ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 301/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 301/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința

civilă nr. 102 din 18 martie 2009, a admis contestația formulată de reclamantul

V.N., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Craiova, prin primar și Primarul

Municipiului Craiova, și cu intervenienții D.S. – decedată și N.I. – decedat,

intervenienții-moștenitori N.C.G. și N.M., intervenienții-accesorii în

interesul pârâților I.D., I.D.A., I.A.I., I.B.N., U.C., U.C.A., U.O., U. (L.)

D.C.

A respins cererea

formulată de intervenientul D.G.M., pentru lipsa calității procesuale active în

prezenta contestație; s-a luat act de renunțarea la judecata cererii de

intervenție formulată de N.M.; a respins cererile de intervenție formulate în

cauză; a anulat dispoziția nr. 6294 din 8 iulie 2003 emisă de Primarul

Municipiului Craiova; a constatat calitatea de persoană îndreptățită și a

dispus restituirea în natură a imobilului din str. I.T., fostă S., Dolj ce a

făcut obiectul notificării nr. X și terenul aferent, identificate conform

rapoartelor de expertiză, ce fac parte integrantă din sentința prezentă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 2151

din 20 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, s-a reținut că instanța de

fond, pronunțând sentința civilă nr. 333 din 14 septembrie 2004 a reținut

greșit că reclamantul nu a făcut dovada calității de proprietar, conform art. 3

și art. 4 din Legea nr. 10/2001, care arată că au calitatea de persoane

îndreptățite, potrivit legii, foștii proprietari ai imobilelor preluate abuziv

de stat, precum și moștenitorii acestora, legali sau testamentari.

Pentru a fi

îndreptățit la formularea notificării, reclamantul trebuia să dovedească faptul

că este moștenitor al autorilor și că aceștia au fost proprietari ai imobilului

preluat în perioada 1945-1989.

Cu certificatul de

moștenitor din 20 noiembrie 1996, reclamantul a dovedit că este moștenitor al

autorului V.I., ca descendent al acestuia, iar cu certificatele de calitate de

moștenitor nr. a/2003, nr. b/2003, că are calitate de moștenitor, ca nepot de

frate al autorilor V.R. și P.M.

Prin decizia nr. 18

din 11 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova, reclamantul a dovedit că, în

calitate de moștenitor al acelorași autori, i s-a admis acțiunea în revendicare

pentru alt imobil.

Cu certificatul

eliberat de Arhivele Statului Dolj, reclamantul a făcut dovada că de la cei

trei autori a fost judecat în temeiul Decretului nr. 92/1950, imobilul din str.

S., iar existența imobilului în patrimoniul de stat, fiind închiriat de R.A.A.D.P.F.L.

Craiova, constituie o prezumție simplă instituită de Legea nr. 10/2001, a

preluării imobilului.

Această decizie, cu

privire la problema de drept dezlegată, este obligatorie.

De asemenea,

întinderea dreptului de proprietate este confirmată de înscrisurile aflate la

filele 96, 97, respectiv act de partaj din 18 decembrie 1924 și foaia de date pentru

înscrierea în Cartea Funciară a imobilului din str. I.T.

Mai mult,

soluționarea prezentei contestații a fost suspendată de tribunal, în temeiul art.

244, pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a contestării calității de moștenitor a

reclamantului V., până la soluționarea irevocabilă a litigiului promovat de N.I.

și N.S., Dosar nr. 5090/215/2007 al Judecătoriei Craiova; măsura suspendării a

fost menținută prin decizia Curții de Apel Craiova nr. 1187 din 5 noiembrie 2007,

iar prezenta cauză a fost repusă pe rol la rămânerea irevocabilă a sentinței

pronunțată.

Astfel,

intervenienții N. au solicitat să se constate nulitatea testamentului întocmit

la data de 14 octombrie 1986 și a certificatului de moștenitor din 12 iunie

2003 de pe urma defunctei P.M., invocând printr-o precizare a acțiunii lipsa

calității de moștenitor a reclamantului V., ca urmarea neacceptării în termenul

prevăzut de art. 700 C. civ.

