ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2525/2006

Asupra contestației în anulare de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 2 martie 1998, completată ulterior reclamantele

S.A. și S.L.A.E. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al

Municipiului București, SC A. SA București, A.I. , C.R.I. și a solicitat să se

constate că apartamentul nr. 10 situat în București,   a trecut în proprietatea

Statului Român fără titlu, să se constate nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 2864 din 13 martie 1997 încheiat de SC A. SA București cu

pârâtul A.I. precum și în parte a contractului de vânzare-cumpărare nr. 254 din

30 septembrie 1996, încheiat de SC A. SA București cu pârâtul C.R.I.

Tribunalul

București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 1261 din 3 noiembrie

1999 a respins acțiunea.

Curtea

de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul declarat de

reclamantele S.A. și S.L.A.E. împotriva sentinței civile nr. 1261 din 3

noiembrie 1999 pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare

aceluiași tribunal.

Tribunalul

București, secția a III-a civilă, în rejudecare, prin sentința civilă nr. 222

din 27 februarie 2001 a admis în parte acțiunea, și a obligat pe pârâții A.I. și

C.R.I. să lase în deplină proprietate și posesie reclamantelor apartamentul nr.

11 situat la adresa menționată anterior. Capătul de cerere având ca obiect

constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare a fost

respins.

La

data de 7 august 2001 a decedat reclamanta S.A., a cărei moștenitoare este

reclamanta S.L.A.E.

Curtea

de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 510 din 20

noiembrie 2001 a admis apelul declarat de pârâții A.I. și C.R.I. împotriva

sentinței civile nr. 222 din 27 februarie 2001 a Tribunalului București, secția

a III-a civilă, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins și capătul

de cerere având ca obiect revendicarea imobilului în litigiu.

Curtea

Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia civilă nr. 3691 din 30

septembrie 2003 irevocabilă, a respins ca nefondat recursul declarat de

reclamanta S.L.A.E. împotriva deciziei civile nr. 510 din 20 noiembrie 2001 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

În

temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta S.L.A.E. a formulat

contestație în anularea deciziei civile nr. 3691 din 30 septembrie 2003 a

Curții Supreme de Justiție, secția civilă, și a susținut că instanța de recurs

a omis din greșeală să cerceteze toate motivele de casare și anume: 1) a

ignorat notificarea formulată în temeiul Legii nr. 112/1995 adresată

Consiliului local al sectorului 2, Comisia pentru Legea nr. 112/1995 nr. 1243

din data de 16 iulie 1996 și a reținut greșit buna credință a chiriașilor

cumpărători; 2) deși instanța de recurs a menținut considerentele instanței de

apel în sensul că imobilul în litigiu a fost preluat de către stat fără titlu,

menține actele de înstrăinare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995.

Contestația

în anulare urmează să fie respinsă ca nefondată.

Potrivit

art. 318 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea instanței de recurs poate fi atacată

cu contestație în anulare, printre altele, când instanța a omis din greșeală să

cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.

În

speță, condițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt îndeplinite,

instanța de recurs a cercetat ambele motive de casare.

Astfel,

reclamanta a solicitat casarea hotărârii instanței de apel în temeiul art. 304

pct. 10, „instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra

unei dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și

anume actele din care rezultă S.P. și S.A. nu figurează în anexa la Decretul

nr. 92/1950, erau exceptați potrivit art. II, de la aplicarea acestui act

normativ, naționalizarea s-a făcut pe numele altei persoane, probe din care

rezultă preluarea „fără titlu”.

A

solicitat de asemenea reclamanta casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a susținut că hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal,

Legea nr. 112/1995, art. 9 nu se aplică imobilelor preluate fără titlu.

Instanța

de recurs a cercetat primul motiv de casare și a reținut, în considerente, că

preluarea imobilului în litigiu s-a făcut fără titlu valabil precum calitatea

de proprietari a soților S.P. și S.A.

A

fost cercetat de asemenea și al doilea motiv de casare și s-a reținut că

pârâții persoane fizice au cumpărat apartamentul în litigiu în temeiul Legii nr.

112/1995, cu bună credință.

Față

de considerentele menționate, Curtea va respinge ca nefondată contestația în

anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată

L.S.E.A. împotriva deciziei civile nr. 3691 din 30 septembrie 2003 a Curții

Supreme de Justiție, secția civilă, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2006.