ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2974/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prima instanță

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC L. SRL Brăila

a solicitat în temeiul art. 14 din

Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală din 14

august 2009 și a Deciziei de impunere fiscală nr. 326 din 14 august 2009.

În

motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că

autoritatea pârâtă a stabilit o

situație fiscală nereală, ceea ce creează o serioasă îndoială în privința

legalității și temeiniciei actului administrativ fiscal contestat.

Există de asemenea

riscul producerii unui dezechilibru financiar prin punerea în executare a

actului contestat, deoarece reclamanta ar fi silită să înregistreze în

evidențele contabile datorii fiscale în sumă de 901.090 lei T.V.A. plus 211.756

datorii accesorii, pe care ar fi în imposibilitate de a le achita.

Față

de împrejurarea că a atacat deciziile D.G.F.P., care au fost date cu încălcarea

legii,

consideră că subzistă aparența dreptului său pentru a solicita suspendarea

executării până la soluționarea acțiunii sale pe fond.

Prin întâmpinare autoritatea

pârâtă a solicitat respingerea cererii de suspendare, susținând că reclamanta nu

ar fi făcut dovada condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004, respectiv a cazului bine justificat și a producerii unei pagube

iminente.

Prin sentința nr. 195

din 6 octombrie 2009 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC L. SRL Brăila

; a dispus suspendarea efectelor raportului de inspecție fiscală din 14 august

2009 și a Deciziei de impunere fiscală nr. 326 din 14 august 2009 emise de A.N.A.F.

- D.G.F.P.

Brăila până la soluționarea pe

fond a cauzei.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că

în cauza dedusă

judecății, reclamanta a făcut dovada întrunirii condițiilor de admisibilitate a

cererii sale, respectiv a cazului bine justificat și a existenței unei pagube

iminente.

S-a reținut că și

condiția pagubei iminente este îndeplinită. Astfel, raportat la circumstanțele

cauzei, prin executarea actului se produce o perturbare previzibilă gravă a

activității reclamantei, căreia prin cuantumul foarte ridicat al sumelor

contestate, i s-ar accentua gravul dezechilibru financiar în care se află deja.

Instanța de recurs

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs D.G.F. Publice Mureș, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

A arătat recurenta că

instanța de fond a apreciat greșit asupra existenței cazului bine justificat,

că această soluție s-a întemeiat exclusiv pe susținerile reclamantei care nu au

fost verificate, că actele a căror suspendare s-a solicitat sunt emise cu

respectarea legii.

În ceea ce privește

paguba iminentă, s-a susținut că aceasta ar fi fost îndeplinită, dacă actul

administrativ fiscal ar fi stabilit în sarcina reclamantei obligații a căror îndeplinire

i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat sau ar perturba serios activitatea

societății.

Referitor la această

condiție s-a menționat că instanța de fond nu a verificat în concret dacă

executarea sumelor în discuție, raportat la cifra de afaceri a reclamantei

constituie un impediment real în desfășurarea activității.

Intimata a formulat

Întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

În susținerea

existenței cazului bine justificat a invocat greșita stabilire a unor obligații

fiscale.

Cu referire la paguba

iminentă s-a precizat că au început procedurile de executare silită a sumelor

stabilite prin decizia de impunere, respectiv i-au fost blocate conturile.

Înalta Curte

examinând cererea reclamantei, motivele de recurs, legislația aplicabilă și

situația de fapt dovedită în cauză reține că recursul este nefondat, potrivit

considerentelor ce se vor enunța în continuare.

Situația de fapt

Prin raportul de

inspecție fiscală încheiat la 14 august 2009, s-au stabilit în sarcina

reclamantei obligații fiscale suplimentare în cuantum de 901.090 lei

reprezentând T.V.A. și accesorii în valoare de 211.756 lei, prin neadmiterea la

deductibilitate, a T.V.A. aferent achiziționării unor utilaje.

În cuprinsul cererii

de suspendare s-a arătat că s-a stabilit greșit T.V.A. de plată și majorări, întrucât

a plătit prețul și taxa pe valoarea adăugată pentru utilajele respective.