Au invocat de

asemenea calitatea lor de moștenitori, ca urmare a întocmirii testamentului

olograf încheiat de defuncta P.M. la data de 23 iulie 1988, valorificându-și

calitatea de legatari universali conform Legii nr. 112/1995.

Toate petitele

cererii au fost respinse în mod irevocabil. S-a reținut că V.N. nu este străin

de succesiune prin neacceptare, fiind făcută dovada acceptării, conform

dispozițiilor legale și,de asemenea, nici nu a fost înlăturat e la moștenire de

către N.

Reclamantul V.N. este

nepot de frate al defunctei P.M., făcând parte din clasa a II-a de moștenitori

legali în timp ce N., deși invocă calitatea de legatari universali, potrivit

testamentului și certificatului de moștenitor din 27 octombrie 1989, N.I. și N.S.

nu sunt legatari universali, așa cum susțin, ci legatari cu titlu particular,

neavând vocație asupra patrimoniului succesoral, ci numai asupra bunurilor

determinate ce fac obiectul legatelor, restul patrimoniului defunctei revenind

moștenitorilor legali.

În rapoartele de

expertiză au fost identificate imobile teren și construcție, terenul în

suprafață reală de 1259 m.p. (din măsurători), situat în prezent în str. I.T. (fost

S.), cu vecinătățile individualizate la fila nr. 194.

În raportul de

expertiză întocmit de expert P.I. (filele nr. 178 - 185 din Dosarul Tribunalului

nr. 150/63/2005) și suplimentul la raport (filele nr. 202-2006, cu schița

aferentă) au fost identificate toate încăperile imobilului construit în anul

1906, starea în care acestea se află în prezent și persoanele care ocupă

încăperile, o parte intre acestea persoane fiind intervenienții în interesul

Primăriei Municipiului Craiova, care susțin apărarea intimatei și invocă

contractele de închiriere încheiate cu R.A.A.D.P.F.L.

Imobilele sunt libere

în sensul legii speciale nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005

și neafectate de utilități publice ce ar determina imposibilitatea restituirii

în natură.

Împrejurarea că în

imobil locuiesc nouă familii de chiriași ai R.A.D.D.P.F.l. Craiova, așa cum

sunt identificate în raportul de expertiză tehnică întocmit de P.I. (filele 178

- 185 și 202 - 206), sau că au fost primite despăgubiri de către alte persoane

conform Legii nr. 112/1995, altele decât reclamantul V.N., care face dovada

calității de moștenitor și persoană îndreptățită la restituire, nu constituie

un impediment la restituire și reparația echitabilă față de finalitatea Legii nr.

10/2001.

De altfel, deși

intervenienții accesorii invocă împrejurarea primirii despăgubirilor conform

Legii nr. 112/1995 de către N., Tribunalul nu este investit cu o astfel de

cerere și nici nu poate depăși cadrul procesual și obiectul cererii cu care

este învestită instanța, cu încălcarea principiului disponibilității, în

privința acestora fiind aplicabile dispozițiile art. 15 și urm. din legea nr.

10/2001.

Art. 11 teza a II-a

din legea nr. 10/2001 prevede că „dacă persoana îndreptățită a primit o

despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea diferenței

dintre valoarea despăgubiri primite și valoarea construcțiilor demolate …”, ori

în ipoteza analizată în concret, nu este incident acest text de lege în ceea

ce-l privește pe reclamant căruia i-a fost respinsă notificarea formulată

pentru că nu ar fi făcut dovada calității de moștenitor.

Așadar, în

respectarea rațiunii legii, potrivit art. 1 care „prevede că imobilele preluate

abuziv de stat de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane

juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate

de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se

restituie în natură, în condițiile prezentei legii”, cererea de restituire în

natură va fi admisă, din actele dosarelor nu rezultă că imobilul a constituit

obiectul vreunei vânzări, înstrăinări legale.

