondul cauzei se constată că recursurile sunt întemeiate. Instanța de fond, ca de altfel și cea de apel (dat fiind caracterul devolutiv al căii de atac) au fost sesizate cu o acțiune având trei capete de cerere: constatarea nulității deciziei administrative; constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare al pârâților N. ; obligarea pârâților de a lăsa bunul în deplină proprietate și posesie.

Admițând apelul reclamanților, Curtea de Apel a schimbat sentința în sensul că a admis „în parte” acțiunea și a rezolvat doar capătul de cerere privind revendicarea propriu-zisă. Se poate presupune deci, per à contrario, că celelalte solicitări, au fost respinse, inclusiv cea privind anularea deciziei administrate, instanța de control judiciar nepronunțându-se în mod expres asupra lor. Dincolo însă de aceste deficiențe, decizia pronunțată în apel este greșită pe fond. Nu există nici o dovadă, în afara unor copii xerox ilizibile și din care nu se poate trage vreo concluzie, în sensul că autorul reclamanților ar fi achitat taxele și impozitele datorate. În aceste condiții, simpla afirmație că Decretul nr.224/1951 a fost aplicat în mod abuziv nu are nici un suport.

În consecință, și compararea de titluri la care a procedat instanța de apel este lipsită de temei, în contextul în care titlul statului și înstrăinarea către pârâții N. s-au constituit în mod valabil iar buna credință a dobânditorilor nu a fost niciodată infirmată. Rezultă deci că pentru motivele arătate, dintre hotărârile succesive pronunțate în cauză, sentința tribunalului este legală și temeinică. Așa fiind, în baza dispozițiilor art.304, pct.9 și 312 alin.2 C.proc.civ.. vor fi admise recursurile declarate de pârâți și se va modifica decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței tribunalului, care va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții Municipiul București prin Primar General și N.V. și N.M.împotriva deciziei civile nr.471 din 1 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă. Modifică decizia, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanții B.M.și B.G.împotriva sentinței civile nr.628 din 13 iunie 2001 a Tribunalului București – secția a IV-a civilă, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2003.