ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 914/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 10 februarie 2003, SC P.

SA Brăila a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brăila, să se dispună

anularea parțială a deciziei nr. 2 din 16 ianuarie 2003, emisă de primul pârât,

precum și a notei de constatare nr. K 729 din 21 noiembrie 2002, întocmită de

pârâta secundă, ca nelegale.

Pe cale de consecință, a cerut

exonerarea sa de plata sumei de 3.497.575 lei, reprezentând majorări de

întârziere aferente creditelor fără dobândă, acordată de F.P.S., din fondul de

redresare financiară.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin sentința civilă nr. 247 din 29 martie 2001, rămasă irevocabilă,

Tribunalul Brăila, secția comercială, a admis în parte acțiunea formulată de

A.P.A.P.S., stabilind în sarcina sa, obligația de plată a sumei de

1.811.000.000 lei, cu titlu de credite nerambursate, plus 181.100.000 lei

penalități de întârziere.

Urmare a contestației depuse, prin

decizia nr. 2/2003, Ministerul Finanțelor Publice a înlăturat măsura obligării

societății, în ce privește suma de 2.329.631.425 lei, dar a menținut obligația

de plată pentru majorările de întârziere în suma de 3.497.038.575 lei

(calculate pe perioada septembrie 1999 – 30 iunie 2002).

Nelegalitatea actului jurisdicțional

rezultă și din modul în care A.P.A.P.S. a înțeles să pună în executare

hotărârea judecătorească. Este vorba de executarea silită numai pentru suma de

1.992.100.000 lei, din care 1.811.000.000 lei cu titlu de rate scadente și

181.100.000 lei, penalități de 10%, plus diferența de actualizare în raport cu

inflația.

în opinia reclamantei, prevederile

legale invocate de minister sunt aplicabile doar titlurilor executorii fiscale,

neputând fi extinse printr-o dispoziție administrativă asupra titlurilor

executorii obținute în cadrul unor litigii soluționate de instanțele

judecătorești.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 45/F din 14

aprilie 2003, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Instanța a reținut că o atare

soluție se impune, întrucât din actul de control financiar din 21 noiembrie

2002, rezultă că s-au calculat, începând cu luna septembrie 1999 și până la 25

aprilie 2001 (data la care a rămas irevocabilă sentința civilă nr. 247 /2001 a

Tribunalului Brăila), aceleași penalități pentru care s-a stabilit cu

autoritate de lucru judecat, care este valoarea datorată.

În același act, suma de

5.498.881.425 lei reprezintă penalități de întârziere, iar în decizia

ministerială nr. 2/2003, suma de 3.497.038.575 lei, reținută ca fiind datorată

de către reclamantă, reprezintă majorări de întârziere.

Hotărârea a fost atacată cu recurs,

de ambii pârâți.

Recurenții au susținut că în mod

greșit curtea de apel a admis acțiunea, deoarece majorările de întârziere în

sumă de 3.497.038.575 lei au fost calculate în sarcina societății comerciale

reclamante, pentru perioada 1 octombrie 1999 - 30 iunie 2002, care este

ulterioară perioadei reținute prin sentința civilă nr. 247 din 29 martie 2001.

Că în realitate, diferența de majorări de întârziere aferente creditelor fără

dobândă utilizate pentru plata energiei electrice și a gazelor naturale,

nerambursate, este datorată de agentul economic, așa cum s-a apreciat prin

decizia de soluționare ce constituie actul administrativ-jurisdicțional.

În același sens, recurenta a făcut

referire la prevederile art. 13 din O.G. nr. 11/1996, Anexa nr. 1, cap. II.

lit. b) din H.G. nr. 318/1995 și la cele cuprinse în O.G. nr. 53/2002.

Critica este întemeiată.

Sumele de bani acordate reclamantei

SC P. SA Brăila, cu titlu de credite fără dobândă, din fondul de redresare

financiară, au caracterul unor obligații bugetare și nerambursarea lor în

termenele legale, generează majorări de întârziere, conform art. 13 din O.G.

nr. 11/1996, privind executarea creanțelor bugetare.

Prin sentința civilă nr. 247 din 29

martie 2001, Tribunalul Brăila, secția comercială, a admis acțiunea introdusă

de reclamanta A.P.A.P.S. și a obligat societatea comercială, la plata sumei de

1.811.000.000 lei, penalități de întârziere.

Aceste penalități s-au referit la

perioada 20 decembrie 1995 (data de scadență, a primei cote de rambursat) – 31

august 1999, iar prin decizia nr. 2 din 16 ianuarie 2003, Ministerul Finanțelor

Publice a luat în considerare hotărârea irevocabilă a instanței de judecată,

admițând contestația formulată de agentul economic, pentru suma de

2.148.531.425 lei.

În prezentul litigiu, organul de

control financiar a calculat majorări de întârziere datorate de aceeași

societate comercială, dar nu în baza convenției încheiată cu A.P.A.P.S., ci

potrivit art. 13 din O.G. nr. 11/1996, a dispozițiilor cuprinse în O.G. nr.

13/1995, O.G. nr. 53/2002, precum și a celor din H.G. nr. 318/1995.

Penalitățile de întârziere au fost

stabilite pentru perioada 1 septembrie 1999 - 30 iunie 2002, care este

ulterioară perioadei reținute în sentința civilă irevocabilă a instanței

comerciale.

Prin urmare, nu se poate face nici o

legătură între sancțiunea aplicată reclamantei prin sentința respectivă, de

obligare la restituirea creditelor nerambursate și a penalităților de

întârziere, pe de o parte și majorările de întârziere calculate ulterior de

către organul financiar, pe de altă parte.

Aceste majorări nu au natura unor

sancțiuni care izvorăsc din contractul privind acordarea de credit fără dobândă

din fondul de redresare financiară, ci au un regim juridic diferit, instituit

printr-o reglementare specială, anume prin O.G. nr. 11/1996, privind executarea

creanțelor bugetare.

Potrivit art. 13 din acest act

normativ, orice obligație bugetară neachitată la scadență, generează plata unor

majorări de întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu

ziua imediat următoare scadentei obligației bugetare, până la data realizării

sumei datorate, inclusiv.

Rezultă din considerentele expuse în

cele ce preced, că instanța de fond nu a reținut în mod corect starea de fapt

și de asemenea, a făcut o aplicare greșită a normelor legale aplicabile în

cauză.

Pentru justa soluționare a

litigiului, urmează a se admite recursul declarat de pârâți și a fi modificată

sentința, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Văzând și dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Brăila, în nume propriu și în numele

Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 45/F din 14

aprilie 2003 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ.

Modifică sentința atacată și în

fond, respinge acțiunea reclamantei SC P. SA Brăila, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 martie 2004.