Prin urmare, cu

mijloacele de probă administrate, dispoziția atacată nr. 6294/2003 emisă de

Primarul Municipiului Craiova este nelegală și a fost anulată, cu consecința

restituirii în natură a imobilului identificat în lucrările de specialitate

aflate la dosar.

Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, prin decizia civilă nr. 278 din 28 octombrie 2009, a

admis apelul formulat de intervenientul D.G.M. și pârâții Municipiul Craiova,

prin primar, Primarul municipiului Craiova, împotriva sentinței civile nr. 102

din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Craiova, în contradictoriu cu

intimatul V.N., intimații intervenienți, moștenitorii N.M. și N.C.G. și

intimații-intervenienți I.D., I.D.A., I.A.I., I.B.N., U.C., U.C.A., U.O., U. (L.)

D.C.

A schimbat sentința

menționată, în sensul că a admis cererea de intervenție în interes propriu,

formulată de acest intervenient.

A constatat calitatea

reclamantului și intervenientului de persoane îndreptățite la restituire.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Din verificarea

întregului material probator administrat în cauză, prin prisma dispozițiilor

Legii nr. 10/2001 și având în vedere statuările jurisdicționale ca urmare a

pronunțării unor decizii definitive și irevocabile aflate la dosarul cauzei,

prin care au fost stabilite aspecte ce au relevanță în soluționarea cauzei, s-a

constatat că în mod nelegal instanța de fond a respins cererea

intervenientului, reținând lipsa calității procesuale active a acestuia în

promovarea prezentei contestații.

Astfel, potrivit art.

3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite în sensul

prezentei legi la măsuri reparatorii persoanele fizice proprietari ai

imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar în conformitate cu art.

4 alin. (2) din acest act normativ, de prevederile Legii 10/2001 beneficiază și

moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

În speța dedusă

judecății s-a constatat că intimatul reclamant V.N. a formulat în termenul

prevăzut de Legii nr. 10/2001 notificarea nr. 2431/N/2001, pentru restituirea

imobilului în litigiu, susținând că este unicul moștenitor al autorilor săi, V.I.,

V.R. și P.M., proprietarii acestui imobil care le-a fost naționalizat.

Prin Dispoziția nr. 6294

din 8 iulie 2003 emisă de Primarul Municipiului Craiova, pe care reclamantul a

contestat-o în prezenta cauză, cererea sa a fost respinsă, reținându-se că nu

ar fi făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire.

Or, cu certificatul

de moștenitor nr. a/1996, reclamantul a dovedit că este moștenitor al autorului

V.I., în calitate de descendent gradul I al acestuia, iar cu certificatele de

moștenitor nr. b/2003 și 88/2003 a dovedit că are calitatea de moștenitor ca

nepot de frate al autorilor V.R. și P.M.

Mai mult, prin

decizia nr. 189 din 11 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova, reclamantului V.N.

i s-a admis acțiunea în revendicare pentru un alt imobil ce a aparținut

acelorași autori, reținându-se calitatea sa de persoană îndreptățită.

Așadar, pe cale

judecătorească, problema de drept ce vizează calitatea de moștenitor a

intimatului reclamant V.N., a celor trei autori, V.I., V.R. și P.M., a fost

dezlegată, intrând în puterea lucrului judecat și devenind obligatorie.

În speță s-a

constatat că ulterior formulării contestației împotriva dispoziției emise de

Primarul Municipiului Craiova, intimatul reclamant V.N. a înstrăinat drepturile

succesorale ce i se cuvin în calitate de moștenitor al defunctului său unchi V.R.,

decedat la 28 martie 1972, și a defunctei sale mătuși P.M., decedată la 31

iulie 1989, către apelantul intervenient D.G.M.

