ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 301/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 102 din 18 martie 2009, a admis contestația formulată de reclamantul V.N., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Craiova, prin primar și Primarul Municipiului Craiova, și cu intervenienții D.S. – decedată și N.I. – decedat, intervenienții-moștenitori N.C.G. și N.M., intervenienții-accesorii în interesul pârâților I.D., I.D.A., I.A.I., I.B.N., U.C., U.C.A., U.O., U. (L.) D.C.

A respins cererea formulată de intervenientul D.G.M., pentru lipsa calității procesuale active în prezenta contestație; s-a luat act de renunțarea la judecata cererii de intervenție formulată de N.M.; a respins cererile de intervenție formulate în cauză; a anulat dispoziția nr. 6294 din 8 iulie 2003 emisă de Primarul Municipiului Craiova; a constatat calitatea de persoană îndreptățită și a dispus restituirea în natură a imobilului din str. I.T., fostă S., Dolj ce a făcut obiectul notificării nr. X și terenul aferent, identificate conform rapoartelor de expertiză, ce fac parte integrantă din sentința prezentă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin decizia nr. 2151 din 20 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, s-a reținut că instanța de fond, pronunțând sentința civilă nr. 333 din 14 septembrie 2004 a reținut greșit că reclamantul nu a făcut dovada calității de proprietar, conform art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, care arată că au calitatea de persoane îndreptățite, potrivit legii, foștii proprietari ai imobilelor preluate abuziv de stat, precum și moștenitorii acestora, legali sau testamentari. Pentru a fi îndreptățit la formularea notificării, reclamantul trebuia să dovedească faptul că este moștenitor al autorilor și că aceștia au fost proprietari ai imobilului preluat în perioada 1945-1989.

Cu certificatul de moștenitor din 20 noiembrie 1996, reclamantul a dovedit că este moștenitor al autorului V.I., ca descendent al acestuia, iar cu certificatele de calitate de moștenitor nr. a/2003, nr. b/2003, că are calitate de moștenitor, ca nepot de frate al autorilor V.R. și P.M. Prin decizia nr. 18 din 11 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova, reclamantul a dovedit că, în calitate de moștenitor al acelorași autori, i s-a admis acțiunea în revendicare pentru alt imobil. Cu certificatul eliberat de Arhivele Statului Dolj, reclamantul a făcut dovada că de la cei trei autori a fost judecat în temeiul Decretului nr. 92/1950, imobilul din str. S., iar existența imobilului în patrimoniul de stat, fiind închiriat de R.A.A.D.P.F.L.

Craiova, constituie o prezumție simplă instituită de Legea nr. 10/2001, a preluării imobilului. Această decizie, cu privire la problema de drept dezlegată, este obligatorie. De asemenea, întinderea dreptului de proprietate este confirmată de înscrisurile aflate la filele 96, 97, respectiv act de partaj din 18 decembrie 1924 și foaia de date pentru înscrierea în Cartea Funciară a imobilului din str. I.T. Mai mult, soluționarea prezentei contestații a fost suspendată de tribunal, în temeiul art. 244, pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a contestării calității de moștenitor a reclamantului V., până la soluționarea irevocabilă a litigiului promovat de N.I. și N.S., Dosar nr. 5090/215/2007 al Judecătoriei Craiova; măsura suspendării a fost menținută prin decizia Curții de Apel Craiova nr. 1187 din 5 noiembrie 2007, iar prezenta cauză a fost repusă pe rol la rămânerea irevocabilă a sentinței pronunțată.

Astfel, intervenienții N. au solicitat să se constate nulitatea testamentului întocmit la data de 14 octombrie 1986 și a certificatului de moștenitor din 12 iunie 2003 de pe urma defunctei P.M., invocând printr-o precizare a acțiunii lipsa calității de moștenitor a reclamantului V., ca urmarea neacceptării în termenul prevăzut de art. 700 C. civ. Au invocat de asemenea calitatea lor de moștenitori, ca urmare a întocmirii testamentului olograf încheiat de defuncta P.M. la data de 23 iulie 1988, valorificându-și calitatea de legatari universali conform Legii nr. 112/1995. Toate petitele cererii au fost respinse în mod irevocabil. S-a reținut că V.N. nu este străin de succesiune prin neacceptare, fiind făcută dovada acceptării, conform dispozițiilor legale și,de asemenea, nici nu a fost înlăturat e la moștenire de către N. Reclamantul V.N.

