ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4974/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC G.A.I. SRL București a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr. 25896 din 15 ianuarie 2010 până la pronunțarea instanței asupra fondului. În motivarea cererii se arată că prin raportul de inspecție fiscală s-a stabilit de plată către bugetul de stat suma de 1.949.633 RON și s-a solicitat suspendarea pentru că sunt îndeplinite condițiile: - a fost sesizată autoritatea publică emitentă care a emis actul cu plângerea prealabilă; - există un caz bine justificat; - există o pagubă iminentă ce trebuie prevenită.

Cazul bine justificat Referitor la cazul bine justificat s-a invocat faptul că în luna iulie 2009 s-au instituit măsuri asigurătorii pentru o obligație fiscală de 6.000.000 RON, iar ulterior a fost redusă la 1,9 milioane RON. Baza impozabilă, impozitul pe profit și TVA-ul provin din relația societății G.A. cu un alt agent economic SC C., considerat inactiv, motiv pentru care au fost anulate toate tranzacțiile dintre cei doi agenți economici. Dacă în urma contestației se va recunoaște valabilitatea tranzacțiilor dintre C. și G.A. se invocă faptul că suma de plată se va diminua cu 1,2 milioane RON. Paguba iminentă În ceea ce privește paguba iminentă se arată că poprirea conturilor și executarea silită a imobilelor vor bloca activitatea firmei și vor duce la faliment.

Societatea este la zi cu plata datoriilor către stat, dar are și 3 contracte de leasing în derulare. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 67 din 2 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de suspendare și s-a dispus suspendarea deciziei de impunere nr. 25896 din 15 ianuarie 2010 până la soluționarea pe fond a contestației. În motivarea soluției s-a arătat că reclamanta a făcut dovada întocmirii condițiilor de admisibilitate a cererii sale, respectiv a cazului bine justificat și a existenței unei pagube iminente. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D.G.F.P. Brăila considerând-o nelegală și netemeinică.

În motivele de recurs se arată că sentința atacată nu a fost motivată temeinic în fapt și în drept, iar simpla enumerare a acestor considerente cu caracter general este valabilă pentru toate firmele, ceea ce ar conduce la o excepție a acestora de urmărire silită a datoriilor la bugetul de stat la simpla lor cerere. Se consideră că practica instanței supreme și a Curții Constituționale a stabilit că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, iar suspendarea executării actului constituie o situație de excepție. Mai mult, actul administrativ atacat nu a fost pus în executare de către recurentă, că s-au dispus numai măsuri asigurătorii, deci nu poate exista un caz bine justificat și nici posibilitatea producerii unei pagube iminente.

Faptul că reclamanta are salariați și contracte în derulare nu reprezintă un caz bine justificat și nici nu probează o pagubă iminentă. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și pe fond respingerea cererii ca nefondată. Intimata SC G.A.I. SRL (fostă G.A.) a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului. S-a depus la dosar copia sentinței nr. 1010/FCA din 17 decembrie 2009 a Tribunalului Brăila, secția comercială, contencios administrativ, copia deciziei nr. 1624 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 184 din 1 iunie 2010 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin care s-a soluționat plângerea administrativă, practică judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în materia suspendării actelor administrativ fiscale.

4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Într-adevăr actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu. Suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu a acestuia. În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea actului administrativ se poate solicita și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea actului atacat, dar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, cazul bine justificat și paguba iminentă.

La această reglementare cu caracter general se adaugă, în materia suspendării executării actului administrativ fiscal și prevederile art. 215 C. proc. fisc. care instituie obligativitatea plății unei cauțiuni. „Cazul bine justificat” este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În speță, această condiție este îndeplinită pentru că reclamanta a invocat motive de nelegalitate ale actelor atacate. În cadrul cererii de suspendare nu se poate face o analiză a acestor motive pentru că ele vor fi analizate de instanța care verifică legalitatea actului contestat, dar în cazul suspendării textul legii cere ca împrejurările de fapt și de drept să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

„Paguba iminentă”, cea de-a doua condiție cerută de lege pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. În cauză s-a dovedit că este îndeplinită și această condiție pentru că prin poprirea conturilor, prin executarea silită a imobilelor se poate bloca activitatea firmei. Pentru a preveni producerea unor asemenea consecințe se impune suspendarea actului administrativ final până la soluționarea pe fond a contestației. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc.

civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a județului Brăila împotriva sentinței civile nr. 67 din 2 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.