ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4163/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 150 din 04 iunie 2010,

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea

de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL; a dispus suspendarea executării

raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 07 mai 2010 și a deciziei de

impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția

fiscală din 07 mai 2010 emise de A.N.A.F. - D.G.F.P. Brăila - Activitatea de Inspecție

Fiscală, până la soluționarea în fond a cauzei.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada respectării procedurii

prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, la dosar fiind atașată contestația

adresată Ministerului Economiei și Finanțelor - A.N.A.F. - D.G.F.P. Brăila.

De asemenea, din înscrisurile

depuse a rezultat că, în prezent, reclamanta are în derulare patru contracte comerciale

în care are calitatea de antreprenor, valoarea acestor contracte fiind de aproximativ

5 milioane de euro, șase credite bancare în valoare de peste 12.000.000 RON, ratele

fiind de aproximativ 270.000 RON/lună, peste 30 contracte de leasing financiar pentru

achiziționarea de autovehicule, cu rate în valoare de aproximativ 530.000 RON/lună.

În privința pagubei iminente,

instanța de fond a apreciat că executarea pornită împotriva reclamantei în baza

actelor administrative contestate este de natură a-i produce prejudicii iremediabile,

putând atrage starea de încetare de plată prin blocajul comercial și financiar generat

și implicit, intrarea în faliment.

În cauza dedusă judecății,

fără a prejudeca fondul, instanța a apreciat că este îndeplinită și condiția cazului

bine justificat, împrejurările legate de starea de fapt și de drept invocate fiind

de natură a crea îndoieli asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre

fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

Împotriva hotărârii instanței

de fond, pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Brăila - Activitatea de Inspecție Fiscală a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin cererea de recurs

a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., arătându-se că în mod greșit și fără a fi susținută de probatoriul administrat

cererea intimatei-reclamante de suspendare a executării actelor administrative a

fost admisă, în realitate nefiind îndeplinite cele două condiții prevăzute de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și anume existența cazului bine justificat

și a pagubei iminente.

S-a precizat că actele

administrative au fost emise cu respectarea O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

și că, în cauză, nu a fost răsturnată de către intimată prezumția de legalitate

și veridicitate de care se bucură astfel de acte pentru a interveni măsura de excepție

a suspendării executării lor. În acest sens s-a amintit că jurisprudența Înaltei

Curți de Casație și Justiție este constantă în materie, statuându-se că suspendarea

executării actelor administrative constituie o situație de excepție care intervine

în limitele și în condițiile reglementate prin lege.

Examinând cauza prin prisma

criticilor aduse de recurentă și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru modificarea/casarea

sentinței atacate.

După cum în mod clar doctrina

juridică în materie a stabilit, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate

și de veridicitate, fiind supus regulii executării imediate și din oficiu, fiind

necesar ca pentru înlăturarea acestei reguli, la cererea părții interesate, instanța

să se raporteze la probatoriul administrat în fiecare caz în parte și ca acest probatoriu

să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, întreruperea temporară a efectelor

unui act administrativ este o măsură de excepție ce poate opera numai dacă sunt

îndeplinite cumulativ două condiții: existența cazului bine justificat și pentru

prevenirea unei pagube iminente.

Cele două sintagme care

se identifică cu cele două condiții legale sunt definite de art. 2 alin. (1)

lit. t) și lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Verificarea îndeplinirii

celor două cerințe presupune efectuarea unei cercetări sumare a aparenței dreptului.

În cauza de față, judecătorul

fondului a procedat în spiritul textelor legale indicate mai înainte, raportându-se

în mod evident la probatoriul administrat, așa cum se poate lesne observa din actele

dosarului.

De altfel, în considerentele

sentinței recurate, prezentate rezumativ mai înainte, sunt arătate argumentatele

și înscrisurile depuse de reclamant în susținerea cererii de suspendare formulată

în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Analiza acestor documente

din perspectiva art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din actul normativ a condus la concluzia

corectă că ambele condiții impuse de legiuitor sunt îndeplinite pentru aplicarea

până la soluționarea în fond a cauzei a măsurii de excepție a suspendării executării

raportului de inspecție fiscală din 07 mai 2010 și a deciziei de impunere privind

obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală din 07

mai 2010 emise de A.N.A.F. - D.G.F.P. Brăila - Activitatea de Inspecție Fiscală.

Criticile recurentei-pârâte

nu aduc elemente de natură a pronunța o soluție contrară celei adoptate, constituindu-se

doar în afirmații cu caracter general și cu o explicitare a noțiunii de act administrativ.

Mai mult, judecătorul

fondului subliniază că, fără a prejudeca fondul, împrejurările legate de starea

de fapt și de drept creează îndoieli serioase asupra legalității actelor a căror

suspendare s-a cerut de către SC A. SRL.

Nu în ultimul rând, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că abordarea instanței de fond este în acord

cu principiile cuprinse în Recomandarea nr. R (89)8 a Comitetului de Miniștri al

Consiliului Europei către statele membre privind protecția provizorie în materie

de contencios administrativ.

Potrivit Recomandării,

măsurile de protecție provizorie (care în speță îmbracă forma suspendării executării)

pot fi îndeosebi acordate dacă executarea actului administrativ este de natură să

cauzeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței

unui caz prima facie împotriva validității actului respectiv.

Aplicarea unei astfel

de măsuri nu influențează în niciun fel decizia ce urmează a fi luată de instanța

sesizată pentru contestarea, pe fond, a actului administrativ respectiv.

Mai mult, jurisprudența

Înaltei Curți de Casație și Justiție la care recurenta face trimitere trebuie privită

în funcție de specificitatea fiecărui demers judiciar în parte, astfel că nu poate

influența în niciun fel soluția pronunțată în cauza de față.

În acest context, văzând

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, modificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.N.A.F. - D.G.F.P. Brăila împotriva sentinței civile nr. 150 din 04 iunie 2010

a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2010.