ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3457/2012

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 2556/110, reclamanta SC P.C.I.

SRL (fostă SC A.&D. SRL) a chemat în judecată pârâții P.B.IO. și P.B.IR.,

pentru ca prin hotărâre judecătorească, să fie obligată la plata sumei de

169.980,81 RON, debit principal neachitat aferent contractului de prestări

servicii din 02 aprilie 2007, penalități de întârziere de 0,2% pe zi

întârziere, calculate la debitul principal de la data de 08 noiembrie 2007 și

până la data achitării integrale a debitului restant și a cheltuielilor de

judecată.

Reclamanta a depus, la primul termen de

judecată, precizări la acțiune, arătând că solicită obligarea pârâților la plata

sumei de 169.980,81 RON debit principal, 320.923,77 RON, penalități de întârziere,

conform calcului anexat, pentru perioada 8 noiembrie 2007 - 9 iunie 2010 și penalități

de 0,2% pe zi întârziere, de la data de 09 iunie 2010, până la achitarea integrală

a debitului.

Prin sentința civilă nr. 360 din 4 mai

2011, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2556/110/2010, a fost admisă

excepția insuficientei timbrări și a fost anulată ca insuficient timbrată acțiunea

formulată de reclamanta SC P.C.I. SRL Bacău (fostă SC A.&D. SRL Bacău), în contradictoriu

cu pârâții P.B.IO. și P.B.IR., astfel cum a fost precizată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

faptul că, i s-a pus în vedere reclamantei, la mai multe termene, să achite diferența

de taxă de timbru, iar aceasta nu s-a conformat, fiind invocate dispozițiile

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările

ulterioare, potrivit cărora, taxele de timbru se plătesc anticipat sau până la termenul

stabilit de instanță, iar sancțiunea pentru nerespectarea acestei obligații este

anularea cererii.

A mai reținut instanța că, deși aparent,

acțiunea ar putea fi anulată doar în parte în limita sumei solicitate, dar netimbrate,

în realitate, având în vedere dispozițiile art. 35 alin. (6) din Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare, potrivit

cărora „dacă în momentul înregistrării, acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător

obiectului inițial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral,

ci va trebui soluționată în limitele în care taxa judiciară de timbru a fost achitată",

instanța a reținut că această dispoziție legală nu este aplicabilă în cauza de față,

deoarece diferența de taxă de timbru neachitată este datorată pentru acțiunea inițială,

care nu a fost timbrată corespunzător și nu pentru modificarea (precizarea) ulterioară

a cuantumului pretențiilor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel,

în termen legal, reclamanta SC P.C.I. SRL Bacău, criticând soluția pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă,

contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 78/2011 din 14 octombrie 2011

a admis apelul formulat de reclamantă SC P.C.I. SRL Bacău, a anulat sentința apelată

și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel

a reținut că, în speță, cele două capete de cerere formulate au caracter distinct

de sine stătător și finalitate diferită, așa încât taxa de timbru trebuia stabilită

de instanță pentru fiecare cerere în parte.

Prin urmare, într-o asemenea împrejurare

instanța nu putea anula întreaga acțiune ca insuficient timbrată, ci trebuia să

o soluționeze în limitele în care taxa s-a plătit în mod legal.

În acest context, s-a reținut că, dacă

instanța de fond ar fi procedat la determinarea taxei de timbru în mod distinct

pentru fiecare cerere dedusă judecății, și nu în mod global, atunci ar fi putut

face aplicarea cu ușurință a dispozițiilor art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997,

în sensul de a soluționa pe fond capătul de cerere pentru care taxa de timbru s-a

plătit în mod legal.

Împotriva acestei decizii, în termen legal,

pârâții P.B.IO. și P.B.IR. au declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat,

modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei

ca nefondat.