Acest act a fost

autentificat la Biroul Notarului Public din Craiova, sub nr. 2553 din 26

oct.2006 și urmare a acestei situații, în ședința publică din data de 6 martie

2007, reclamantul V.N., prin apărător, a depus o cerere prin care a precizat că

urmare a înstrăinării drepturilor sale succesorale cuvenite după autorii săi V.R.

și P.M., domnului D.G.M., acesta are dreptul de a continua în nume propriu

toate acțiunile judecătorești pe care reclamantul le-a formulat.

La aceeași dată,

numitul D.G.M. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, susținând

că efect al încheierii contractului de vânzare - cumpărare de drepturi

litigioase cu reclamantul, i s-au transmis acestuia în calitate de cesionar

toate drepturile ce decurg din moștenirea celor doi autori V.R. și P.M.

Instanța de apel a

constatat că în cauză a operat transmiterea pe cale convențională către

succesorul cu titlu particular a tuturor drepturilor și acțiunilor ce decurg

din confirmarea calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii

potrivit Legii nr. 10/2001, inclusiv dreptul de a contesta în justiție refuzul

de restituire în natură și corelativ propunerea de acordare a măsurilor

reparatorii prin echivalent.

Excluderea

succesorilor cu titlu particular din enumerarea limitativă a art. 4 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001, se referă la calitatea notificatorului, de la data

sesizării entității investite cu soluționarea notificării și nu are în vedere

transmiterea acestei calități ulterior, pe parcursul desfășurării procedurii

administrativ jurisdicționale.

De menționat că Legea

nr. 10/2001 nu a interzis cesiunea drepturilor privind măsurile reparatorii de

orice natură, inclusiv prin echivalent, ceea ce înseamnă că această operațiune

juridică este permisă în condițiile dreptului comun și produce efecte juridice

„erga omnes”, nu doar între părți, în măsura în care a intervenit ulterior

formulării notificării de către cedenți, persoane limitativ enumerate de art. 3

și art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Ca atare, s-a

constatat că cesionarul, respectiv apelantul intervenient D.G.M. are calitate

procesuală activă în contestația împotriva dispoziției primarului, formulată de

cedent, respectiv de intimatul reclamant V.N., deoarece s-a subrogat în

drepturile acestuia, rezultând că soluționarea pricinii în primă instanță în

temeiul excepției lipsei calității procesuale active a intervenientului este

greșită.

Referitor la

persoanele cărora le-a aparținut în proprietate imobilul solicitat la

restituire în natură, situat în str. S., s-a constatat că acesta a aparținut în

coproprietate defuncților V.I., V.R. și P.M., potrivit certificatului eliberat

de Arhivele Naționale – Direcția Județeană Dolj, nr. 2206 din 13 mai 2003 și a

fost naționalizat potrivit Decretului nr. 92/1950, completat și modificat cu

Decretul nr. 524/1955, cei trei autori figurând în tabelul anexă la Hotărârea C.M.

nr. 116/1960.

Aceeași situație

rezultă și din referatul nr. 50.661/1996 încheiat de Comisia de aplicare a

Legii nr. 112/1995, în care se precizează că imobilul în litigiu, situat în

str. S. (fost S.), a fost trecut în proprietatea statului conform Hotărârea C.M.

nr. 116/1960, completare tabele anexă la Decret nr. 91/1950, proprietarii

acestui imobil la data naționalizării fiind V.I., V.R. și P.M. potrivit

certificatului din 27 martie 1992 eliberat de Filiala Dolj a Arhivelor

Statului.

Totodată, întinderea

dreptului de proprietate este confirmată de înscrisurile aflate la (filele 96,

97 dosar apel), respectiv act de partaj din 18 decembrie 1924 și foaia de date

pentru înscrierea în Cartea Funciară a imobilului din str. I.T.

