ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1524/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28

noiembrie 2002, Procurorul general financiar a declarat recurs împotriva

deciziei nr. 52 din 6 noiembrie 2002 a Curții de Conturi, în compunerea

prevăzută de art. 56 din aceeași lege.

S-a susținut că în mod greșit prin

decizia suscitată s-a admis cererea de reexaminare, decizându-se sesizarea

Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Dolj, cu judecarea în primă

instanță a faptelor și a persoanelor prevăzute în procesul-verbal de

constatare, cu îndrumarea ca la primul termen cu procedura îndeplinită, acesta

să pună în discuție excepția prescrierii dreptului la acțiune, în vederea

stabilirii răspunderii civile delictuale, precum și prescrierea dreptului de a

cere executarea silită a creanțelor bugetare.

În opinia Curții de Conturi, în

compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, numai instanțele Curții

de Conturi au competența de a se pronunța cu privire la prescrierea dreptului

la acțiune, în vederea stabilirii condițiilor răspunderii civile și pe cale de

consecință, a angajării răspunderii civile delictuale.

Recursul este motivat pe faptul că

termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958,

înlăuntrul căruia putea fi făcută sesizarea Colegiului jurisdicțional, pentru

judecarea și obligarea la plata de despăgubiri civile a persoanelor considerate

răspunzătoare, se împlinise.

S-a mai susținut că și termenul de 5

ani prevăzut de art. 98 din O.G. nr. 11/1996, privind executarea creanțelor

bugetare, se prescrisese la acea dată, nefiind legal posibil, în consecință să

se solicite Colegiului jurisdicțional, să dispună virarea de către SC C. SA

Dolj, la bugetul de stat, a sumei de 309.000 mii lei, prevăzută în

procesul-verbal de constatare.

Decizia nr. 52 din 6 noiembrie 2000,

pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, a fost atacată, și de

SC C. SA Dolj, care a susținut că, în cauză, Curtea de Conturi nu putea

pronunța decizia atacată, cât timp Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova

a dispus scoaterea de sub urmărire penală a invinuiților M.N., C.V. și C.A. și

în consecință, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Dolj, a

clasat faptele, pe motiv de neexistență a prejudiciului și deci, nici a

răspunderii.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de

Justiție constată că prin decizia nr. 52 din 6 noiembrie 2002, secția

jurisdicțională a Curții de Conturi a admis cererea de reexaminare formulată de

Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Dolj, împotriva

soluției Procurorului general financiar, de respingere a plângerii formulate

împotriva soluției de clasare a procesului-verbal de constatare nr. 40 din 16

ianuarie 1998, întocmit de SC C. SA Craiova, a Procurorului financiar de pe

lângă Camera de Conturi Craiova, pe care le-a desființat. Totodată a sesizat

Colegiul jurisdicțional Dolj, cu judecarea în primă instanță a faptelor și a

persoanelor menționate în procesul-verbal de control.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi a reținut că cererea de reexaminare este întemeiată, în condițiile în

care potrivit art. 97 alin. (1) și (2), Procurorul financiar învestește cu act

de sesizareî Colegiul jurisdicțional, cu privire la faptele și persoanele cu

care este sesizat de organele proprii ale Curții de Conturi.

În cazul în care procurorul financiar constată

inexistența condițiilor răspunderii, acesta clasează motivat actul de control.

În cauză, procurorul financiar a dispus clasarea actului de control, pe

considerentul că nu mai există prejudiciu, așa cum au stabilit organele de

urmărire penală și deci, nu mai poate exista nici răspundere, iar procurorul

financiar a confirmat această soluție, cu modificarea motivării, în sensul că

soluția de clasare se impune ca urmare a intervenirii prescripției.

Curtea de Conturi a constatat că

potrivit art. 94 din Legea de organizare a Curții de Conturi, clasarea actului

de control de către procuror, se poate dispune numai pentru inexistența

condițiilor răspunderii, nu însă pentru prescripția dreptului la acțiune,

constatarea stingerii prin prescripție a dreptului la acțiune fiind doar de competența

instanței de judecată, care la cererea părților ori din oficiu, va pune în

discuția părților „excepția prescripției dreptului la acțiune

”

.

Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a

precizat în decizia atacată că numai după ce părțile se pronunță cu privire la

cele sus-citate, în urma judecății, instanța va admite excepția și va respinge

actul de sesizare pentru stingerea dreptului la acțiune, ca urmare a

intervenirii prescripției extinctive, ori respingând excepția, va continua

procedura judiciară.

S-a mai reținut că „pe de altă

parte, din dispozițiile art. 97 alin. (2), rezultă că, în ceea ce privește

existența sau inexistența abaterii financiare, procurorul financiar nici nu se

poate pronunța, constatarea abaterii financiare fiind de competența exclusivă a

instanței de judecată, care va proceda, apoi, în mod subsecvent, și la

obligarea unității, la plata către bugetul de stat a creanțelor bugetare sau va

constata că executarea acestor creanțe s-a prescris”.

