ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2974/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC L. SRL Brăila a solicitat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală din 14 august 2009 și a Deciziei de impunere fiscală nr. 326 din 14 august 2009. În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că autoritatea pârâtă a stabilit o situație fiscală nereală, ceea ce creează o serioasă îndoială în privința legalității și temeiniciei actului administrativ fiscal contestat. Există de asemenea riscul producerii unui dezechilibru financiar prin punerea în executare a actului contestat, deoarece reclamanta ar fi silită să înregistreze în evidențele contabile datorii fiscale în sumă de 901.090 lei T.V.A.

plus 211.756 datorii accesorii, pe care ar fi în imposibilitate de a le achita. Față de împrejurarea că a atacat deciziile D.G.F.P., care au fost date cu încălcarea legii, consideră că subzistă aparența dreptului său pentru a solicita suspendarea executării până la soluționarea acțiunii sale pe fond. Prin întâmpinare autoritatea pârâtă a solicitat respingerea cererii de suspendare, susținând că reclamanta nu ar fi făcut dovada condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv a cazului bine justificat și a producerii unei pagube iminente. Prin sentința nr. 195 din 6 octombrie 2009 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC L. SRL Brăila ; a dispus suspendarea efectelor raportului de inspecție fiscală din 14 august 2009 și a Deciziei de impunere fiscală nr. 326 din 14 august 2009 emise de A.N.A.F.

- D.G.F.P. Brăila până la soluționarea pe fond a cauzei. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în cauza dedusă judecății, reclamanta a făcut dovada întrunirii condițiilor de admisibilitate a cererii sale, respectiv a cazului bine justificat și a existenței unei pagube iminente. S-a reținut că și condiția pagubei iminente este îndeplinită. Astfel, raportat la circumstanțele cauzei, prin executarea actului se produce o perturbare previzibilă gravă a activității reclamantei, căreia prin cuantumul foarte ridicat al sumelor contestate, i s-ar accentua gravul dezechilibru financiar în care se află deja. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D.G.F.

Publice Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat recurenta că instanța de fond a apreciat greșit asupra existenței cazului bine justificat, că această soluție s-a întemeiat exclusiv pe susținerile reclamantei care nu au fost verificate, că actele a căror suspendare s-a solicitat sunt emise cu respectarea legii. În ceea ce privește paguba iminentă, s-a susținut că aceasta ar fi fost îndeplinită, dacă actul administrativ fiscal ar fi stabilit în sarcina reclamantei obligații a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat sau ar perturba serios activitatea societății. Referitor la această condiție s-a menționat că instanța de fond nu a verificat în concret dacă executarea sumelor în discuție, raportat la cifra de afaceri a reclamantei constituie un impediment real în desfășurarea activității.

Intimata a formulat Întâmpinare, solicitând respingerea recursului. În susținerea existenței cazului bine justificat a invocat greșita stabilire a unor obligații fiscale. Cu referire la paguba iminentă s-a precizat că au început procedurile de executare silită a sumelor stabilite prin decizia de impunere, respectiv i-au fost blocate conturile. Înalta Curte examinând cererea reclamantei, motivele de recurs, legislația aplicabilă și situația de fapt dovedită în cauză reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor enunța în continuare. Situația de fapt Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 14 august 2009, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare în cuantum de 901.090 lei reprezentând T.V.A.

și accesorii în valoare de 211.756 lei, prin neadmiterea la deductibilitate, a T.V.A. aferent achiziționării unor utilaje. În cuprinsul cererii de suspendare s-a arătat că s-a stabilit greșit T.V.A. de plată și majorări, întrucât a plătit prețul și taxa pe valoarea adăugată pentru utilajele respective. S-a precizat că societatea are un număr de 127 angajați, contracte de leasing, achită impozitele și taxele către buget, fără a avea restanțe, are credite bancare, are în curs de derulare programul „Cornul și laptele”. S-a depus dovada formulării contestației administrative, s-a plătit cauțiunea. Legislația aplicabilă C. proc. fisc. art. 215: Suspendarea executării actului administrativ fiscal: (1) Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.

(2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei. Legea nr. 554/2004, Art. 14 alin. (1): Suspendarea executării actului În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate. Art. 2 lit. ș): pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public; Art. 2 lit. t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; Analiza legislației aplicabile în materia suspendării actelor administrativ-fiscale relevă că instanța poate dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal, dacă sunt îndeplinite cerințele legale, respectiv formularea plângerii prealabile, plata cauțiunii, existența cazului bine justificat și pentru prevenirea producerii unui prejudiciu.

În speță, s-a formulat plângere prealabilă și de asemenea s-a plătit cauțiune. Recurenta a susținut că nu sunt îndeplinite celelalte două condiții, cazul bine justificat și producerea prejudiciului. Critica este neîntemeiată. În mod corect judecătorul fondului a reținut în sentința pronunțată că sunt întrunite condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ fiscal. În cauza prezentă, executarea actelor fiscale înainte de pronunțarea instanței de fond este de natură a crea prejudicii reclamantei, potrivit analizei ce urmează. Existența unor contracte de credit, de leasing care s-ar alătura executării silite sunt de natură a crea un prejudiciu material viitor și previzibil.

Executarea sumei de 901.090 lei debit principal și 211.756 accesorii reținute de organul fiscal, ca fiind datorată suplimentar poate perturba activitatea societății. Aprecierea asupra îndeplinirii acestei condiții rezultă din situația concretă dovedită în speță, respectiv contractele de credit, de leasing, Statele de plată a salariilor. De asemenea, executarea ar reprezenta un impediment real pentru desfășurarea activității societății, aflată deja în dificultate, repercusiunile executării fiind și asupra angajaților care nu și-ar mai putea încasa salariile. Din probele administrate la instanța de fond, rezultă că reclamanta-intimată furnizează produse lactate pentru elevi și preșcolari în județul Ilfov, în anul 2009 - 2010, în cadrul unui contract de achiziție publică, având constituită o garanție de 126.554,40 lei, iar dacă ar înceta contractul ar fi în situația de a plăti penalități de 0,15% din valoarea cantităților nefurnizate (fila 23 și urm. dosar fond).

În ceea ce privește cazul bine justificat, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare nu are competența de a face analiza pe fond a litigiului, nu poate prejudeca fondul, dar pentru a demonstra existența acestei condiții este obligată să analizeze sumar împrejurările de fapt și de drept, care pot crea o îndoială serioasă în privința legalității actului. Ca și în cazul Ordonanței președințiale reglementată de art. 581 C. proc. civ., în vederea pronunțării soluției, instanța va examina aspectele formale ale actului care țin de aparența de legalitate, dar și împrejurări de fapt. În cauza prezentă s-a contestat legalitatea actului de impunere, prin susținerea realității operațiunii comerciale și invocarea lipsei de culpă în cazul în care societățile din amonte, nu și-au achitat T.V.A.

datorat. Teza expusă se circumscrie prevederilor art. 2 lit. ț) din Legea nr. 554/2004, fără a implica însă cercetarea în fond a pricinii, ci numai pentru a contura îndoiala serioasă asupra legalității actului. Având în vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F. - D.G.F.P. a Județului Brăila, împotriva sentinței nr. 195 din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 iunie 2010.