Așadar, din aceste

acte rezultă neechivoc că imobilul a cărui restituire se solicită a aparținut

în proprietate celor trei autori susmenționați și, cum prin actul de

vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, intimatul reclamant V.N. a înțeles să

înstrăineze drepturile succesorale cuvenite numai de pe urma autorilor V.R. și P.M.,

păstrându-și drepturile succesorale rămase de pe urma autorului V.I., rezultă

că atât intimatul reclamant cât și apelantul intervenient au calitatea de

persoane îndreptățite la restituire.

Față de aceste

considerente, apelul declarat de intervenientul D.G.M. s-a constatat că este

fondat, urmând a fi schimbată sentința instanței de fond, în sensul admiterii

cererii de intervenție în interes propriu, promovată de acest intervenient,

constatându-s calitatea reclamantului și intervenientului de persoane

îndreptățite la restituire, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale

sentinței.

Referitor la apelul

declarat de apelanții pârâți, s-a constatat că este nefondat.

La prima critică

invocată de aceștia vizând lipsa calității procesuale active a reclamantului V.N.,

instanța a răspuns prin rezolvarea apelului declarat de apelantul intervenient D.G.M.,

în sensul că reclamantul și-a menținut calitatea procesuală activă în prezenta

cauză, în calitate de moștenitor al autorului său V.I.

Motivele de apel

vizând rezolvarea pe fond a pricinii s-a constatat că, de asemenea, au fost

lipsite de temei legal, fiind irelevantă în rezolvarea prezentei cauze împrejurarea

că pentru acest imobil, în temeiul Legea nr. 112/1995, intimații intervenienți N.

au încasat despăgubiri, câtă vreme aceștia ca legatari cu titlu particular au

vocație numai asupra bunurilor determinate ce fac obiectul legatelor, respectiv

a testamentului olograf încheiat de defuncta P.M. la data de 23 iulie 1988, în

care nu intră imobilul în litigiu, restul patrimoniului defunctei revenind

moștenitorilor legali.

Totodată, din

rapoartele de expertiză întocmite în cauză rezultă că imobilul în litigiu este

liber, în sensul legii speciale nr. 10/2001, așa cum a fost modificat prin

Legea nr. 247/1995, nefiind afectat de utilități publice care ar determina

imposibilitatea restituirii în natură.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată au declarat recurs, reclamantul V.N., intervenientul D.G.M.,

Primarul municipiului Craiova și Primăria municipiului Craiova, prin primar.

I. V.N., critică

decizia atacată, ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., deoarece:

- Pe rolul Judecătoriei

Craiova există un dosar care are ca obiect rezilierea contractului de

vânzare-cumpărare a drepturilor succesorale încheiat între reclamant și

intervenientul D.G.M.

- Avocatul P.B. a

reprezentat în cursul procesului atât pe reclamant cât și pe D.G.M. și R.C.

Deci, rezultă că atât

reclamantul cât și intervenienții au fost apărați de același avocat, cu toate

că părțile au interese contrarii.

II. D.G.M. critică

decizia atacată ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9

C. proc. civ., deoarece:

- În mod greșit

instanța de apel a constatat calitatea de persoană îndreptățită la restituire,

pentru reclamantul V.N., de vreme ce acesta a vândut drepturile succesorale

cuvenite și de pe urma autorului V.I.

III. Primarul

municipiului Craiova și Primăria municipiului Craiova, prin primar, critică

decizia atacată, ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9

C. proc. civ., deoarece:

- În temeiul Legii nr.

112/1995, numiții N.I., N.S. și N.A.L. au încasat despăgubiri, conform sentinței

civile nr. 14939 din 28 octombrie 1998 pronunțată de Judecătoria Craiova.

Prin urmare, în

condițiile anulării judecătorește a actului administrativ emis, s-a reținut că,

în temeiul legii speciale de retrocedare, se poate dispune restituirea în

natură a imobilului situat în Craiova, str. I.T., condiționată de rambursarea

sumei, actualizată, primită în temeiul Legii nr. 112/1995 cu titlu de

despăgubire.