Situația de fapt, în cauză, a fost reținută astfel:

În perioada 8 - 19 decembrie 1997 și

15 ianuarie 1998, Direcția de Control Financiar Dolj a Curții a efectuat

controlul modului de recuperare de la bugetul Ministerului Agriculturii, a

diferențelor de preț la sămânța de porumb prevăzute de H.G. nr. 19/1997, la SC

C. SA Dolj.

Cu această ocazie s-a constatat că

pentru campania agricolă a anului 1997, SC C. SA Dolj s-a aprovizionat cu

cantitatea de 100.000 kg sămânță porumb, de la SC C.I. SRL Craiova, achitând

suma de 1.392.400 lei, conform contractului nr. 5 din 4 februarie 1997.

Suma de plată a fost achitată de

unitatea controlată din credite, cu dobândă subvenționată, acordate în

condițiile O.G. nr. 6/1997, cu O.P. nr. 194 din 21 aprilie 1997.

Conform art. 4 din Legea nr.

75/1995, astfel de sămânță trebuia realizată de agenții economici, autorizați

în acest scop de Ministerul Agriculturii și Alimentației, prin organele

teritoriale de specialitate, SC C.I. SRL, neavând o astfel de autorizație.

SC C.I. SRL s-a constatat ulterior

că cumpărase sămânța de la un cumpărător autorizat, SC P.A. SRL București.

Între factura achitată de această

firmă furnizoare și factura achitată de SC C. SA Dolj, firmei private SC C.I.

SRL, exista o diferență de 754.893.000 lei, sumă ce a fost considerată ca

reprezentând prejudiciu produs unității, din culpa managerului M.N.

SC C. SA Dolj a vândut societăților

comerciale cu profil agricol, sămânța, în condițiile art. 44 din Legea nr.

75/1995, cu o reducere a prețului la cumpărare, de până la 50%.

Ca urmare SC C. SA Dolj a întocmit

decontul justificativ pentru încasarea sumei de 608.205.000 lei, decont semnat

de managerul M.N. și de directorul economic, C.V.

Această sumă a fost încasată de

unitate, din bugetul Ministerului Agriculturii și Alimentației, la 8 iulie

1997.

Urmare a verificării decontului,

organele de control ale Curții de Conturi a României au constatat că, în mod

nelegal SC C. SA Dolj a introdus la plată, și cantitatea de 100.000 kg sămânță

de porumb achiziționată de la SC C.I. SRL Craiova, în condițiile sus-citate.

Ca atare, s-a considerat că SC C. SA

Dolj a încasat nelegal suma de 309.000 mii lei, reprezentând diferență preț

aferentă cantității de 100.000 kg semințe porumb, achiziționată de la agent

economic neautorizat.

Actul de control a fost înaintat

Procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Dolj,care la 24 februarie

1998, a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, în vederea efectuării

urmăririi penale față de M.N., C.V. și C.A., sub aspectul infracțiunii

prevăzută de art. 248,289, 291 și 215 C. pen. și art. 195 pct. 5 din Legea nr.

31/1990.

La 24 septembrie 1999, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus scoaterea de sub urmărire penală a

făptuitorilor, neconfirmând constatările organului de control, neexistând

prejudiciu, suma încasată de la bugetul de stat fiind legală.

Ca urmare, la 14 iunie 2002,

Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Dolj, a dispus clasarea

faptelor, pe considerentul că nu mai există prejudiciu și deci, numai există

nici răspundere.

Împotriva acestei soluții, Direcția

de Control Financiar Ulterior Dolj a formulat plângere, adresată Procurorului

general financiar, care la 30 septembrie 2002, a respins-o, pe considerentul că

soluția pronunțată de prima instanță, este legală, temeiul fiind acela al prescripției

dreptului la acțiune.

S-a mai menționat că temeiul inițial

al soluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, acela al

inexistenței prejudiciului, a fost înlăturat, urmare a modificării ordonanței

de scoatere de sub urmărire penală și de neîncepere a urmăririi penale la 13

iunie 2002.

Împotriva soluției procurorului

general financiar, Direcția de Control Financiar Ulterior Dolj a Camerei de

Conturi Dolj, a formulat cerere de reexaminare, pe considerentul că atât

aprovizionarea cu semințe de porumb, cât și comercializarea către societățile

comerciale cu profil agricol, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale.

Din probele cauzei și situația de

fapt expusă, rezultă că hotărârea secției jurisdicționale a Curții de Conturi

este legală și temeinică, astfel că cele 2 recursuri declarate în cauză vor fi

respinse.

Avându-se în vedere dispozițiile

art. 97 alin. (1)și (2) din Legea nr. 94/1992, cu modificările ulterioare, o

dată sesizat Colegiul jurisdicțional, cu privire la fapte și persoane la care

s-a efectuat control de organele de control proprii ale Curții de Conturi,

instanța de judecată, și numai aceasta, se pronunță asupra eventualei

prescripții a dreptului la acțiune, excepție în raport cu rezolvarea căreia se

continuă sau nu procedura judiciară.

Activitatea de judecată este, deci,

dată de Legea nr. 94/1992, instanței de judecată, procurorul neputând să-și

extindă competența dincolo de ce i se stabilește, ca competență, prin lege.

Așa fiind, recursurile declarate fiind neîntemeiate,

vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi și de SC C. SA

Craiova, împotriva deciziei nr. 52 din 6 noiembrie 2002 a Curții de Conturi a

României ,în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 aprilie 2003.