ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3457/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 2556/110, reclamanta SC P.C.I. SRL (fostă SC A.&D. SRL) a chemat în judecată pârâții P.B.IO. și P.B.IR., pentru ca prin hotărâre judecătorească, să fie obligată la plata sumei de 169.980,81 RON, debit principal neachitat aferent contractului de prestări servicii din 02 aprilie 2007, penalități de întârziere de 0,2% pe zi întârziere, calculate la debitul principal de la data de 08 noiembrie 2007 și până la data achitării integrale a debitului restant și a cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a depus, la primul termen de judecată, precizări la acțiune, arătând că solicită obligarea pârâților la plata sumei de 169.980,81 RON debit principal, 320.923,77 RON, penalități de întârziere, conform calcului anexat, pentru perioada 8 noiembrie 2007 - 9 iunie 2010 și penalități de 0,2% pe zi întârziere, de la data de 09 iunie 2010, până la achitarea integrală a debitului. Prin sentința civilă nr. 360 din 4 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2556/110/2010, a fost admisă excepția insuficientei timbrări și a fost anulată ca insuficient timbrată acțiunea formulată de reclamanta SC P.C.I. SRL Bacău (fostă SC A.&D. SRL Bacău), în contradictoriu cu pârâții P.B.IO. și P.B.IR., astfel cum a fost precizată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut faptul că, i s-a pus în vedere reclamantei, la mai multe termene, să achite diferența de taxă de timbru, iar aceasta nu s-a conformat, fiind invocate dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, taxele de timbru se plătesc anticipat sau până la termenul stabilit de instanță, iar sancțiunea pentru nerespectarea acestei obligații este anularea cererii.

A mai reținut instanța că, deși aparent, acțiunea ar putea fi anulată doar în parte în limita sumei solicitate, dar netimbrate, în realitate, având în vedere dispozițiile art. 35 alin. (6) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „dacă în momentul înregistrării, acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului inițial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată în limitele în care taxa judiciară de timbru a fost achitată", instanța a reținut că această dispoziție legală nu este aplicabilă în cauza de față, deoarece diferența de taxă de timbru neachitată este datorată pentru acțiunea inițială, care nu a fost timbrată corespunzător și nu pentru modificarea (precizarea) ulterioară a cuantumului pretențiilor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta SC P.C.I. SRL Bacău, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 78/2011 din 14 octombrie 2011 a admis apelul formulat de reclamantă SC P.C.I. SRL Bacău, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în speță, cele două capete de cerere formulate au caracter distinct de sine stătător și finalitate diferită, așa încât taxa de timbru trebuia stabilită de instanță pentru fiecare cerere în parte. Prin urmare, într-o asemenea împrejurare instanța nu putea anula întreaga acțiune ca insuficient timbrată, ci trebuia să o soluționeze în limitele în care taxa s-a plătit în mod legal.

În acest context, s-a reținut că, dacă instanța de fond ar fi procedat la determinarea taxei de timbru în mod distinct pentru fiecare cerere dedusă judecății, și nu în mod global, atunci ar fi putut face aplicarea cu ușurință a dispozițiilor art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, în sensul de a soluționa pe fond capătul de cerere pentru care taxa de timbru s-a plătit în mod legal. Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâții P.B.IO. și P.B.IR. au declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei ca nefondat.

Critica adusă deciziei atacate se referă în esență la faptul că, instanța de apel a reținut în mod eronat că instanța de fond nu putea anula întreaga acțiune, ci trebuia să o soluționeze în limitele în care taxa de timbru s-a plătit în mod legal, întrucât dispozițiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, invocate de instanța de apel nu sunt aplicabile în cauza de față, deoarece diferența de taxă de timbru neachitată era datorată pentru acțiunea inițială, care nu fusese timbrată corespunzător și nu pentru (modificarea) precizarea ulterioară a cuantumului pretențiilor.

Mai susțin recurenții că, analizarea calculului taxei judiciare de timbru în calea de atac apelului este inadmisibilă atâta timp cât norma specială reglementează calea de atac împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, respectiv art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, aspect ce putea fi valorificat de către reclamantă, potrivit textului de lege mai sus-evocat, iar nu să conteste valoarea taxei judiciare de timbru stabilită de instanță, prin motivele de apel. O altă critică vizează faptul că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile legale ce stabilesc modul de determinare a valorii taxabile a acțiunii introductive și că, deși în fața instanței de fond s-a pus în vedere reclamantei să achite taxa judiciară de timbru, în valoare de 7.916 RON până Ia termenul din data de 01 septembrie 2010, reclamanta nu s-a conformat obligației impusă de instanță.

De asemenea, se susține de către recurenții că, în mod greșit a reținut instanța de apel că acțiunea principală a fost structurată pe două capete de cerere distincte, cu finalitate diferită, atâta timp cât în speță, este vorba de plata unui singur debit, suma de bani este compusă din debitul principal și penalități, astfel că acestea nu au o finalitate diferită. Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul declarat de pârâții P.B.IO. și P.B.IR. să fie respins, pentru următoarele considerente: Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, cele două capete de cerere formulate de către reclamanta SC P.C.I.

SRL Bacău au caracter distinct de sine stătător și finalitate diferită, așa încât, taxa de timbru trebuia stabilită de instanța de fond pentru fiecare cerere în parte, sens în care nu se putea anula întreaga acțiune ca insuficient timbrată, ci trebuia soluționată, în limitele în care taxa de timbru a fost achitată în mod legal.

În acest context se constată că, instanța de fond nu a procedat la stabilirea taxei de timbru în mod distinct, pentru fiecare capăt de cerere al acțiunii, situație în care, instanța de apel a apreciat că soluția de anulare integrală a acțiunii ca insuficient timbrată este nelegală, în condițiile în care s-a achitat o taxă de timbru substanțială, deoarece numai pentru capătul de cerere privitor la plata debitului principal taxa de timbru datorată era de 6786,2 RON, sumă mai mică decât valoarea pe care societatea reclamantă o achitase inițial, în sumă de 7.916 RON, astfel cum s-a dispus prin încheierea din data de 9 iunie 2010. În raport de acestea, în cuantificarea taxei de timbru, inițial stabilită la suma de 7.916 RON și ulterior, completată cu suma de 4414,84 RON, nu rezultă cu claritate la ce valori ale pretențiilor s-a raportat instanța de fond și la care din cele două capete de cerere formulate în cauză.

Astfel, se constată că, în mod corect Curtea de Apel Bacău a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanța de fond nu a determinat taxa judiciară de timbru, în condițiile art. 14 din Legea nr. 146/1997 și art. 11 din Normele metodologice de aplicare ale legii, și nu a pus în vedere reclamantei obligația de a achita taxa de timbru, în conformitate cu prevederile legale. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții P.B.IO. și P.B.IR.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P.B.IO. și P.B.IR. împotriva deciziei nr. 78/2011 din 14 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2012.