ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4974/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC G.A.I. SRL București a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere

nr. 25896 din 15 ianuarie 2010 până la pronunțarea instanței asupra fondului.

În motivarea cererii se

arată că prin raportul de inspecție fiscală s-a stabilit de plată către bugetul

de stat suma de 1.949.633 RON și s-a solicitat suspendarea pentru că sunt îndeplinite

condițiile:

- a fost sesizată autoritatea

publică emitentă care a emis actul cu plângerea prealabilă;

- există un caz bine justificat;

- există o pagubă iminentă

ce trebuie prevenită.

Cazul bine justificat

Referitor la cazul bine

justificat s-a invocat faptul că în luna iulie 2009 s-au instituit măsuri asigurătorii

pentru o obligație fiscală de 6.000.000 RON, iar ulterior a fost redusă la 1,9 milioane

RON.

Baza impozabilă, impozitul

pe profit și TVA-ul provin din relația societății G.A. cu un alt agent economic

SC C., considerat inactiv, motiv pentru care au fost anulate toate tranzacțiile

dintre cei doi agenți economici.

Dacă în urma contestației

se va recunoaște valabilitatea tranzacțiilor dintre C. și G.A. se invocă faptul

că suma de plată se va diminua cu 1,2 milioane RON.

Paguba iminentă

În ceea ce privește paguba

iminentă se arată că poprirea conturilor și executarea silită a imobilelor vor bloca

activitatea firmei și vor duce la faliment.

Societatea este la zi

cu plata datoriilor către stat, dar are și 3 contracte de leasing în derulare.

fond

Prin sentința civilă

nr. 67 din 2 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă cererea de suspendare și s-a dispus suspendarea deciziei

de impunere nr. 25896 din 15 ianuarie 2010 până la soluționarea pe fond a contestației.

În motivarea soluției

s-a arătat că reclamanta a făcut dovada întocmirii condițiilor de admisibilitate

a cererii sale, respectiv a cazului bine justificat și a existenței unei pagube

iminente.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs D.G.F.P. Brăila considerând-o nelegală și netemeinică.

În motivele de recurs

se arată că sentința atacată nu a fost motivată temeinic în fapt și în drept, iar

simpla enumerare a acestor considerente cu caracter general este valabilă pentru

toate firmele, ceea ce ar conduce la o excepție a acestora de urmărire silită a

datoriilor la bugetul de stat la simpla lor cerere.

Se consideră că practica

instanței supreme și a Curții Constituționale a stabilit că actul administrativ

se bucură de prezumția de legalitate, iar suspendarea executării actului constituie

o situație de excepție.

Mai mult, actul administrativ

atacat nu a fost pus în executare de către recurentă, că s-au dispus numai măsuri

asigurătorii, deci nu poate exista un caz bine justificat și nici posibilitatea

producerii unei pagube iminente.

Faptul că reclamanta are

salariați și contracte în derulare nu reprezintă un caz bine justificat și nici

nu probează o pagubă iminentă.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea hotărârii atacate și pe fond respingerea cererii ca nefondată.

Intimata SC G.A.I. SRL

(fostă G.A.) a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.

S-a depus la dosar copia

sentinței nr. 1010/FCA din 17 decembrie 2009 a Tribunalului Brăila, secția comercială,

contencios administrativ, copia deciziei nr. 1624 din 7 septembrie 2010 a Curții

de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 184 din

1 iunie 2010 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin care s-a soluționat

plângerea administrativă, practică judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, în materia suspendării actelor administrativ

fiscale.

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Într-adevăr actul administrativ

unilateral cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el

însuși titlu executoriu.

Suspendarea actului administrativ,

ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă

o situație de excepție de la regula executării din oficiu a acestuia.

În temeiul art. 15 din

Legea nr. 554/2004, suspendarea actului administrativ se poate solicita și prin

cererea adresată instanței competente pentru anularea actului atacat, dar dacă sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, cazul

bine justificat și paguba iminentă.

La această reglementare

cu caracter general se adaugă, în materia suspendării executării actului administrativ

fiscal și prevederile art. 215 C. proc. fisc. care instituie obligativitatea plății

unei cauțiuni.

„Cazul bine justificat”

este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate

de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ.

În speță, această condiție

este îndeplinită pentru că reclamanta a invocat motive de nelegalitate ale actelor

atacate.

În cadrul cererii de suspendare

nu se poate face o analiză a acestor motive pentru că ele vor fi analizate de instanța

care verifică legalitatea actului contestat, dar în cazul suspendării textul legii

cere ca împrejurările de fapt și de drept să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ.

„Paguba iminentă”, cea

de-a doua condiție cerută de lege pentru a se dispune suspendarea executării unui

act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată,

ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă

gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În cauză s-a dovedit că

este îndeplinită și această condiție pentru că prin poprirea conturilor, prin executarea

silită a imobilelor se poate bloca activitatea firmei.

Pentru a preveni producerea

unor asemenea consecințe se impune suspendarea actului administrativ final până

la soluționarea pe fond a contestației.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la

art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. a județului Brăila împotriva sentinței civile nr. 67 din 2 martie 2010

a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2010.