este nepot de frate al defunctei P.M., făcând parte din clasa a II-a de moștenitori legali în timp ce N., deși invocă calitatea de legatari universali, potrivit testamentului și certificatului de moștenitor din 27 octombrie 1989, N.I. și N.S. nu sunt legatari universali, așa cum susțin, ci legatari cu titlu particular, neavând vocație asupra patrimoniului succesoral, ci numai asupra bunurilor determinate ce fac obiectul legatelor, restul patrimoniului defunctei revenind moștenitorilor legali. În rapoartele de expertiză au fost identificate imobile teren și construcție, terenul în suprafață reală de 1259 m.p. (din măsurători), situat în prezent în str. I.T. (fost S.), cu vecinătățile individualizate la fila nr. 194. În raportul de expertiză întocmit de expert P.I.

(filele nr. 178 - 185 din Dosarul Tribunalului nr. 150/63/2005) și suplimentul la raport (filele nr. 202-2006, cu schița aferentă) au fost identificate toate încăperile imobilului construit în anul 1906, starea în care acestea se află în prezent și persoanele care ocupă încăperile, o parte intre acestea persoane fiind intervenienții în interesul Primăriei Municipiului Craiova, care susțin apărarea intimatei și invocă contractele de închiriere încheiate cu R.A.A.D.P.F.L. Imobilele sunt libere în sensul legii speciale nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 și neafectate de utilități publice ce ar determina imposibilitatea restituirii în natură. Împrejurarea că în imobil locuiesc nouă familii de chiriași ai R.A.D.D.P.F.l.

Craiova, așa cum sunt identificate în raportul de expertiză tehnică întocmit de P.I. (filele 178 - 185 și 202 - 206), sau că au fost primite despăgubiri de către alte persoane conform Legii nr. 112/1995, altele decât reclamantul V.N., care face dovada calității de moștenitor și persoană îndreptățită la restituire, nu constituie un impediment la restituire și reparația echitabilă față de finalitatea Legii nr. 10/2001. De altfel, deși intervenienții accesorii invocă împrejurarea primirii despăgubirilor conform Legii nr. 112/1995 de către N., Tribunalul nu este investit cu o astfel de cerere și nici nu poate depăși cadrul procesual și obiectul cererii cu care este învestită instanța, cu încălcarea principiului disponibilității, în privința acestora fiind aplicabile dispozițiile art. 15 și urm. din legea nr. 10/2001.

Art. 11 teza a II-a din legea nr. 10/2001 prevede că „dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea diferenței dintre valoarea despăgubiri primite și valoarea construcțiilor demolate …”, ori în ipoteza analizată în concret, nu este incident acest text de lege în ceea ce-l privește pe reclamant căruia i-a fost respinsă notificarea formulată pentru că nu ar fi făcut dovada calității de moștenitor. Așadar, în respectarea rațiunii legii, potrivit art. 1 care „prevede că imobilele preluate abuziv de stat de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie în natură, în condițiile prezentei legii”, cererea de restituire în natură va fi admisă, din actele dosarelor nu rezultă că imobilul a constituit obiectul vreunei vânzări, înstrăinări legale.

Prin urmare, cu mijloacele de probă administrate, dispoziția atacată nr. 6294/2003 emisă de Primarul Municipiului Craiova este nelegală și a fost anulată, cu consecința restituirii în natură a imobilului identificat în lucrările de specialitate aflate la dosar. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia civilă nr. 278 din 28 octombrie 2009, a admis apelul formulat de intervenientul D.G.M. și pârâții Municipiul Craiova, prin primar, Primarul municipiului Craiova, împotriva sentinței civile nr. 102 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Craiova, în contradictoriu cu intimatul V.N., intimații intervenienți, moștenitorii N.M. și N.C.G. și intimații-intervenienți I.D., I.D.A., I.A.I., I.B.N., U.C., U.C.A., U.O., U. (L.) D.C.

A schimbat sentința menționată, în sensul că a admis cererea de intervenție în interes propriu, formulată de acest intervenient. A constatat calitatea reclamantului și intervenientului de persoane îndreptățite la restituire. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Din verificarea întregului material probator administrat în cauză, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și având în vedere statuările jurisdicționale ca urmare a pronunțării unor decizii definitive și irevocabile aflate la dosarul cauzei, prin care au fost stabilite aspecte ce au relevanță în soluționarea cauzei, s-a constatat că în mod nelegal instanța de fond a respins cererea intervenientului, reținând lipsa calității procesuale active a acestuia în promovarea prezentei contestații.

Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite în sensul prezentei legi la măsuri reparatorii persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar în conformitate cu art. 4 alin. (2) din acest act normativ, de prevederile Legii 10/2001 beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. În speța dedusă judecății s-a constatat că intimatul reclamant V.N. a formulat în termenul prevăzut de Legii nr. 10/2001 notificarea nr. 2431/N/2001, pentru restituirea imobilului în litigiu, susținând că este unicul moștenitor al autorilor săi, V.I., V.R. și P.M., proprietarii acestui imobil care le-a fost naționalizat.

Prin Dispoziția nr. 6294 din 8 iulie 2003 emisă de Primarul Municipiului Craiova, pe care reclamantul a contestat-o în prezenta cauză, cererea sa a fost respinsă, reținându-se că nu ar fi făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire. Or, cu certificatul de moștenitor nr. a/1996, reclamantul a dovedit că este moștenitor al autorului V.I., în calitate de descendent gradul I al acestuia, iar cu certificatele de moștenitor nr. b/2003 și 88/2003 a dovedit că are calitatea de moștenitor ca nepot de frate al autorilor V.R. și P.M. Mai mult, prin decizia nr. 189 din 11 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova, reclamantului V.N. i s-a admis acțiunea în revendicare pentru un alt imobil ce a aparținut acelorași autori, reținându-se calitatea sa de persoană îndreptățită.

Așadar, pe cale judecătorească, problema de drept ce vizează calitatea de moștenitor a intimatului reclamant V.N., a celor trei autori, V.I., V.R. și P.M., a fost dezlegată, intrând în puterea lucrului judecat și devenind obligatorie. În speță s-a constatat că ulterior formulării contestației împotriva dispoziției emise de Primarul Municipiului Craiova, intimatul reclamant V.N. a înstrăinat drepturile succesorale ce i se cuvin în calitate de moștenitor al defunctului său unchi V.R., decedat la 28 martie 1972, și a defunctei sale mătuși P.M., decedată la 31 iulie 1989, către apelantul intervenient D.G.M. Acest act a fost autentificat la Biroul Notarului Public din Craiova, sub nr. 2553 din 26 oct.2006 și urmare a acestei situații, în ședința publică din data de 6 martie 2007, reclamantul V.N., prin apărător, a depus o cerere prin care a precizat că urmare a înstrăinării drepturilor sale succesorale cuvenite după autorii săi V.R.

și P.M., domnului D.G.M., acesta are dreptul de a continua în nume propriu toate acțiunile judecătorești pe care reclamantul le-a formulat. La aceeași dată, numitul D.G.M. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, susținând că efect al încheierii contractului de vânzare - cumpărare de drepturi litigioase cu reclamantul, i s-au transmis acestuia în calitate de cesionar toate drepturile ce decurg din moștenirea celor doi autori V.R. și P.M. Instanța de apel a constatat că în cauză a operat transmiterea pe cale convențională către succesorul cu titlu particular a tuturor drepturilor și acțiunilor ce decurg din confirmarea calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001, inclusiv dreptul de a contesta în justiție refuzul de restituire în natură și corelativ propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.

Excluderea succesorilor cu titlu particular din enumerarea limitativă a art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, se referă la calitatea notificatorului, de la data sesizării entității investite cu soluționarea notificării și nu are în vedere transmiterea acestei calități ulterior, pe parcursul desfășurării procedurii administrativ jurisdicționale. De menționat că Legea nr. 10/2001 nu a interzis cesiunea drepturilor privind măsurile reparatorii de orice natură, inclusiv prin echivalent, ceea ce înseamnă că această operațiune juridică este permisă în condițiile dreptului comun și produce efecte juridice „erga omnes”, nu doar între părți, în măsura în care a intervenit ulterior formulării notificării de către cedenți, persoane limitativ enumerate de art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Ca atare, s-a constatat că cesionarul, respectiv apelantul intervenient D.G.M. are calitate procesuală activă în contestația împotriva dispoziției primarului, formulată de cedent, respectiv de intimatul reclamant V.N., deoarece s-a subrogat în drepturile acestuia, rezultând că soluționarea pricinii în primă instanță în temeiul excepției lipsei calității procesuale active a intervenientului este greșită. Referitor la persoanele cărora le-a aparținut în proprietate imobilul solicitat la restituire în natură, situat în str. S., s-a constatat că acesta a aparținut în coproprietate defuncților V.I., V.R. și P.M., potrivit certificatului eliberat de Arhivele Naționale – Direcția Județeană Dolj, nr. 2206 din 13 mai 2003 și a fost naționalizat potrivit Decretului nr. 92/1950, completat și modificat cu Decretul nr. 524/1955, cei trei autori figurând în tabelul anexă la Hotărârea C.M.

