ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5441/2005

Asupra recursurile de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

10 decembrie 2004, reclamanții M.G., V.V., L.R.E., M.E.E., N.S., D.L., D.T.T.,

M.D., G.C., N.I.A., A.I., M.I., S.E.A., S.V., S.L., D.C.M., M.I., L.S., C.M.,

S.T.O., V.Va., S.M.S., O.O., H.F., O.M., P.M., G.A.G., Z.I.M., Ț.A., D.G.,

J.T., P.I., Ș.L. și A.N. au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Procurorul general și Ministerul

Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând

obligarea primului pârât la restituirea sumelor de bani reținute în mod nelegal

pe perioada 1 iulie 2002 - 20 septembrie 2004, la zi, ca urmare a

neîndeplinirii cotei procentuale de reducere a impozitului potrivit art. 109

alin. (1) din Legea nr. 92/1992, în raport cu clasa acordată prin distincțiile

intitulate „Meritul Judiciar”, aplicarea coeficientului de inflație defalcat pe

fiecare lună și a dobânzii legale prevăzute de Codul de procedură fiscală, până

la stingerea definitivă a datoriilor, obligarea ordonatorului principal de

credite, Ministerul Finanțelor Publice să includă în bugetul pe anul 2005,

sumele necesare plății; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că le-au fost conferite distincțiile „Meritul Judiciar”, potrivit

art. 109 din Legea nr. 92/1992, însă aceste prevederi au fost abrogate prin

O.G. nr. 73/1999, act normativ ce a fost abrogat prin O.G. nr. 7/2001.

Ulterior, O.G. nr. 73/1999 a fost

respinsă prin Legea nr. 206/2002, repunând în vigoare prevederile art. 109 din

Legea nr. 92/1992, potrivit excepției prevăzute la art. 63 alin. (3) din Legea

nr. 189/2004.

Prin sentința civilă nr. 637/2005, a

Tribunalului București, secția a VIII-a, s-a declinat competența materială în

favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

avându-se în vedere dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., litigiul fiind

calificat ca fiind de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1184/2005, a respins

acțiunea, ca inadmisibilă, reținând că nu a fost îndeplinită procedura

prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recursuri în termen, reclamanții și Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București.

În motivarea recursurilor s-a

arătat, în esență, că obiectul acțiunii privește în fapt diferențe ale unor

drepturi salariale provenite din reducerea cotei procentuale de impozit în

temeiul legii și competența aparține Tribunalului București, secția litigii de

muncă.

Verificând cauza, în funcție de

motivarea recursurilor în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea apreciază că recursurile sunt fondate.

Se constată că reclamanții pretind

prin acțiune plata unor drepturi salariale provenite din necalcularea corectă

de către autoritatea administrativă, cu care reclamanții se află în raport de

serviciu, a impozitului pe salariu, în condițiile în care printr-o lege

specială s-a stabilit reducerea acestuia.

Nu se contestă modul de stabilire a

drepturilor salariale pentru a fi aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 177/2002.

Nu sunt aplicabile nici dispozițiile

Legii nr. 29/1990, deoarece nu se contestă un act administrativ sau un refuz

nejustificat al pârâtului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr.

29/1990.

Drept urmare, se aplică dreptul

comun în materie, respectiv dispozițiile Codului muncii și în temeiul art. 2

lit. b) C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține

Tribunalului București, secția litigii de muncă.

Pe cale de consecință, recursurile

vor fi admise, hotărârea atacată va fi casată și cauza va fi trimisă, spre

soluționare, Tribunalului București, secția litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de M.G.,

V.V., L.R.E., M.E.E., N.S., D.L., D.T.T., M.D., G.C., N.I.A., A.I., M.I.,

S.E.A., S.V., S.L., D.C.M., M.I., L.S., C.M., S.T.O., V.Va., S.M.S., O.O.,

H.F., O.M., P.M., G.A.G., Z.I.M., Ț.A., D.G., J.T., P.I., Ș.L. și A.N.,

împotriva sentinței civile nr. 1184 din 20 iunie 2005 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului București, secția conflicte de

muncă și litigii de muncă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2005.