ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4104/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal , prin sentința civilă nr. 476 din 13

februarie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.M.E., în

contradictoriu cu C.N.P.A.D.A.S., având ca obiect plata primei de concediu

aferentă perioadei 2001-2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că, potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată,

funcționarii publici au dreptul, în afara indemnizației de concediu și la o primă

egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

S-a reținut de asemenea că legile

bugetului de stat, prin care a fost suspendat succesiv acest drept, au avut o

aplicabilitate limitată în timp, până la încheierea exercițiului bugetar

corespunzător fiecărui an calendaristic, iar la data introducerii acțiunii,

dreptul reclamantei la prima de concediu aferentă anilor 2001-2002, era un

drept activ, prevederile de suspendare cuprinse în legile bugetare ulterioare,

neputând fi retroactive.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs pârâta cu motivarea că, pentru anii 2001-2002,

funcționarii publici nu au beneficiat de prima de concediu prevăzută de art. 33

din Legea nr. 188/1999, întrucât acesta a fost suspendat succesiv prin O.U.G.

nr. 33/2001, Legea nr. 743/2001 și Legea nr. 631/2002.

Recursul este nefondat și urmează a fi

respins, pentru următoarele considerente.

Instanța de fond a analizat corect

situația de fapt și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, dispozițiile art. 35 alin. (2)

din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată,

care confereau dreptul la prima de concediu au fost în vigoare pe întreaga

perioadă aflată în discuție și au fost conforme cu principiul înscris în art. 38

alin. (2) din Constituția României.

Este adevărat că, ulterior, în anii 2001-2006,

prin legi bugetare succesive, acordarea primei de vacanță a fost suspendată,

însă aceste dispoziții nu au conținut vreo referire la eventualitatea

desființării dreptului ci doar la suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu

echivalează cu înlăturarea a însăși dreptului astfel recunoscut, atâta vreme

cât nu există o dispoziție legală care să-l înlăture.

De altfel, este cert că un drept derivând

dintr-un raport juridic de muncă, odată câștigat, nu poate fi anulat de

executiv, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, care

implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor,

concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații

juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată

fi împiedicați să se bucure efectiv de acestea în perioada în care au fost

prevăzute de lege.

Astfel fiind, Curtea constată că instanța

de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu

dispozițiile art. 312 C. proc. civ., respinge prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.P.A.D.A.S.

împotriva sentinței civile nr. 476 din 13 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14

noiembrie 2008 .