ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 914/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 10 februarie 2003, SC P. SA Brăila a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brăila, să se dispună anularea parțială a deciziei nr. 2 din 16 ianuarie 2003, emisă de primul pârât, precum și a notei de constatare nr. K 729 din 21 noiembrie 2002, întocmită de pârâta secundă, ca nelegale. Pe cale de consecință, a cerut exonerarea sa de plata sumei de 3.497.575 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente creditelor fără dobândă, acordată de F.P.S., din fondul de redresare financiară.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 247 din 29 martie 2001, rămasă irevocabilă, Tribunalul Brăila, secția comercială, a admis în parte acțiunea formulată de A.P.A.P.S., stabilind în sarcina sa, obligația de plată a sumei de 1.811.000.000 lei, cu titlu de credite nerambursate, plus 181.100.000 lei penalități de întârziere. Urmare a contestației depuse, prin decizia nr. 2/2003, Ministerul Finanțelor Publice a înlăturat măsura obligării societății, în ce privește suma de 2.329.631.425 lei, dar a menținut obligația de plată pentru majorările de întârziere în suma de 3.497.038.575 lei (calculate pe perioada septembrie 1999 – 30 iunie 2002). Nelegalitatea actului jurisdicțional rezultă și din modul în care A.P.A.P.S.

a înțeles să pună în executare hotărârea judecătorească. Este vorba de executarea silită numai pentru suma de 1.992.100.000 lei, din care 1.811.000.000 lei cu titlu de rate scadente și 181.100.000 lei, penalități de 10%, plus diferența de actualizare în raport cu inflația. în opinia reclamantei, prevederile legale invocate de minister sunt aplicabile doar titlurilor executorii fiscale, neputând fi extinse printr-o dispoziție administrativă asupra titlurilor executorii obținute în cadrul unor litigii soluționate de instanțele judecătorești. Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 45/F din 14 aprilie 2003, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Instanța a reținut că o atare soluție se impune, întrucât din actul de control financiar din 21 noiembrie 2002, rezultă că s-au calculat, începând cu luna septembrie 1999 și până la 25 aprilie 2001 (data la care a rămas irevocabilă sentința civilă nr. 247 /2001 a Tribunalului Brăila), aceleași penalități pentru care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, care este valoarea datorată. În același act, suma de 5.498.881.425 lei reprezintă penalități de întârziere, iar în decizia ministerială nr. 2/2003, suma de 3.497.038.575 lei, reținută ca fiind datorată de către reclamantă, reprezintă majorări de întârziere. Hotărârea a fost atacată cu recurs, de ambii pârâți.

Recurenții au susținut că în mod greșit curtea de apel a admis acțiunea, deoarece majorările de întârziere în sumă de 3.497.038.575 lei au fost calculate în sarcina societății comerciale reclamante, pentru perioada 1 octombrie 1999 - 30 iunie 2002, care este ulterioară perioadei reținute prin sentința civilă nr. 247 din 29 martie 2001. Că în realitate, diferența de majorări de întârziere aferente creditelor fără dobândă utilizate pentru plata energiei electrice și a gazelor naturale, nerambursate, este datorată de agentul economic, așa cum s-a apreciat prin decizia de soluționare ce constituie actul administrativ-jurisdicțional. În același sens, recurenta a făcut referire la prevederile art. 13 din O.G.

nr. 11/1996, Anexa nr. 1, cap. II. lit. b) din H.G. nr. 318/1995 și la cele cuprinse în O.G. nr. 53/2002. Critica este întemeiată. Sumele de bani acordate reclamantei SC P. SA Brăila, cu titlu de credite fără dobândă, din fondul de redresare financiară, au caracterul unor obligații bugetare și nerambursarea lor în termenele legale, generează majorări de întârziere, conform art. 13 din O.G. nr. 11/1996, privind executarea creanțelor bugetare. Prin sentința civilă nr. 247 din 29 martie 2001, Tribunalul Brăila, secția comercială, a admis acțiunea introdusă de reclamanta A.P.A.P.S. și a obligat societatea comercială, la plata sumei de 1.811.000.000 lei, penalități de întârziere.

Aceste penalități s-au referit la perioada 20 decembrie 1995 (data de scadență, a primei cote de rambursat) – 31 august 1999, iar prin decizia nr. 2 din 16 ianuarie 2003, Ministerul Finanțelor Publice a luat în considerare hotărârea irevocabilă a instanței de judecată, admițând contestația formulată de agentul economic, pentru suma de 2.148.531.425 lei. În prezentul litigiu, organul de control financiar a calculat majorări de întârziere datorate de aceeași societate comercială, dar nu în baza convenției încheiată cu A.P.A.P.S., ci potrivit art. 13 din O.G. nr. 11/1996, a dispozițiilor cuprinse în O.G. nr. 13/1995, O.G. nr. 53/2002, precum și a celor din H.G. nr. 318/1995. Penalitățile de întârziere au fost stabilite pentru perioada 1 septembrie 1999 - 30 iunie 2002, care este ulterioară perioadei reținute în sentința civilă irevocabilă a instanței comerciale.

Prin urmare, nu se poate face nici o legătură între sancțiunea aplicată reclamantei prin sentința respectivă, de obligare la restituirea creditelor nerambursate și a penalităților de întârziere, pe de o parte și majorările de întârziere calculate ulterior de către organul financiar, pe de altă parte. Aceste majorări nu au natura unor sancțiuni care izvorăsc din contractul privind acordarea de credit fără dobândă din fondul de redresare financiară, ci au un regim juridic diferit, instituit printr-o reglementare specială, anume prin O.G. nr. 11/1996, privind executarea creanțelor bugetare. Potrivit art. 13 din acest act normativ, orice obligație bugetară neachitată la scadență, generează plata unor majorări de întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare scadentei obligației bugetare, până la data realizării sumei datorate, inclusiv.

Rezultă din considerentele expuse în cele ce preced, că instanța de fond nu a reținut în mod corect starea de fapt și de asemenea, a făcut o aplicare greșită a normelor legale aplicabile în cauză. Pentru justa soluționare a litigiului, urmează a se admite recursul declarat de pârâți și a fi modificată sentința, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată. Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brăila, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 45/F din 14 aprilie 2003 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantei SC P. SA Brăila, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.