ÎCCJ, decizie (scj.ro #85340)

Impozite și taxe. Declarație de impunere. Penalități pentru nedepunerea declarațiilor în termen. Cazul instituției bugetare care nu realizează profituri impozabile Instituția bugetară care nu realizează profituri impozabile nu este cazul a fi penalizată pentru nedepunerea în termen a declarației fiscale (Secția de contencios administrativ, decizia nr.963 din 11 martie 2003) Spitalul Municipal Caracal a solicitat anularea notei de constatare nr.6297/2001 întocmite de către Administrația Financiară Caracal de obligare a spitalului la plata penalității în sumă de 1.405.249.120 lei către bugetul de stat cu titlu de penalități pentru depunerea cu întârziere a declarației de impozite pe anul 2000, în temeiul dispozițiilor art.13 din Ordonanța Guvernului nr.68/1997, modificată și republicată.

Curtea de apel Craiova, Secția de contencios administrativ, prin sentința nr.825 din 19 noiembrie 2001, a admis acțiunea, a anulat actul de control precum și decizia Ministerului Finanțelor Publice nr.863 din 13 iunie 2001, exonerându-l pe pârât de plata sumei la care a fost obligat, reținând că în mod greșit s-a aplicat penalitatea sus-menționată, deși au fost achitate integral obligațiile asumate, chiar cu anticipație. Sentința a fost recurată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, cu motivarea că plata impozitului datorat nu suspendă obligația depunerii declarației de impozite și taxe. Recursul este nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.13(1) din Ordonanța Guvernului nr.68/1997, astfel cum a fost modificat și completat, depunerea cu întârziere a declarației de impozite și taxe se penalizează, potrivit ipotezelor de la punctele a), b) și c) cu sume stabilite procentual din valoarea impozitului sau a taxei, ori cu o sumă forfetară în cazul plătitorilor care nu realizează profit impozabil. Ceea ce se sancționează este nerespectarea unei obligații de diligență, iar nu a uneia de rezultat. Prin urmare faptul că obligația de plată a impozitelor ar fi fost adusă la îndeplinire este lipsită de relevanță în ce privește incidența prevederilor actului normativ citat, care se impun, autonom, a fi respectate, atât din motive legate de metodologia cuantificării impozitelor și taxelor datorate cât și din rațiuni de disciplină fiscală.

Soluția instanței se menține totuși în considerarea faptului că nu s-a făcut de către organul de control o încadrare corespunzătoare a faptului sancționat, fiind vorba, în cauză, de un contribuabil care nu realizează profit impozabil. Față de considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.