ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1003/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

775 din 2 mai 2001, la Curtea de Apel Galați, S.N.P. P. SA, sucursala P. Brăila

a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția

Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a județului Brăila,

desființarea deciziei nr. 389/2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice,

obligarea ambelor pârâte la acordarea facilității prevăzută de O.U.G. nr.

163/2000 în art. 4 alin. (2), respectiv scutirea de plata sumei de

1.991.523.605 lei, reprezentând majorări de întârziere pentru neplata în termen

a taxei pentru activitatea de exploatare a resurselor minerale, drept

recunoscut prin art. 4 alin. (2) al O.U.G. nr. 163/2000 și exonerarea de plata

sumei de 1.991.523 lei, majorări întârziere, conform procesului-verbal nr.

20712/2001, încheiat de Garda Financiară, secția Brăila.

Prin procesul-verbal nr. 20712/2001,

Garda Financiară, secția Brăila, a reținut obligația agentului economic, de a

plăti suma de 1.991.523.605 lei, majorări de întârziere la plata taxei pe

activitatea de exploatare a resurselor minerale, stabilită la o cotă de 3% din

valoarea producției realizate, aferentă anului 1999, conform art. 29 din Legea

nr. 134/1995.

Prin obiecțiunile formulate la actul

de control, sucursala P. Brăila nu a contestat legalitatea sumei menționate cu

titlul de majorări de întârziere, ci obligația stabilită în sarcina sa, de a

plăti această sumă, susținere motivată de plata debitului taxă, anterior

intrării în vigore a O.U.G. nr. 163/2000.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 201 din 17

septembrie 2001, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA,

sucursala P. Brăila, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice

și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a

județului Brăila și a anulat decizia nr. 389 din 29 martie 2001 a Ministerului

Finanțelor Publice, exonerând reclamanta de plata sumei în litigiu.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Brăila, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând, în esență, că reclamanta nu a îndeplinit cumulativ cele 3 condiții

menționate în art. 2 din O.U.G. nr. 163/2000, respectiv nu a depus în termen,

la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brăila, situația

majorărilor de întârziere calculate și neplătite, pe feluri de impozite și taxe

sau alte venituri ale bugetului de stat, în care să fie incluse și majorările

aferente taxei în discuție, obligație prevăzută imperativ în art. 15 alin. (1)

din O.U.G. nr. 163/2000, motiv pentru care nu poate să beneficieze de

facilitățile prevăzute de O.U.G. nr. 163/2000.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile

legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin acțiune, reclamanta a contestat

și procesul-verbal întocmit la 22 ianuarie 2001 de Garda Financiară, secția

Brăila, prin care s-a stabilit obligația S.N.P. P. SA, sucursala P. Brăila, de

a plăti suma de 1.991.523.605 le,i majorări de întârziere, la plata taxei pe

activitatea de exploatare a resurselor minerale, stabilită la cotă de 3% din

valoarea producției realizate, aferentă anului 1999, conform art. 29 din Legea

nr. 134/1995.

Or, acest act administrativ care a

fost atacat de reclamantă și anulat implicit în instanță, trebuia analizat și

discutat în contradictoriu și cu autoritatea emitentă, nu numai cu Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Brăila și cu Ministerul Finanțelor

Publice.

Instanța de fond a soluționat

acțiunea reclamantei, numai în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Brăila și cu Ministerul Finanțelor Publice, omițând să

asigure, participarea în calitate de pârâtă a Gărzii Financiare, secția Brăila,

deși aceasta a întocmit procesul-verbal contestat și deci, are legitimare

procesuală pasivă.

Este real că principiul disponibilității

presupune dreptul părții interesate de a introduce sau nu, acțiune civilă și

evident, de a chema în judecată sau nu, persoana vinovată de încălcarea

dreptului subiectiv, dar acest principiu nu poate funcționa pe de-a-ntregul,

într-un proces diriguit de norme de drept public, ca cele de față, în care

obiectul acțiunii îl constituie anularea unui act juridic administrativ, emis

de o anumită autoritate publică, în cadrul unei competențe proprii, ce ar putea

fi anulat fără participarea acestei autorități la proces.

În consecință, sentința atacată este

nelegală, urmând ca recursul să fie admis, casată sentința și trimisă cauza

spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Cu ocazia soluționării cauzei, în

contradictoriu cu toate părțile ce au legitimare procesuală în cauză, instanța

urmează a analiza și pune în discuția părților, criticile formulate prin

recurs, inclusiv obiecțiunile formulate de Garda Financiară, secția Brăila, la

raportul de expertiză judiciară financiar-contabilă, întocmit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Brăila, împotriva sentinței civile nr. 201 din 17 septembrie 2001 a

Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 martie 2003.