ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5666/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 11 februarie 2009, reclamanta U.M.A. a chemat în judecată pe pârâții P.C., P. G. și M.P.C., solicitând ca, în contradictoriu cu Primăria Craiova, să se dispună nulitatea absolută a dispoziției nr. 8769 din 9 mai 2005 emisă de pârâtă, să se constate calitatea sa de unic moștenitor al autoarei E.J. și să fie obligată pârâta Primăria Craiova la restituirea în natură a terenului în suprafață de 25.000 mp situat în Craiova, str. Dunării, fost Șoseaua Craiova-Calafat, precum și a construcției H.C. Prin sentința civilă nr. 51 din 7 martie 2008, Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Craiova, reținând că reclamanta este terț față de dispoziția atacată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta U.M.A. Prin decizia civilă nr. 750 din 24 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis recursul, a casat sentința apelată și a trimis cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Dolj. Instanța de apel a reținut că reclamanta este moștenitoarea uneia dintre părțile care au formulat notificarea, respectiv a numitei P.I.F., decedată la data de 28 noiembrie 2007, nefiind astfel terț față de dispoziția contestată. În rejudecare, Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 347 din 4 noiembrie 2009, a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 8769 din 09 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova; a constatat că reclamanta are calitatea de moștenitor legal al autoarei J.C.E.

și de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, alături de pârâții P.C., P.G. și M.P.C.; a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Craiova să emită dispoziție motivată pe numele reclamantei și al pârâților cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 25.000 m.p., situată în Craiova, fosta Șosea Craiova- Calafat și clădire „Hanul C. ” (evaluată la 130.122 RON) ce a fost amplasată pe acest teren, ambele imobile fiind imposibil de restituit în natură și care au făcut obiectul notificării nr. 354/ N din 17 iulie 2001; a obligat pe pârâtul Primarul Municipiul Craiova să predea pe bază de proces-verbal Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dispoziția motivată și documentația aferentă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Primăria municipiului Craiova, invocând tardivitatea formulării contestației. Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 279 din 27 septembrie 2010, a admis apelul pârâtei și a schimbat sentința apelată în sensul că a respins contestația reclamantei ca tardiv formulată, reținând că reclamanta a promovat contestația ce face obiectul dosarului de față după împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 26 din Legea 10/2001. Instanța de apel a reținut că pârâtul a făcut dovada că a comunicat autoarei reclamantei dispoziția nr. 8769 din 9 mai 2005, prin scrisoare cu confirmare de primire, la data de 12 mai 2005, pe confirmarea de primire aflându-se semnătura acesteia.

O dovadă în plus a primirii dispoziției o constituie faptul că la 31 mai 2005, autoarea reclamantei împreună cu P.C., P.I.F., M.P. C. au formulat, în termen, contestație împotriva dispoziției 8769/2005, care a făcut obiectul Dosarului nr. 2740/2005 al Tribunalului Dolj, soluționat prin sentința civilă nr. 1670 din 5 decembrie 2006. Instanța de apel a concluzionat că reclamanta, parte în procesul anterior, prin autoarea sa, nu poate invoca în prezent reluarea procedurii pentru restituirea bunurilor supuse reglementării Legii nr. 10/2001 întrucât procedura a fost finalizată prin sentința nr. 1670 din 5 decembrie 2006 a Tribunalului Dolj.

Faptul că reclamanta s-a adresat primăriei cu cererea înregistrată sub nr. 330810 din 15 noiembrie 2007 nu presupune posibilitatea de a fi analizată din nou de către instanță dispoziția emisă în anul 2005, pentru că toate etapele prevăzute de lege au fost anterior parcurse, iar notificarea față de care primăria trebuia să dea un răspuns, cenzurat apoi în instanță, era cea înaintată de autoarea petentei sub nr. 354/2001. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta. Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 24 iunie .2011, suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părților legal citate.

Cauza a stat în nelucrare până la 10 iulie 2012, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 21 septembrie 2012. La acest termen, înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, care va fi admisă pentru următoarele motive: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligentă a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 25 iunie 2011, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an tară să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de recurs. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 24 iunie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ. , niciuna dintre părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta U.M.A. împotriva deciziei nr. 279 din 27 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2012.