ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4199/2005

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 6 ianuarie 2005, pe rolul Tribunalul Neamț, secția civilă, reclamanții

J.M., B.V., P.I., P.V., N.M., A.N., A.M., O.D., E.O., A.S., D.E., B.C., F.L., Ș.C.,

F.A.M., T.I., D.C., V.C.V., U.A.M., judecători la Judecătoria Neamț, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel

Bacău, Tribunalul Neamț și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea

acestora, prin hotărârea ce se va pronunța, la plata drepturilor bănești,

reprezentând prima de vacanță pe anii 2001, 2002, 2003 și 2004, sumele urmând a

fi actualizate în raport cu rata inflației la data efectuării plății.

Reclamanții au mai solicitat și obligarea ordonatorului principal de credite și

a Ministerului Finanțelor Publice, de a include în bugetul pe anul 2005, sumele

necesare plății primelor de vacanță restante, arătând în motivarea acțiunii lor,

că în anul 2000, prin art. 41

1

alin. (1) din Legea nr. 50/1996,

privind salarizarea personalului din organele autorității judecătorești, astfel

cum a fost introdus prin art. 1 din O.G. nr. 83/2000, a fost acordat

magistraților, dreptul de a beneficia pe perioada concediului de odihnă, pe

lângă indemnizația de concediu, de o primă egală cu indemnizația brută, din

luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.

În fapt, plata acestor

drepturi nu a fost niciodată făcută, întrucât textul legal menționat a fost

suspendat pe o perioadă de 2 ani și ulterior a fost abrogat.

Tribunalul Neamț, secția

civilă, prin sentința nr. 135/C din 18 martie 2005, a declinat competența de

soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ, apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.

42 din O.U.G. nr. 177/2002, normă specială, potrivit cu care magistrații

nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor salariale, pot face

contestație, în termen de 5 zile de la data comunicării, la organele de

conducere ale Ministerului Justiției sau după caz ale Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, dispozițiile Codului muncii având, astfel,

caracter de normă generală.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1006

din 26 mai 2005, și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea

Tribunalului Neamț și constatând ivirea conflictului negativ de competență, a

înaintat dosarul, la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru pronunțarea

regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând

conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, în raport cu

obiectul acțiunii reclamanților, respectiv acordarea primei de vacanță

corespunzător perioadei 2001 - 2004, pentru magistrați, și față de prevederile

legale incidente, stabilește că în cauză competența materială de soluționare

revine Tribunalului Neamț, secția civilă.

În mod legal dreptul

reclamanților magistrați s-a născut anterior aplicării O.U.G. nr. 177/2002,

respectiv anterior datei de 1 ianuarie 2003, acest drept fiind recunoscut prin art.

1 din O.G. nr. 83/2000 și reglementat prin prevederile art. 41

1

alin.

(1) din Legea nr. 50/1996.

Totodată, Înalta Curte

reține că plata drepturilor bănești solicitate cu titlu de primă de vacanță

corespunzător perioadei 2001 - 2004, nu reprezintă drept salarial în sensul art.

42 din O.U.G. nr. 177/2002, întrucât reclamanții nu au contestat modul de

calcul al primei, ca atare, ci faptul că dreptul legal acordat, constând în

prima de concediu, nu a fost niciodată respectat și valorificat.

În raport cu această

situație nu sunt aplicabile prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002, ceea

ce atrage stabilirea competenței în soluționarea litigiului de față, în

favoarea Tribunalului Neamț, secția civilă, instanță căreia i se va trimite

dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a litigiului ivit între Tribunalul Neamț, secția civilă și Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în

soluționarea litigiului dintre J.M., B.V., P.I., P.V., N.M., A.N., A.M., O.D.,

E.O., A.S., D.E., B.C., F.L., Ș.C., F.A.M., T.I., D.C., V.C.V., U.A.M.,

Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț și Ministerul

Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Neamț, secția civilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 iulie 2005.