ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3447/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 77 din 15 martie 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC F. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Galați, și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 727 din 30 iunie 2010 emisă de autoritatea pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reținând, în esență, următoarele: În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalității actului și al executării acestuia din oficiu – suspendarea executării constituie însă o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege, respectiv art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

În sensul acestor dispoziții legale, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. t) și ș). De asemenea, se arată în considerentele sentinței atacate, preocupări, în plan juridic, cu privire la suspendarea executării actelor administrative au existat și la nivel european, prin perspectiva acestora (ex.

R(89)/8, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă) instanța putând acorda asemenea măsuri, în raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia. În speță, reține prima instanță, examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, se constată că este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, se arată în considerentele sentinței atacate, din concluziile raportului de expertiză judiciară efectuat în dosarul nr. 5050/P/2010 rezultă că nu s-a stabilit nici un prejudiciu din calcularea, declararea și virarea impozitelor și contribuțiilor sociale aferente veniturilor salariale pentru forța de muncă ce a participat la realizarea manoperei, filele 308-362.

La data de 9 august 2010 se emite titlu executoriu nr. 92485 pentru suma de 696737 lei, deși in decizia de impunere nr.727/30 06 2010 emisă de pârâtă, a cărei executare se cere a fi suspendată, stabilește obligații de plată si accesorii in sumă de 761716 lei; mai mult, împotriva deciziei de impunere s-a formulat contestație iar prin decizia nr. 256/2010 s-a decis suspendarea soluționării contestației pentru obligațiile fiscale in sumă de 761.716 lei pana la pronunțarea unei soluții pe latura penală, fiind emis titlu executoriu nr. 92485 din 9 august 2010. Față de cele arătate, prima instanță constată că sunt indicii de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat, apreciind că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, se arată în considerentele sentinței recurate, este îndeplinită și cea de a doua condiție, prevăzută la art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, având în vedere cuantumul considerabil al debitului reținut în sarcina reclamantei, care în ipoteza executării acesteia anterior examinării legalității de către o instanță competentă ar avea consecințe greu de înlăturat în activitatea economică a acesteia. Totodată, reține prima instanță, în cauză s-a depus și o garanție de 10 000 lei, al cărei cuantum este de natură să asigure acoperirea eventualelor daune suferite de creditor, constituind, în același timp, o garanție reală a exercitării cu bună credință de către debitor a drepturilor sale procesuale.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și pct. 9 C. proc. civ. iar în motivarea acesteia s-a susținut în esență că instanța de fond a reținut în mod eronat ca fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 deși susținerile reclamantei-intimate în conținutul acțiunii formulate nu constituie motive suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal. Recurenta a susținut că instanța de fond a reținut considerente străine de cauză și nu a făcut minime motivări încălcând dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. Totodată, susține recurenta că principalul aspect de expertiză extrajudiciară efectuat într-un dosar penal la care aceasta nu a fost convocată iar în ceea ce privește diferența de sume dintre decizia de impunere nr. 727 din 30 iunie 2010 și titlul executoriu nr. 92485 din 09 august 2010, apreciază că aceste neconcordanțe sunt determinate de efectuarea unor plăți de către reclamantă. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. Intimata SC F. SRL Galați a formulat întâmpinare, răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă și solicitând menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică. Examinând sentința prin prisma criticilor formulat, a dispozițiilor legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție rețin că recursul formulat în cauză este nefondat. În privința motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.5 și pct. 7 C. proc. civ. se constată că susținerile recurentei sunt nefondate instanța de fond reținând și motivând sentința atacată în raport cu probatoriul administrat în cauză cu respectarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. În privința aplicării art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a examinat cu atenție îndeplinirea celor două condiții cerute de Legea nr. 554/2004 și a concluzionat corect că se impune suspendarea executării deciziei de impunere nr. 727 din 30 iunie 2010 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați.

Într-adevăr actul administrativ fiscal se bucură de prezumția de legalitate și de veridicitate și este supus regulii executării imediate și din oficiu, fiind necesar ca pentru înlăturarea acestei reguli, la cererea părții interesate, instanța să se raporteze la probatoriul administrat în fiecare caz în parte și ca acest probatoriu să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate. Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 întreruperea temporară a efectelor unui act administrativ este o măsură de excepție ce poate opera numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: existența cazului justifica și prevenirea unei pagube iminente, astfel cum sunt definite de legiuitor prin art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din actul normativ în discuție.

În speță, instanța a procedat în spiritul textelor legale incidente, raportându-se la probatoriul administrat. Condiția existenței cazului bine justificat a fost considerată îndeplinită întrucât din concluziile raportului de expertiză judiciară în dosarul nr. 5050/P/2010 s-a reținut că nu a fost stabilit nici un prejudiciu din calcularea declararea și virarea impozitelor și a contribuțiilor sociale aferente veniturilor salariale pentru forța de muncă ce a participat la realizarea manoperei. Totodată, instanța de fond a reținut îndeplinirea acestei condiții și din diferența existentă între sumele stabilite prin decizia de impunere a cărei suspendare a executării s-a solicitat și titlul de impunere emis în baza acesteia.

Și în privința condiției pagubei iminente ce s-ar produce prin executarea actului administrativ contestat abordarea judecătorului fondului este corectă față de cuantumul considerabil al debitului reținut în sarcina reclamantei cât și de iminența executării acestuia anterior examinării legalității actului atacat și având în vedere consecințele greu de înlăturat asupra activității economice a acesteia. Prin raționamentul său, fără a prejudicia fondul judecătorul fondului a stabilit că împrejurări legate de starea de fapt și de drept creează îndoieli serioase asupra legalității actului a cărei suspendare s-a cerut.

Soluția pronunțată este în acord cu principiile cuprinse în Recomandarea nr. R(89)8 a Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei către statele membre privind protecția provizorie în materie de contencios administrativ, potrivit cărora măsurile de protecție provizorie pot fi îndeosebi acordate dacă executarea actului administrativ este de natură să cauzeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate și sub condiția existenței unui caz prima facie împotriva validității actului respectiv. Astfel fiind, reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Galați împotriva sentinței nr. 77 din 15 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2011.