Decizia nr. 2460/2003 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 347/2002 a Tribunalului Arbitral

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 347 din 19 iunie 2002, Tribunalul Arbitral a admis, în parte, acțiunea reclamantei SC I. SA și a obligat pârâta SC S. SA la plata sumei de 52.500.000 lei contravaloare facturi neachitate și cheltuieli de judecată. S-a reținut că, din suma pretinsă de reclamantă și recunoscută de pârâtă, prin întâmpinare, de 84.963.138 lei, aceasta a achitat suma de 32.463.132 lei, rămânând de achitat diferența la care a și fost obligată. Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 1712 din 12 decembrie 2002, a respins cererea formulată de reclamantă privind anularea hotărârii arbitrale.

S-a reținut că, în cererea sa, petenta nu a invocat nici unul din motivele pentru care se poate solicita anularea hotărârii arbitrale, prevăzute de art. 364 C. proc. civ., ci numai motive referitoare la situația de fapt. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta. O primă critică se referă la încălcarea dispozițiile art. 275 C. proc. civ., susținându-se că, atâta vreme cât a recunoscut, la primul termen, pretențiile reclamantei, greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. Într-un alt motiv de recurs se susține că, greșit, instanța nu a avut în vedere că, din suma datorată, se achitase o sumă importantă, astfel că erau aplicabile dispozițiile art. 274 și 276 C. proc.

civ. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 275 C. proc. civ., pârâtul, care a recunoscut, la prima zi de înfățișare, pretențiile reclamantei, nu va fi obligat la cheltuieli de judecată. Prima zi de înfățișare este termenul la care părțile legal citate pot pune concluzii în fond. Or, prima zi de înfățișare în fața Tribunalului Arbitral a reprezentat-o termenul din 19 aprilie 2002, iar întâmpinarea prin care pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei a fost depusă la 22 mai 2002. Rezultă, astfel, că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 275 C. proc. civ. Cât privește motivul de recurs, ce se referă la fondul cauzei, respectiv, că recurenta pârâtă achitase mare parte din datorie, se constată că acesta nu se încadrează în vreuna din cauzele de anulare, prevăzute de art. 364 C. proc.

civ. În consecință, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S. SA Timișoara, împotriva deciziei nr. 1712 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția comercială. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.