ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 963/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 963/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
a județului Olt împotriva sentinței civile nr.825 din 19 noiembrie 2001 a
Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ.
La
apelul nominal s-au prezentat: intimatul reclamant Spitalul Municipal Caracal
reprezentat de consilierul juridic F.N.L.; intimatul pârât Ministerul
Finanțelor Publice reprezentat de consilierul juridic V.C.S. Au lipsit
recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt și
intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Caracal.
Procedura
completă.
Referind
asupra cauzei, magistratul asistent a arătat că recurenta pârâtă Direcția
Generală a Finanțelor Publice a județului Olt a solicitat, în scris, judecarea
cauzei în lipsă.
Reprezentanta
Ministerului Finanțelor Publice a susținut recursul declarat de Direcția
Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, solicitând admiterea recursului
și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de
reclamantă.
Reprezentanta
Spitalului Municipal Caracal a arătat că soluția instanței de fond este legală
și temeinică. A pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Procurorul
a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată pe data de 20 aprilie 2001 la Curtea de Apel Craiova
reclamantul Spitalul Municipal Caracal a solicitat anularea notei de constatare
nr.6297/2001 întocmite de către Administrația Financiară Caracal de obligare a
spitalului la plata sumei de 1.405.249.120 lei către bugetul de stat cu titlu
de penalități pentru depunerea cu întârziere a declarației de impozite pe anul
2000, în temeiul dispozițiilor art.13 din Ordonanța Guvernului nr.68/1997,
modificată și republicată.
Instanța
investită, prin sentința nr.825 din 19 noiembrie 2001, a admis acțiunea, a
anulat actul de control precum și decizia Ministerului Finanțelor Publice
nr.863 din 13 iunie 2001, exonerându-l pe pârât de plata sumei la care a fost
obligat.
În
motivarea soluției date prima instanță a constatat, însușindu-și concluziile
expertizei efectuate în cauză, că în mod greșit s-a aplicat penalitatea
menționată, reclamantei, întrucât din verificările efectuate a rezultat că au
fost achitate integral obligațiile asumate și chiar cu anticipație.
Sentința
a fost recurată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, cu
motivarea că plata impozitului datorat nu suspendă obligația depunerii
declarației de impozite și taxe.
Recursul
este nefondat.
În
conformitate cu dispozițiile art.13(1) din Ordonanța Guvernului nr.68/1997,
astfel cum a fost modificat și completat, depunerea cu întârziere a declarației
de impozite și taxe se penalizează, potrivit ipotezelor de la punctele a), b)
și c) cu sume stabilite procentual din valoarea impozitului sau a taxei, ori cu
o sumă forfetară în cazul plătitorilor care nu realizează profit impozabil.
Din
analiza textului citat rezultă că ceea ce se sancționează este nerespectarea
unei obligații de diligență, iar nu a uneia de rezultat. Prin urmare faptul că
obligația de plată a impozitelor ar fi fost adusă la îndeplinire este lipsită
de relevanță în ce privește incidența prevederilor actului normativ citat, care
se impun, autonom, a fi respectate, atât din motive legate de metodologia
cuantificării impozitelor și taxelor datorate cât și din rațiuni de disciplină
fiscală.
Soluția
instanței se menține totuși în considerarea faptului că nu s-a făcut de către
organul de control o încadrare corespunzătoare a faptului sancționat, fiind
vorba, în cauză, de un contribuabil care nu realizează profit impozabil, iar
aplicarea penalității respective este prescrisă în prezent.
Față
de considerentele mai sus expuse, urmează a se respinge recursul declarat, cu
substituire de motivare, menținându-se soluția pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de
Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt împotriva sentinței
civile nr.825 din 19 noiembrie 2001 a Curții de Apel Craiova – Secția
contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 11 martie 2003.