ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4202/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4202/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
data de 18 noiembrie 2004, pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanții F.D., S.G.,
P.C., U.L., M.S. și S.M. au chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale,
Ministerul Finanțelor Publice și U.M. 02520, solicitând obligarea pârâților la
plata drepturilor bănești, reprezentând prima de concediu pe anii 2001, 2002,
2003 și 2004, actualizată cu rata inflației la data efectuării plății.
Tribunalul Bacău, secția
civilă, prin sentința nr. 126/D din 25 februarie 2005, a declinat competența de
soluționare a cauzei, privind pe reclamanții F.D., S.G. și P.C., la Curtea de Apel București și a reținut, spre soluționare, cererea celorlalți reclamanți.
În motivarea hotărârii s-a
reținut faptul că potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 42 alin. (2) din
O.U.G. nr. 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților,
competența soluționării cererilor magistraților și personalului auxiliar de
specialitate aparține Curții de Apel București, iar primii trei reclamanți sunt
magistrați, motiv pentru care le sunt aplicabile aceste prevederi legale.
Curtea de Apel București, secția
a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1005
din 26 mai 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei disjunse, în
favoarea Tribunalului Bacău și a constatat ivit conflictul negativ de
competență, sesizând Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea
acestuia.
Pentru a ajunge la o
asemenea concluzie, Curtea a reținut, în esență, faptul că prima de vacanță
solicitată de reclamanți, este un drept născut mai înainte de apariția O.U.G. nr.
177/2002 și, în consecință, inaplicabil cererii de față.
Analizând conflictul negativ
de competență ivit între cele două instanțe, Înalta Curte de Casație și
Justiție a constatat faptul că, în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile
legale incidente în cauză, competența de soluționare a cauzei aparține
Tribunalului Bacău.
Dreptul reclamanților la
prima de vacanță, solicitată prin cererea introductivă, a fost recunoscut prin art.
1 din O.G. nr. 83/2000 și reglementat prin prevederile art. 41
1
alin.
(1) din Legea nr. 50/1996, deci anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 177/2000,
astfel încât suntem în fața unui drept patrimonial, un drept de creanță născut
în favoarea titularilor acestui drept (drept conferit prin dispozițiile legale
mai sus menționate).
Valorificarea acestui drept
are loc pe calea dreptului comun, fiind un drept de creanță exclusiv, motiv
pentru care competența soluționării cauzei aparține tribunalului, în
conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 2 pct. 1 lit. b
1
) C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de
soluționare a litigiului ivit între Curtea de Apel București, secția a VIII-a
de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Bacău, secția civilă, în
soluționarea cauzei privind pe F.D., S.G., P.C., U.L., M.S., S.M., Ministerul
Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Ministerul
Apărării Naționale și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția parchetelor militare, în favoarea Tribunalului Bacău.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 iulie 2005.