ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6812/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 9 septembrie 1998 D.E. și

D.S. au chemat în judecată Consiliul Local al Primăriei Municipiului București,

pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea

absolută a deciziei administrative a fostului Comitet Executiv al Consiliului

Popular al Municipiului București prin care le-a fost preluat în mod abuziv, în

temeiul Decretului nr. 223/1974 apartamentul nr. 5 din București, și să dispună

punerea reclamanților în posesia și deplina proprietate asupra imobilului.

În motivarea acțiunii reclamanții

arată că la data emiterii deciziei de preluare, nu erau îndeplinite cerințele

Decretului nr. 223/1974 și că decizia nefiindu-le comunicată s-au aflat în

imposibilitate de a o ataca.

Întrucât pe parcursul procesului,

respectiv la 10 aprilie 2000 pârâtul a vândut bunul litigios unei terțe

persoane reclamanții și-au completat acțiunea, solicitând anularea contractului

de vânzare-cumpărare și introducerea în cauză a cumpărătorilor C.L., C.B.V. și C.S.

precum și al SC T. SA în nume propriu și în calitate de mandatar al Primăriei

Municipiului București.

Prin sentința civilă nr. 488 din 9

aprilie 2002 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, menținută în apel

prin decizia nr. 393/A din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția

a III-a acțiunea reclamanților D.E. și D.S. a fost admisă în totalitate,

constatându-se nulitatea deciziei nr. 449 din 15 martie 1983 a Consiliului

Primăriei Municipiului București de trecere a imobilului în proprietatea

statului și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.

8896/2000 a aceluiași imobil încheiat între SC T. SA cu C.D.C.(decedat) și C.S.

Împotriva deciziei nr. 393 din 15

octombrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recurs

intervenienții C.S., C.A., C.B. și Municipiul București prin Primarul General.

Referitor la acest recurs sunt

aplicabile dispozițiunile art. II alin. 3 din Legea nr. 219 din 5 iulie 2005 (M.

Of. nr. 609 din 14 iulie 2005) în raport de care a fost declinată competența și

a trimis dosarul la Curtea de Apel București, ca instanță competentă de

soluționare potrivit acestei legi.

Se are în vedere împrejurarea

potrivit căreia raportat la obiectul litigiului și valoarea imobilului,

plenitudinea de competență revine judecătoriei, în lipsa unei probe care să

ateste competența specială a tribunalului ca instanță de fond în sensul art. 2

pct. 1 C. proc. civ. și că în accepțiunea art. 3 C. proc. civ. coroborat cu

art. 282 C. proc. civ., curtea de apel este instanță de recurs, împotriva

hotărârilor care potrivit actualei reglementări din Legea nr. 219/2005 cad în

competența de soluționare a judecătoriei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Declină competența de soluționare a

recursului declarat de C.S., C.A.L. și C.B. împotriva deciziei nr. 393 din 15

octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, în favoarea

Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2005.