ÎCCJ, decizie (scj.ro #85340)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85340) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Impozite
și taxe. Declarație de impunere. Penalități pentru nedepunerea declarațiilor în
termen. Cazul instituției bugetare care nu realizează profituri impozabile
Instituția bugetară care nu realizează profituri
impozabile nu este cazul a fi penalizată pentru nedepunerea în termen a
declarației fiscale
(Secția de contencios administrativ,
decizia nr.963 din 11 martie 2003)
Spitalul
Municipal Caracal a solicitat anularea notei de constatare nr.6297/2001
întocmite de către Administrația Financiară Caracal de obligare a spitalului la
plata penalității în sumă de 1.405.249.120 lei către bugetul de stat cu
titlu de penalități pentru depunerea cu întârziere a declarației de impozite pe
anul 2000, în temeiul dispozițiilor art.13 din Ordonanța Guvernului nr.68/1997,
modificată și republicată.
Curtea de apel Craiova, Secția de contencios administrativ, prin sentința
nr.825 din 19 noiembrie 2001, a admis acțiunea, a anulat actul de control
precum și decizia Ministerului Finanțelor Publice nr.863 din 13 iunie 2001,
exonerându-l pe pârât de plata sumei la care a fost obligat, reținând că în mod
greșit s-a aplicat penalitatea sus-menționată, deși au fost achitate integral
obligațiile asumate, chiar cu anticipație.
Sentința a fost recurată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt,
cu motivarea că plata impozitului datorat nu suspendă obligația depunerii
declarației de impozite și taxe.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art.13(1) din Ordonanța Guvernului nr.68/1997,
astfel cum a fost modificat și completat, depunerea cu întârziere a declarației
de impozite și taxe se penalizează, potrivit ipotezelor de la punctele a), b)
și c) cu sume stabilite procentual din valoarea impozitului sau a taxei, ori cu
o sumă forfetară în cazul plătitorilor care nu realizează profit
impozabil.
Ceea ce se sancționează este nerespectarea unei obligații de diligență, iar nu
a uneia de rezultat. Prin urmare faptul că obligația de plată a impozitelor ar
fi fost adusă la îndeplinire este lipsită de relevanță în ce privește incidența
prevederilor actului normativ citat, care se impun, autonom, a fi
respectate, atât din motive legate de metodologia cuantificării impozitelor și
taxelor datorate cât și din rațiuni de disciplină fiscală.
Soluția instanței se menține totuși în considerarea faptului că nu s-a făcut de
către organul de control o încadrare corespunzătoare a faptului sancționat,
fiind vorba, în cauză, de un contribuabil care nu realizează profit impozabil.
Față de considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.