S-a precizat că

societatea are un număr de 127 angajați, contracte de leasing, achită

impozitele și taxele către buget, fără a avea restanțe, are credite bancare,

are în curs de derulare programul „Cornul și laptele”.

S-a depus dovada

formulării contestației administrative, s-a plătit cauțiunea.

Legislația aplicabilă

C. proc. fisc. art. 215:

Suspendarea executării actului

administrativ fiscal:

(1)

Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă

executarea actului administrativ fiscal.

(2)

Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de

a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii

contenciosului administrativ

nr. 554/2004

, cu

modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se

depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul

cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la

2.000 lei.

Legea nr.

554/2004,

Art. 14 alin.

(1): Suspendarea executării actului

În cazuri bine justificate și

pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea

actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio

formalitate.

Art. 2 lit. ș): pagubă iminentă - prejudiciul

material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a

funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;

Art. 2 lit.

t)

cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea

de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ;

Analiza

legislației aplicabile în materia suspendării actelor administrativ-fiscale

relevă că instanța poate dispune suspendarea executării actului administrativ

fiscal, dacă sunt îndeplinite cerințele legale, respectiv formularea plângerii

prealabile, plata cauțiunii, existența cazului bine justificat și pentru

prevenirea producerii unui prejudiciu.

În speță,

s-a formulat plângere prealabilă și de asemenea s-a plătit cauțiune.

Recurenta

a susținut că nu sunt îndeplinite celelalte două condiții, cazul bine

justificat și producerea prejudiciului.

Critica

este neîntemeiată.

În mod

corect judecătorul fondului a reținut în sentința pronunțată că sunt întrunite

condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului

administrativ fiscal.

În cauza

prezentă, executarea actelor fiscale înainte de pronunțarea instanței de fond

este de natură a crea prejudicii reclamantei, potrivit analizei ce urmează.

Existența

unor contracte de credit, de leasing care s-ar alătura executării silite sunt

de natură a crea un prejudiciu material viitor și previzibil.

Executarea

sumei de 901.090 lei debit principal și 211.756 accesorii reținute de organul

fiscal, ca fiind datorată suplimentar poate perturba activitatea societății.

Aprecierea

asupra îndeplinirii acestei condiții rezultă din situația concretă dovedită în

speță, respectiv contractele de credit, de leasing, Statele de plată a

salariilor.

De

asemenea, executarea ar reprezenta un impediment real pentru desfășurarea

activității societății, aflată deja în dificultate, repercusiunile executării

fiind și asupra angajaților care nu și-ar mai putea încasa salariile.

Din

probele administrate la instanța de fond, rezultă că reclamanta-intimată

furnizează produse lactate pentru elevi și preșcolari în județul Ilfov, în anul

2009 - 2010, în cadrul unui contract de achiziție publică, având constituită o

garanție de 126.554,40 lei, iar dacă ar înceta contractul ar fi în situația de

a plăti penalități de 0,15% din valoarea cantităților nefurnizate (fila 23 și

urm. dosar fond).

În ceea

ce privește cazul bine justificat, instanța învestită cu soluționarea unei

cereri de suspendare nu are competența de a face analiza pe fond a litigiului,

nu poate prejudeca fondul, dar pentru a demonstra existența acestei condiții

este obligată să analizeze sumar împrejurările de fapt și de drept, care pot

crea o îndoială serioasă în privința legalității actului.

Ca și în

cazul Ordonanței președințiale reglementată de art. 581 C. proc. civ., în

vederea pronunțării soluției, instanța va examina aspectele formale ale actului

care țin de aparența de legalitate, dar și împrejurări de fapt.

În cauza

prezentă s-a contestat legalitatea actului de impunere, prin susținerea

realității operațiunii comerciale și invocarea lipsei de culpă în cazul în care

societățile din amonte, nu și-au achitat T.V.A. datorat.

Teza

expusă se circumscrie prevederilor art. 2 lit. ț) din Legea nr. 554/2004, fără

a implica însă cercetarea în fond a pricinii, ci numai pentru a contura

îndoiala serioasă asupra legalității actului.

Având în

vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul este

nefondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.N.A.F. - D.G.F.P. a Județului Brăila, împotriva sentinței nr. 195

din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 iunie 2010.