Critica adusă deciziei atacate se referă

în esență la faptul că, instanța de apel a reținut în mod eronat că instanța de

fond nu putea anula întreaga acțiune, ci trebuia să o soluționeze în limitele în

care taxa de timbru s-a plătit în mod legal, întrucât dispozițiile art. 20

alin. (4) din Legea nr. 146/1997, invocate de instanța de apel nu sunt aplicabile

în cauza de față, deoarece diferența de taxă de timbru neachitată era datorată pentru

acțiunea inițială, care nu fusese timbrată corespunzător și nu pentru (modificarea)

precizarea ulterioară a cuantumului pretențiilor.

Mai susțin recurenții că, analizarea calculului

taxei judiciare de timbru în calea de atac apelului este inadmisibilă atâta timp

cât norma specială reglementează calea de atac împotriva modului de stabilire a

taxei de timbru, respectiv art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, aspect ce putea

fi valorificat de către reclamantă, potrivit textului de lege mai sus-evocat, iar

nu să conteste valoarea taxei judiciare de timbru stabilită de instanță, prin motivele

de apel.

O altă critică vizează faptul că instanța

de apel a interpretat greșit dispozițiile legale ce stabilesc modul de determinare

a valorii taxabile a acțiunii introductive și că, deși în fața instanței de fond

s-a pus în vedere reclamantei să achite taxa judiciară de timbru, în valoare de

7.916 RON până Ia termenul din data de 01 septembrie 2010, reclamanta nu s-a conformat

obligației impusă de instanță.

De asemenea, se susține de către recurenții

că, în mod greșit a reținut instanța de apel că acțiunea principală a fost structurată

pe două capete de cerere distincte, cu finalitate diferită, atâta timp cât în speță,

este vorba de plata unui singur debit, suma de bani este compusă din debitul principal

și penalități, astfel că acestea nu au o finalitate diferită.

Analizând critica adusă deciziei atacate

în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este

nefondată, urmând ca recursul declarat de pârâții P.B.IO. și P.B.IR. să fie respins,

pentru următoarele considerente:

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte constată că, cele două capete de cerere formulate de către reclamanta

SC P.C.I. SRL Bacău au caracter distinct de sine stătător și finalitate diferită,

așa încât, taxa de timbru trebuia stabilită de instanța de fond pentru fiecare cerere

în parte, sens în care nu se putea anula întreaga acțiune ca insuficient timbrată,

ci trebuia soluționată, în limitele în care taxa de timbru a fost achitată în mod

legal.

În acest context se constată că, instanța

de fond nu a procedat la stabilirea taxei de timbru în mod distinct, pentru fiecare

capăt de cerere al acțiunii, situație în care, instanța de apel a apreciat că soluția

de anulare integrală a acțiunii ca insuficient timbrată este nelegală, în condițiile

în care s-a achitat o taxă de timbru substanțială, deoarece numai pentru capătul

de cerere privitor la plata debitului principal taxa de timbru datorată era de 6786,2

RON, sumă mai mică decât valoarea pe care societatea reclamantă o achitase inițial,

în sumă de 7.916 RON, astfel cum s-a dispus prin încheierea din data de 9 iunie

2010.

În raport de acestea, în cuantificarea

taxei de timbru, inițial stabilită la suma de 7.916 RON și ulterior, completată

cu suma de 4414,84 RON, nu rezultă cu claritate la ce valori ale pretențiilor s-a

raportat instanța de fond și la care din cele două capete de cerere formulate în

cauză.

Astfel, se constată că, în mod corect Curtea

de Apel Bacău a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanța de fond

nu a determinat taxa judiciară de timbru, în condițiile art. 14 din Legea nr. 146/1997

și art. 11 din Normele metodologice de aplicare ale legii, și nu a pus în vedere

reclamantei obligația de a achita taxa de timbru, în conformitate cu prevederile

legale.

Pentru aceste considerente, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâții P.B.IO. și P.B.IR.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâții P.B.IO. și P.B.IR. împotriva deciziei

nr. 78/2011 din 14 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a

II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2012.