ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3447/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 77

din 15 martie 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC F. SRL, în

contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

Galați, și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 727 din 30

iunie 2010 emisă de autoritatea pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reținând, în esență, următoarele:

În considerarea celor

două principii incidente în materie – al legalității actului și al executării

acestuia din oficiu – suspendarea executării constituie însă o situație de

excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres

prevăzute de lege, respectiv art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004,

referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

În sensul acestor

dispoziții legale, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări

legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă

constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. t) și ș).

De asemenea, se arată

în considerentele sentinței atacate, preocupări, în plan juridic, cu privire la

suspendarea executării actelor administrative au existat și la nivel european,

prin perspectiva acestora (ex. R(89)/8, referitoare la protecția

jurisdicțională provizorie în materie administrativă) instanța putând acorda

asemenea măsuri, în raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor

prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave,

dificil de reparat și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a

acestuia.

În speță, reține

prima instanță, examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea

fondului în această etapă a procedurii, se constată că este îndeplinită

condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, se arată în

considerentele sentinței atacate, din concluziile raportului de expertiză

judiciară efectuat în dosarul nr. 5050/P/2010 rezultă că nu s-a stabilit nici

un prejudiciu din calcularea, declararea și virarea impozitelor și

contribuțiilor sociale aferente veniturilor salariale pentru forța de muncă ce

a participat la realizarea manoperei, filele 308-362.

La data de 9 august 2010

se emite titlu executoriu nr. 92485 pentru suma de 696737 lei, deși in decizia

de impunere nr.727/30 06 2010 emisă de pârâtă, a cărei executare se cere a fi

suspendată, stabilește obligații de plată si accesorii in sumă de 761716 lei;

mai mult, împotriva deciziei de impunere s-a formulat contestație iar prin

decizia nr. 256/2010 s-a decis suspendarea soluționării contestației pentru

obligațiile fiscale in sumă de 761.716 lei pana la pronunțarea unei soluții pe

latura penală, fiind emis titlu executoriu nr. 92485 din 9 august 2010.

Față de cele arătate,

prima instanță constată că sunt indicii de natură să creeze o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ contestat, apreciind că este

îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, se arată

în considerentele sentinței recurate, este îndeplinită și cea de a doua

condiție, prevăzută la art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, având în vedere

cuantumul considerabil al debitului reținut în sarcina reclamantei, care în

ipoteza executării acesteia anterior examinării legalității de către o instanță

competentă ar avea consecințe greu de înlăturat în activitatea economică a

acesteia.

Totodată, reține

prima instanță, în cauză s-a depus și o garanție de 10 000 lei, al cărei

cuantum este de natură să asigure acoperirea eventualelor daune suferite de

creditor, constituind, în același timp, o garanție reală a exercitării cu bună

credință de către debitor a drepturilor sale procesuale.

Împotriva acestei

sentințe în termen legal a formulat recurs pârâta Direcția Generală a

Finanțelor Publice Galați.

Cererea de recurs a

fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și pct. 9 C. proc.

civ. iar în motivarea acesteia s-a susținut în esență că instanța de fond a reținut

în mod eronat ca fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 554/2004 deși susținerile reclamantei-intimate în conținutul

acțiunii formulate nu constituie motive suficiente pentru înlăturarea

prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal.

Recurenta a susținut că

instanța de fond a reținut considerente străine de cauză și nu a făcut minime

motivări încălcând dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Totodată, susține

recurenta că principalul aspect de expertiză extrajudiciară efectuat într-un

dosar penal la care aceasta nu a fost convocată iar în ceea ce privește diferența

de sume dintre decizia de impunere nr. 727 din 30 iunie 2010 și titlul executoriu

nr. 92485 din 09 august 2010, apreciază că aceste neconcordanțe sunt determinate

de efectuarea unor plăți de către reclamantă.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

Intimata SC F. SRL

Galați a formulat întâmpinare, răspunzând punctual criticilor formulate de

recurentă și solicitând menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Examinând sentința prin

prisma criticilor formulat, a dispozițiilor legale incidente în cauză, cât și în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție

rețin că recursul formulat în cauză este nefondat.

În privința motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct.5 și pct. 7 C. proc. civ. se constată că susținerile

recurentei sunt nefondate instanța de fond reținând și motivând sentința atacată

în raport cu probatoriul administrat în cauză cu respectarea dispozițiilor art.

261 pct. 5 C. proc. civ.

În privința aplicării

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instanța de control judiciar constată

că judecătorul fondului a examinat cu atenție îndeplinirea celor două condiții cerute

de Legea nr. 554/2004 și a concluzionat corect că se impune suspendarea executării

deciziei de impunere nr. 727 din 30 iunie 2010 emisă de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Galați.

Într-adevăr actul

administrativ fiscal se bucură de prezumția de legalitate și de veridicitate și

este supus regulii executării imediate și din oficiu, fiind necesar ca pentru înlăturarea

acestei reguli, la cererea părții interesate, instanța să se raporteze la

probatoriul administrat în fiecare caz în parte și ca acest probatoriu să ofere

suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate.

Conform art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 întreruperea temporară a efectelor unui act

administrativ este o măsură de excepție ce poate opera numai dacă sunt

îndeplinite cumulativ două condiții: existența cazului justifica și prevenirea unei

pagube iminente, astfel cum sunt definite de legiuitor prin art. 2 alin. (1)

lit. t) și ș) din actul normativ în discuție.

În speță, instanța a

procedat în spiritul textelor legale incidente, raportându-se la probatoriul

administrat.

Condiția existenței

cazului bine justificat a fost considerată îndeplinită întrucât din concluziile

raportului de expertiză judiciară în dosarul nr. 5050/P/2010 s-a reținut că nu

a fost stabilit nici un prejudiciu din calcularea declararea și virarea impozitelor

și a contribuțiilor sociale aferente veniturilor salariale pentru forța de

muncă ce a participat la realizarea manoperei.

Totodată, instanța de

fond a reținut îndeplinirea acestei condiții și din diferența existentă între

sumele stabilite prin decizia de impunere a cărei suspendare a executării s-a solicitat

și titlul de impunere emis în baza acesteia.

Și în privința

condiției pagubei iminente ce s-ar produce prin executarea actului

administrativ contestat abordarea judecătorului fondului este corectă față de

cuantumul considerabil al debitului reținut în sarcina reclamantei cât și de iminența

executării acestuia anterior examinării legalității actului atacat și având în

vedere consecințele greu de înlăturat asupra activității economice a acesteia.

Prin raționamentul

său, fără a prejudicia fondul judecătorul fondului a stabilit că împrejurări

legate de starea de fapt și de drept creează îndoieli serioase asupra

legalității actului a cărei suspendare s-a cerut.

Soluția pronunțată

este în acord cu principiile cuprinse în Recomandarea nr. R(89)8 a Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei către statele membre privind protecția provizorie

în materie de contencios administrativ, potrivit cărora măsurile de protecție provizorie

pot fi îndeosebi acordate dacă executarea actului administrativ este de natură

să cauzeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate și sub condiția

existenței unui caz prima facie împotriva validității actului respectiv.

Astfel fiind,

reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, văzând și dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Galați împotriva

sentinței nr. 77 din 15 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2011.