nr. 116/1960. Aceeași situație rezultă și din referatul nr. 50.661/1996 încheiat de Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995, în care se precizează că imobilul în litigiu, situat în str. S. (fost S.), a fost trecut în proprietatea statului conform Hotărârea C.M. nr. 116/1960, completare tabele anexă la Decret nr. 91/1950, proprietarii acestui imobil la data naționalizării fiind V.I., V.R. și P.M. potrivit certificatului din 27 martie 1992 eliberat de Filiala Dolj a Arhivelor Statului. Totodată, întinderea dreptului de proprietate este confirmată de înscrisurile aflate la (filele 96, 97 dosar apel), respectiv act de partaj din 18 decembrie 1924 și foaia de date pentru înscrierea în Cartea Funciară a imobilului din str. I.T.

Așadar, din aceste acte rezultă neechivoc că imobilul a cărui restituire se solicită a aparținut în proprietate celor trei autori susmenționați și, cum prin actul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, intimatul reclamant V.N. a înțeles să înstrăineze drepturile succesorale cuvenite numai de pe urma autorilor V.R. și P.M., păstrându-și drepturile succesorale rămase de pe urma autorului V.I., rezultă că atât intimatul reclamant cât și apelantul intervenient au calitatea de persoane îndreptățite la restituire. Față de aceste considerente, apelul declarat de intervenientul D.G.M. s-a constatat că este fondat, urmând a fi schimbată sentința instanței de fond, în sensul admiterii cererii de intervenție în interes propriu, promovată de acest intervenient, constatându-s calitatea reclamantului și intervenientului de persoane îndreptățite la restituire, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Referitor la apelul declarat de apelanții pârâți, s-a constatat că este nefondat. La prima critică invocată de aceștia vizând lipsa calității procesuale active a reclamantului V.N., instanța a răspuns prin rezolvarea apelului declarat de apelantul intervenient D.G.M., în sensul că reclamantul și-a menținut calitatea procesuală activă în prezenta cauză, în calitate de moștenitor al autorului său V.I. Motivele de apel vizând rezolvarea pe fond a pricinii s-a constatat că, de asemenea, au fost lipsite de temei legal, fiind irelevantă în rezolvarea prezentei cauze împrejurarea că pentru acest imobil, în temeiul Legea nr. 112/1995, intimații intervenienți N. au încasat despăgubiri, câtă vreme aceștia ca legatari cu titlu particular au vocație numai asupra bunurilor determinate ce fac obiectul legatelor, respectiv a testamentului olograf încheiat de defuncta P.M.

la data de 23 iulie 1988, în care nu intră imobilul în litigiu, restul patrimoniului defunctei revenind moștenitorilor legali. Totodată, din rapoartele de expertiză întocmite în cauză rezultă că imobilul în litigiu este liber, în sensul legii speciale nr. 10/2001, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/1995, nefiind afectat de utilități publice care ar determina imposibilitatea restituirii în natură. Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs, reclamantul V.N., intervenientul D.G.M., Primarul municipiului Craiova și Primăria municipiului Craiova, prin primar. I. V.N., critică decizia atacată, ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - Pe rolul Judecătoriei Craiova există un dosar care are ca obiect rezilierea contractului de vânzare-cumpărare a drepturilor succesorale încheiat între reclamant și intervenientul D.G.M.

