ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5731/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5731/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 863 din 9 noiembrie

2012 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal a

Admis, în parte,

excepția de nelegalitate invocată de către reclamantul M.P., în contradictoriu

cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor

Publice, Casa Județeană de Pensii Sălaj și, în consecință, a constatat

nelegalitatea prevederilor art. III lit. b) din Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie

2011 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr.

285/2010, respectiv a următoarelor dispoziții: "în cazul funcționarilor

publici nou încadrați sau promovați nivelul de salarizare în plată pentru

funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în

anul 2010".

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul a participat, în luna

mai 2011, la examenul de promovare în grad profesional, organizat în cadrul

Casei Județene de Pensii Sălaj potrivit dispozițiilor art. 63, 64 și 65 din

Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu

modificările și completările ulterioare și Legii nr. 285/2010 privind

salarizarea pentru anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice,

ocazie cu care a promovat din funcția publică de execuție de inspector - grad

profesional principal, în funcția publică de execuție de inspector - grad

profesional superior.

Ca atare, a fost

emisă Decizia nr. 78 din 24 mai 2011, prin care i s-a stabilit un salariu de

bază în cuantum de 3.050 RON, conform prevederilor art. 2 din Legea nr.

285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice pe anul

2011".

În cursul lunii

decembrie 2011, conducerea instituției s-a autosesizat cu privire la faptul că

salarizarea personalului promovat s-a făcut pe treapta I de salarizare, conform

Legii nr. 285/2010 și nu pe treapta III, așa cum se menționează la lit. b) din

Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 privind aprobarea Normelor metodologice

pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul

2011 a personalului plătit din fonduri publice, emis de Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice.

Astfel, au fost

revizuite toate deciziile de promovare emise în cursul anului 2011, fiind

diminuate drepturile salariale prin modificarea salariului de bază, la treapta

III de salarizare, prin emiterea Deciziei nr. 78 din 4 ianuarie 2012,

contestată în dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Sălaj.

În cadrul acestuia,

reclamantul a înțeles să invoce și excepția de nelegalitate a prevederilor

Ordinului comun nr. 77/2011, apreciind că lit. B) din cuprinsul acestuia adaugă

la lege, contravenind dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010.

Dispozițiile din

cuprinsul ordinului comun cu privire la care reclamantul a ridicat excepția de

nelegalitate au următorul conținut: "În anul 2011, pentru personalul

nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași

instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru

personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la

nivelul de salarizare în plata pentru funcțiile similare din

instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat. În mod similar se

va proceda și pentru persoanele care s-au aflat în concediu plătit pentru

creșterea și îngrijirea copilului, precum și pentru personalul ale cărui

raporturi de muncă sau raporturi de serviciu au fost suspendate din alte cauze,

potrivit legii, luându-se în considerare funcția, clasa, gradul, treapta de

salarizare deținute anterior suspendării din funcție. În cazul funcționarilor

publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plata pentru

funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în

anul 2010. Pentru funcționarii publici care se transferă în cursul anului 2011,

la stabilirea salariului va fi avută în vedere treapta de salarizare deținută

anterior."

Plecând de la aceste

premise, Curtea de apel a reținut că din interpretarea coroborată a prevederilor

cuprinse în Legea nr. 284/2010 rezultă că s-a urmărit o modificare a modului în

care se face salarizarea personalului plătit din fondurile publice.

Până la apariția

acestei legi, în privința funcționarilor publici, salarizarea se făcea ținând

cont de clasă din care făcea parte funcția în care era încadrat, de gradul

prevăzut de art. 15 din Legea 188/1999, de treapta de salarizare și de vechimea

în muncă.

Prin Legea nr.

284/2010 s-au abrogat prevederile cuprinse în art. 65 din Legea nr. 188/1999 ce

reglementau posibilitatea promovării în trepte de salarizare, trepte ce până la

această dată erau recunoscute în cadrul aceluiași grad profesional.

