ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4199/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4199/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 6 ianuarie 2005, pe rolul Tribunalul Neamț, secția civilă, reclamanții J.M., B.V., P.I., P.V., N.M., A.N., A.M., O.D., E.O., A.S., D.E., B.C., F.L., Ș.C., F.A.M., T.I., D.C., V.C.V., U.A.M., judecători la Judecătoria Neamț, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora, prin hotărârea ce se va pronunța, la plata drepturilor bănești, reprezentând prima de vacanță pe anii 2001, 2002, 2003 și 2004, sumele urmând a fi actualizate în raport cu rata inflației la data efectuării plății.
Reclamanții au mai solicitat și obligarea ordonatorului principal de credite și a Ministerului Finanțelor Publice, de a include în bugetul pe anul 2005, sumele necesare plății primelor de vacanță restante, arătând în motivarea acțiunii lor, că în anul 2000, prin art. 41 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea personalului din organele autorității judecătorești, astfel cum a fost introdus prin art. 1 din O.G. nr. 83/2000, a fost acordat magistraților, dreptul de a beneficia pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, de o primă egală cu indemnizația brută, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. În fapt, plata acestor drepturi nu a fost niciodată făcută, întrucât textul legal menționat a fost suspendat pe o perioadă de 2 ani și ulterior a fost abrogat.
Tribunalul Neamț, secția civilă, prin sentința nr. 135/C din 18 martie 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002, normă specială, potrivit cu care magistrații nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor salariale, pot face contestație, în termen de 5 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului Justiției sau după caz ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dispozițiile Codului muncii având, astfel, caracter de normă generală.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1006 din 26 mai 2005, și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Neamț și constatând ivirea conflictului negativ de competență, a înaintat dosarul, la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ. Înalta Curte, examinând conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, în raport cu obiectul acțiunii reclamanților, respectiv acordarea primei de vacanță corespunzător perioadei 2001 - 2004, pentru magistrați, și față de prevederile legale incidente, stabilește că în cauză competența materială de soluționare revine Tribunalului Neamț, secția civilă.
În mod legal dreptul reclamanților magistrați s-a născut anterior aplicării O.U.G. nr. 177/2002, respectiv anterior datei de 1 ianuarie 2003, acest drept fiind recunoscut prin art. 1 din O.G. nr. 83/2000 și reglementat prin prevederile art. 41 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996. Totodată, Înalta Curte reține că plata drepturilor bănești solicitate cu titlu de primă de vacanță corespunzător perioadei 2001 - 2004, nu reprezintă drept salarial în sensul art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002, întrucât reclamanții nu au contestat modul de calcul al primei, ca atare, ci faptul că dreptul legal acordat, constând în prima de concediu, nu a fost niciodată respectat și valorificat. În raport cu această situație nu sunt aplicabile prevederile art. 42 din O.U.G.
nr. 177/2002, ceea ce atrage stabilirea competenței în soluționarea litigiului de față, în favoarea Tribunalului Neamț, secția civilă, instanță căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului ivit între Tribunalul Neamț, secția civilă și Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în soluționarea litigiului dintre J.M., B.V., P.I., P.V., N.M., A.N., A.M., O.D., E.O., A.S., D.E., B.C., F.L., Ș.C., F.A.M., T.I., D.C., V.C.V., U.A.M., Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Neamț, secția civilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.