- Avocatul P.B. a reprezentat în cursul procesului atât pe reclamant cât și pe D.G.M. și R.C. Deci, rezultă că atât reclamantul cât și intervenienții au fost apărați de același avocat, cu toate că părțile au interese contrarii. II. D.G.M. critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., deoarece: - În mod greșit instanța de apel a constatat calitatea de persoană îndreptățită la restituire, pentru reclamantul V.N., de vreme ce acesta a vândut drepturile succesorale cuvenite și de pe urma autorului V.I. III. Primarul municipiului Craiova și Primăria municipiului Craiova, prin primar, critică decizia atacată, ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., deoarece: - În temeiul Legii nr. 112/1995, numiții N.I., N.S. și N.A.L. au încasat despăgubiri, conform sentinței civile nr. 14939 din 28 octombrie 1998 pronunțată de Judecătoria Craiova. Prin urmare, în condițiile anulării judecătorește a actului administrativ emis, s-a reținut că, în temeiul legii speciale de retrocedare, se poate dispune restituirea în natură a imobilului situat în Craiova, str. I.T., condiționată de rambursarea sumei, actualizată, primită în temeiul Legii nr. 112/1995 cu titlu de despăgubire. Cu privire la recursul declarat de reclamantul V.N. se rețin următoarele: La termenul din data de 23 ianuarie 2012, reclamantul a învederat instanței că înțelege să renunțe la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 278 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

În acest sens este declarația autentificată din 17 ianuarie 2012 – fila 206 din dosarul de recurs. Cu privire la recursul declarat de D.G.M., se rețin următoarele: În mod judicios, instanța de apel a constatat calitatea de persoană îndreptățită la restituire, pentru reclamantul V.N., deoarece în cauză a operat transmiterea pe cale convențională, către succesorul cu titlu particular, a tuturor drepturilor și acțiunilor ce decurg din confirmarea calității de persoană îndreptățită a reclamantului la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001, inclusiv dreptul de a contesta în justiție refuzul de restituire în natură și corelativ, propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.

De menționat este faptul că dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu interzic cesiunea drepturilor privind măsurile reparatorii de orice natură, inclusiv prin echivalent, ceea ce înseamnă că această operațiune juridică este permisă în condițiile dreptului comun și produce efecte juridice „erga omnes”, între părți. Cu privire la imobilul solicitat la restituire în natură, situat în Craiova, str. S., se reține că acesta a aparținut în coproprietate autorilor V.I., V.R. și P.M., și a fost naționalizat în condițiile Decretului nr. 92/1950. Cum din actul de vânzare - cumpărare de drepturi litigioase, reclamantul V.N. a înțeles să înstrăineze drepturile succesorale cuvenite numai autorilor V.R. și P.M., păstrându-și drepturile succesorale rămase de pe urma autorului V.I., rezultă că atât reclamantul cât și intervenientul D.G.M., au calitatea de persoane îndreptățite la restituire.

Cu privire la recursul declarat de Primarul municipiului Craiova și primăria municipiului Craiova, prin primar, se rețin următoarele: Imobilul în litigiu situat în str. S. (fostă S.), a aparținut lui V.I., V.R. și P.M., potrivit certificatului din 27 martie 1992, eliberat de Filiala Dolj a Ahivelor Statului. Reclamantul V.N. a înțeles să înstrăineze doar drepturile succesorale cuvenite numai de pe urma autorilor V.R. și P.M., păstrându-și drepturile succesorale rămase de pe urma autorului V.I. Prin urmare, atât reclamantul V.N. cât și intervenientul D.G.M. au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001. Cu privire la motivele de recurs ce vizează rezolvarea pe fond a pricinii, se reține că sunt lipsite de temei legal.

Împrejurarea că pentru imobilul în litigiu, în temeiul Legii nr. 112/1995, intimații intervenienți N. au încasat despăgubiri, cu toate că, în calitatea de legatari cu titlu particular, au vocație numai asupra bunurilor determinate ce fac obiectul legatelor, respectiv a testamentului olograf încheiat cu defuncta P.M. la data de 23 iulie 1988 în care nu intră imobilul în litigiu, restul patrimoniului defunctei revenind moștenitorilor legali. De altfel, imobilul în litigiu este liber, în sensul Legii nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005. Așadar, față de cele reținute, se va lua act de renunțarea reclamantului V.N. la judecata recursului declarat împotriva Deciziei nr. 278 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă; se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Primăria municipiului Craiova, Primarul municipiului Craiova și de interveneintul D.G.M., împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea reclamantului V.N. la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 278 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Primăria Municipiului Craiova, Primarul Municipiului Craiova și de intervenientul D.G.M. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2012.