Așadar, odată cu

intrarea în vigoare a noii reglementări ceea ce urmează a se avea în vedere la

stabilirea unui nou salariu pentru un funcționar public sunt doar funcția

respectiv clasa de salarizare definită a fi nivelul minim al fiecărei funcții,

gradul profesional, ce urmărește să asigure posibilitatea diferențierii

salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a

fiecărei persoane și experiența acesteia în muncă, iar în cadrul fiecărui grad

profesional, vechimea în muncă, ce conține 5 gradații.

Chiar dacă realitatea

acestei reașezări a sistemului de salarizare nu poate fi negată, Curtea de apel

a apreciat că argumentele prin care reclamantul încearcă să susțină teza

nelegalității dispozițiilor ce fac obiectul cauzei sunt corecte.

În acest context,

devin lipsite de relevanță apărările pârâților, care fac apel la necesitatea

respectării drepturilor câștigate de funcționarii care, anterior intrării în

vigoare a legii, au obținut treapta I de salarizare, din moment ce legea nu

realizează, ea însăși, o astfel de circumstanțiere și nu prevede criteriul

treptei III de salarizare, în toate situațiile de promovare.

În plus, din moment

ce se susține că o astfel de măsură a devenit necesară tocmai ca urmare a

reconsiderării filozofiei întregului sistem de salarizare al funcționarilor

publici, unul dintre pașii urmați în acest sens fiind eliminarea treptelor de

salarizare, nu se înțelege de ce ordinul contestat se raportează tocmai la un

astfel de criteriu, căruia, implicit, i se dau valențe în continuare, în contra

prevederilor exprese de abrogare cuprinse în Legea nr. 284/2010.

Un argument în plus în

sensul celor mai sus expuse este dat de textul art. 13 alin. (2) din Legea nr.

283/2011, care reglementează situația funcționarilor promovați în cursul anului

2012 și care prevede, de această dată în mod expres, soluția conținută în

ordinul contestat, respectiv pe aceea a utilizării treptei III de salarizare,

din anul 2010.

Or, dacă se susține

că aceasta a fost intenția reală a legiuitorului, la momentul adoptării

textului art. 2 din Legea nr. 285/2010, ordinul contestat neaducând nici un fel

de modificări de esență, nu se justifică de ce s-a considerat necesară

introducerea și a textului art. 13 alin. (2), art. 2 din Legea nr. 283/2011

având același conținut cu cel al textului în vigoare la momentul la care

reclamantul a promovat în grad, respectiv art. 2 din Legea nr. 285/2010.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs

pârâții, arătând, în esență, că în mod greșit a reținut prima instanță că

prevederile normative contestate sunt nelegale, întrucât acestea nu fac decât

să stabilească în concret, prin aplicarea normelor de principiu prevăzute de

lege, modalitatea de încadrare și reîncadrare a personalului plătit din

fondurile publice, precum și formula concretă de calcul a salariilor și

indemnizațiilor aferente.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursurile

sunt fondate, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Obiectul excepției de

nelegalitate supuse analizei în cauza de față îl constituie dispozițiile pct.

III lit. b) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.

285/2010, aprobate prin Ordinul comun nr. 42/77/2011 emis de ministrul muncii,

familiei și protecției sociale și ministrul finanțelor publice.

Potrivit acestor

dispoziții normative, „În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții,

pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe

funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în

grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru

funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este

încadrat. În mod similar se va proceda și pentru persoanele care s-au aflat în

concediu plătit pentru creșterea și îngrijirea copilului, precum și pentru

personalul ale cărui raporturi de muncă sau raporturi de serviciu au fost suspendate

din alte cauze, potrivit legii, luându-se în considerare funcția, clasa,

gradul, treapta de salarizare deținute anterior suspendării din funcție. În

cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare

în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de

salarizare utilizate în anul 2010. Pentru funcționarii publici care se

transferă în cursul anului 2011, la stabilirea salariului va fi avută în vedere

treapta de salarizare deținută anterior”.

Dispozițiile

normative contestate au fost emise în aplicarea și executarea prevederilor

Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din

fonduri publice.