Cu privire la

recursul declarat de reclamantul V.N. se rețin următoarele:

La termenul din data

de 23 ianuarie 2012, reclamantul a învederat instanței că înțelege să renunțe

la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 278 din 28

octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. În acest sens este

declarația autentificată din 17 ianuarie 2012 – fila 206 din dosarul de recurs.

Cu privire la

recursul declarat de D.G.M., se rețin următoarele:

În mod judicios,

instanța de apel a constatat calitatea de persoană îndreptățită la restituire,

pentru reclamantul V.N., deoarece în cauză a operat transmiterea pe cale

convențională, către succesorul cu titlu particular, a tuturor drepturilor și

acțiunilor ce decurg din confirmarea calității de persoană îndreptățită a

reclamantului la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001, inclusiv

dreptul de a contesta în justiție refuzul de restituire în natură și corelativ,

propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.

De menționat este

faptul că dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu interzic cesiunea drepturilor

privind măsurile reparatorii de orice natură, inclusiv prin echivalent, ceea ce

înseamnă că această operațiune juridică este permisă în condițiile dreptului

comun și produce efecte juridice „erga omnes”, între părți.

Cu privire la

imobilul solicitat la restituire în natură, situat în Craiova, str. S., se

reține că acesta a aparținut în coproprietate autorilor V.I., V.R. și P.M., și

a fost naționalizat în condițiile Decretului nr. 92/1950. Cum din actul de

vânzare - cumpărare de drepturi litigioase, reclamantul V.N. a înțeles să

înstrăineze drepturile succesorale cuvenite numai autorilor V.R. și P.M.,

păstrându-și drepturile succesorale rămase de pe urma autorului V.I., rezultă

că atât reclamantul cât și intervenientul D.G.M., au calitatea de persoane

îndreptățite la restituire.

Cu privire la

recursul declarat de Primarul municipiului Craiova și primăria municipiului

Craiova, prin primar, se rețin următoarele:

Imobilul în litigiu

situat în str. S. (fostă S.), a aparținut lui V.I., V.R. și P.M., potrivit

certificatului din 27 martie 1992, eliberat de Filiala Dolj a Ahivelor

Statului.

Reclamantul V.N. a

înțeles să înstrăineze doar drepturile succesorale cuvenite numai de pe urma

autorilor V.R. și P.M., păstrându-și drepturile succesorale rămase de pe urma

autorului V.I.

Prin urmare, atât

reclamantul V.N. cât și intervenientul D.G.M. au calitatea de persoane

îndreptățite la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001.

Cu privire la

motivele de recurs ce vizează rezolvarea pe fond a pricinii, se reține că sunt

lipsite de temei legal. Împrejurarea că pentru imobilul în litigiu, în temeiul

Legii nr. 112/1995, intimații intervenienți N. au încasat despăgubiri, cu toate

că, în calitatea de legatari cu titlu particular, au vocație numai asupra

bunurilor determinate ce fac obiectul legatelor, respectiv a testamentului

olograf încheiat cu defuncta P.M. la data de 23 iulie 1988 în care nu intră

imobilul în litigiu, restul patrimoniului defunctei revenind moștenitorilor

legali.

De altfel, imobilul

în litigiu este liber, în sensul Legii nr. 10/2001, așa cum a fost modificată

prin Legea nr. 247/2005.

Așadar, față de cele

reținute, se va lua act de renunțarea reclamantului V.N. la judecata recursului

declarat împotriva Deciziei nr. 278 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția I civilă; se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de pârâții Primăria municipiului Craiova, Primarul municipiului Craiova și de

interveneintul D.G.M., împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea

reclamantului V.N. la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 278

din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de pârâții Primăria Municipiului Craiova, Primarul

Municipiului Craiova și de intervenientul D.G.M. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 ianuarie 2012.