ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4136/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1259 din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea reclamantei C.E.D. în contradictoriu cu C.N.P.D. A.S., prin care a solicitat acordarea primei de concediu pe anii 2003, 2004 și 2005, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că din înscrisurile dosarului rezultă că reclamanta este îndreptățită la plata sumei reprezentând primă de concediu pentru perioada 2003 - 2005, sume actualizate la data plății. De asemenea, instanța a luat act de cererea reclamantei de renunțare la capătul de cerere privind plata daunelor interese.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.N.P.D.A.S., criticând hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, neobservând că deși potrivit prevederilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul la o primă de concediu, totuși, acordarea primei a fost suspendată în anii 2001 - 2006 prin legile bugetului de stat pentru anii 2001 - 2005, legi care sunt în acord cu prevederile constituționale, iar aplicarea lor este obligatorie inclusiv funcționarilor publici. De asemenea, s-a subliniat că datorită constrângerilor bugetare din perioada 2001 - 2006, impuse anual de organismele financiare internaționale, nu a fost permisă acordarea primelor de concediu de odihnă, acestea fiind suspendate prin legi bugetare anuale succesive și acte normative anuale de salarizare.

Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., înalta Curte va admite recursul formulat, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va fi înlăturată obligația recurentei-pârâte de la plata primei de concediu aferentă anului 2005, pentru considerentele expuse în continuare. Soluția instanței de fond privind acordarea primelor de concediu pe anii 2003 și 2004 este legală și urmează a fi menținută de înalta Curte pentru următoarele considerente. Prin art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 s-a prevăzut dreptul funcționarilor publici ca pe lângă indemnizația de concediu să li se acorde o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Prin legi bugetare succesive, acordarea primei de vacanță a fost suspendată în anii 2001 - 2006, însă aceste dispoziții nu au conținut vreo referire la eventualitatea desființării dreptului, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia. înalta Curte constată că suspendarea dreptului nu echivalează cu înlăturarea lui, întrucât nu există nici o dispoziție legală prin care să fi fost înlăturată existența acestuia și aceasta pentru că s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate, din moment ce, printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la primă pentru concediul de odihnă.

Nu se poate considera că acel drept nu a existat în perioada anilor 2001-2006, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar contraveni atât dispozițiilor cuprinse în art. 53 din Constituția revizuită (privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept), cât și reglementărilor din art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Efectele produse de aceste acte normative, de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit, trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ, care a prevăzut dreptul respectiv. A considera altfel, ar însemna să se prelungească valabilitatea dispoziției de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea lui, ceea ce ar fi de neconceput și inadmisibil.

Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existentă este recunoscută, să fie golit de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare. Este cert faptul că un drept derivând dintr-un raport juridic de serviciu odată câștigat nu mai poate fi anulat. Respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.

Având în vedere aceste considerente, soluția instanței de fond privind acordarea primei de concediu pe anii 2003 și 2004 este legală și temeinică și urmează a fi menținută de înalta Curte, însă acordarea acestei prime în anul 2005 apare ca fiind nelegală, întrucât raporturile de serviciu ale intimatei-reclamante cu recurenta-pârâtă au încetat în anul 2004. Înalta Curte, verificând actele și lucrările dosarului, în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., constată că la fila 35 din dosarul Curții de Apel se află copia cărții de muncă a intimatei - reclamante, unde este menționat, la poziția 22, faptul că la data de 16 noiembrie 2004 a încetat raportul de serviciu cu C.N.P.D.A.S. Astfel, obligarea recurentei-pârâte la plata primei de vacanță pe anul 2005 nu poate fi acceptată de înalta Curte, întrucât contravine dispozițiilor legale, între recurenta-pârâtă și intimata-reclamantă nemaifiind raporturi de serviciu.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 teza I-a C. proc. civ., va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va fi înlăturată obligația recurentei - pârâte de la plata primei de concediu aferentă anului 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.N.P. D.A.S. împotriva sentinței civile nr. 1259 din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că înlătură obligarea pârâtei la plata primei de concediu aferente anului 2005 către reclamanta C.E.D. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2008.