Astfel, conform

prevederilor art. 17 din acest act normativ „În termen de 15 zile de la data

intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale și Ministerul Finanțelor Publice vor elabora normele metodologice de

aplicare a prezentei legi, care vor fi aprobate prin ordin al ministrului

muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice,

care va stabili și formula concretă de calcul al salariilor, indemnizațiilor și

soldelor pentru anul 2011”.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor aceluiași act normativ, „În anul 2011, pentru personalul

nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași

instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru

personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la

nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din

instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat” (art. 2) și

„Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie

2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de

legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de

persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010” (art. 4 alin. (3).

În cadrul procedurii

prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ

trebuie analizată în funcție de actele normative cu forță juridică superioară

în baza cărora acesta a fost emis, în raport cu principiul ierarhiei și forței

juridice a actelor normative, principiu consacrat de art. 1 alin. (5) din

Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Argumentul invocat,

atât de către intimata-reclamantă cât și de către prima instanță, în favoarea

tezei nelegalității dispozițiilor normative contestate îl constituie

împrejurarea că acestea fac referire la treapta 3 de salarizare, fără ca Legea

nr. 285/2010 să conțină o astfel de prevedere, argumentul fiind, evident,

greșit.

Astfel, din

conținutul prevederilor art. 2 din Legea nr. 285/2010, rezultă că legiuitorul a

urmărit ca, pentru anul 2011, salarizarea personalului nou-încadrat, precum și

a celui promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea să se facă la un

singur nivel de salarizare, acela fiind cel în plată pentru funcții similare.

Prevederile art. 2

din lege trebuie, însă, interpretate prin raportare la dispozițiile art. 4

alin. (3) din aceeași lege, mai sus citate, cu care se coroborează și care fac

trimitere în mod expres la o salarizare având drept referință funcția,

vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010,

acestea reprezentând, deci, „nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile

similare”, la care se referă art. 2.

Așadar, dispozițiile

art. 2 din Legea nr. 285/2010 nu doar că nu exclud raportarea la trepte de

salarizare dar chiar o prevăd, stabilind că salarizarea, pentru personalul

aflat în situațiile menționate în ipoteza normei, se face la „nivelul de

salarizare în plată pentru funcțiile similare”, acest nivel fiind, conform art.

4 alin. (3) din aceeași lege, cel „în raport cu funcția, vechimea, gradul și

treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010”, nivel stabilit

începând cu 1 ianuarie 2011, prin reîncadrarea personalului plătit din fonduri

publice.

Că astfel trebuie

interpretate prevederile legale în discuție rezultă și din dispozițiile

cuprinse la pct. II art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea

art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în

domeniul bugetar, aprobată prin Legea nr. 283/2011, unde se prevede în mod

expres că „În cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul

de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei

3 de salarizare utilizate în anul 2010”.

Aceste dispoziții

legale, deși edictate ulterior emiterii prevederilor normative contestate în

cauză, confirmă în mod clar și neechivoc modul de interpretare coroborat al

dispozițiilor art. 2 și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 și, implicit,

legalitatea soluției reglementate de dispozițiile pct. III lit. b) din Normele

metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legii, ce fac obiectul

excepției de nelegalitate.

Legiuitorul a

menținut, așadar, același criteriu de calcul al nivelului de salarizare pentru

funcționarii publici nou-încadrați sau promovați, inclusiv pentru anul 2012,

acesta fiind cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizată în anul 2010.

Or, prevederile pct.

III lit. b) din Metodologia aprobată prin Ordinul comun nr. 42/77/2011, emis de

ministrul muncii, familiei și protecției sociale și ministrul finanțelor

publice, realizează tocmai punerea în aplicare a acestei reguli, instituită de

legiuitor prin dispozițiile art. 2 și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010,

pe care le respectă întocmai.

Față de cele arătate,

constatându-se că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a

legii, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din

Legea nr. 554/2004, raportat la art. 304 pct. 9 din același cod, va admite recursurile

și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii excepției de

nelegalitate, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (în prezent Ministerul

Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice), Ministerul

Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Sălaj și Casa Județeană de Pensii Sălaj împotriva Sentinței civile nr. 863 din

9 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge excepția de nelegalitate a art. III lit. b) din

Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011, privind aprobarea Normelor Metodologice

pentru aplicarea Legii nr. 285/2010, invocată de reclamantul M.P.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM