ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2460/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2460/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 347 din 19 iunie 2002,
Tribunalul Arbitral a admis, în parte, acțiunea reclamantei SC I. SA și a
obligat pârâta SC S. SA la plata sumei de 52.500.000 lei contravaloare facturi
neachitate și cheltuieli de judecată.
S-a reținut că, din suma pretinsă de reclamantă și
recunoscută de pârâtă, prin întâmpinare, de 84.963.138 lei, aceasta a achitat
suma de 32.463.132 lei, rămânând de achitat diferența la care a și fost
obligată.
Curtea de Apel București, secția comercială, prin
decizia civilă nr. 1712 din 12 decembrie 2002, a respins cererea formulată de
reclamantă privind anularea hotărârii arbitrale.
S-a reținut că, în cererea sa, petenta nu a invocat
nici unul din motivele pentru care se poate solicita anularea hotărârii
arbitrale, prevăzute de art. 364 C. proc. civ., ci numai motive referitoare la
situația de fapt.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a
declarat recurs pârâta.
O primă critică se referă la încălcarea dispozițiile
art. 275 C. proc. civ., susținându-se că, atâta vreme cât a recunoscut, la
primul termen, pretențiile reclamantei, greșit a fost obligată la plata
cheltuielilor de judecată.
Într-un alt motiv de recurs se susține că, greșit,
instanța nu a avut în vedere că, din suma datorată, se achitase o sumă
importantă, astfel că erau aplicabile dispozițiile art. 274 și 276 C. proc.
civ.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce
urmează:
În conformitate cu dispozițiile art. 275 C. proc.
civ., pârâtul, care a recunoscut, la prima zi de înfățișare, pretențiile
reclamantei, nu va fi obligat la cheltuieli de judecată.
Prima zi de înfățișare este termenul la care părțile
legal citate pot pune concluzii în fond.
Or, prima zi de înfățișare în fața Tribunalului
Arbitral a reprezentat-o termenul din 19 aprilie 2002, iar întâmpinarea prin
care pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei a fost depusă la 22 mai 2002.
Rezultă, astfel, că nu sunt aplicabile dispozițiile
art. 275 C. proc. civ.
Cât privește motivul de recurs, ce se referă la
fondul cauzei, respectiv, că recurenta pârâtă achitase mare parte din datorie,
se constată că acesta nu se încadrează în vreuna din cauzele de anulare,
prevăzute de art. 364 C. proc. civ.
În consecință, în conformitate cu art. 312 alin. (1)
C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC
S. SA Timișoara, împotriva deciziei nr. 1712 din 12 decembrie 2002 a Curții de
Apel București, secția comercială.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.