ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5827/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 7 decembrie 2004, reclamanții F.D., S.G. și P.C. au chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public, secția parchetelor militare, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor de bani reținute în mod ilegal, în perioada 1 august 2002 - la zi, rezultate din neaplicarea cotei procentuale de reducere a impozitului prevăzute de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, în raport cu clasa acordată fiecăruia, prin distincția „Meritul judiciar”; aplicarea coeficientului de inflație, defalcat pe fiecare lună, de la data reținerii și până la achitare, precum și a dobânzii legale; obligarea Ministerului Finanțelor Publice să includă în bugetul pe anul 2005, sumele necesare plății, așa cum au fost menționate.

Prin încheierea de ședință din 1 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins excepția de necompetență materială a instanței, invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând, ca incidente în cauză, dispozițiile art. 42 pct. 1 și 2 din O.U.G. nr. 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Prin sentința civilă nr. 1012 din 27 mai 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanți, considerând că aceștia nu au parcurs procedura prealabilă sesizării instanței, prevăzută de art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 177/2002. Împotriva încheierii din 1 aprilie 2005 și a sentinței nr. 1012/2005, pronunțate de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a declarat recurs, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. Recurentul a invocat nelegalitatea hotărârilor menționate care, în opinia sa, au fost date cu încălcarea competenței altei instanțe. În acest sens, s-a motivat că obiectul acțiunii reclamanților îl constituie restituirea unor sume de bani reținute cu titlu de impozit în mod greșit față de beneficiul reducerii de impozit, drept ce decurge dintr-o lege specială - Legea nr. 92/1992, și nu din norme fiscale derivând din codul fiscal sau O.U.G. nr. 177/2002. Recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente. Acțiunea reclamanților are ca obiect restituirea unor sume de bani reținute cu titlu de impozit pe perioada 1 august 2002 - la zi, prin neaplicarea cotei procentuale de reducere a impozitului prevăzut de art. 109 alin. (1) Legea nr. 92/1992, în raport cu clasa acordată prin distincțiile intitulate „Meritul judiciar”.

Ca atare, este evident că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002, întrucât reclamanții nu contestă stabilirea unor drepturi salariale în înțelesul și sensul normei legale menționate, ci faptul că impozitul le-a fost reținut în limita cotelor prevăzute de legea specială. De altfel, de reținut este și faptul că parte din sumele de bani a căror restituire se solicită, privesc o perioadă anterioară datei de 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 177/2002.

Astfel fiind, cum raportul juridic dedus judecății nu este un raport de drept fiscal, în cauză nefiind contestată o decizie de impunere în sensul Codului de procedură fiscală, ci un raport de muncă, chiar dacă nu se întemeiază pe un contract individual de muncă, suma rezultată din reducerea cotei procentuale a impozitului pe venit fiind un adaos la salariu, asemănător celorlalte sporuri, urmează a se reține ca fiind incidente dispozițiile dreptului comun, competența de soluționare fiind cea stabilită de art. 2 pct. 1 lit. b 1 ) C. proc. civ., coroborat cu art. 286 C. muncii. Văzând și dispozițiile art. 3 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva încheierii din 1 aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. 743/2005 și a sentinței civile nr. 1012 din 27 mai 2005, a Curții de Apel București, și trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Bacău. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2005.